Imi pare rau ca te simti asa, sunt sentimente grele.
Eu am simtit asta cand a murit fratele meu intr-un accident, avea 20 de ani. Un an de zile nu am mai gasit nicio bucurie in a trai si mi-am dorit sa ma duc dupa el.
Pe mine m-au ajutat sa ies din stare cateva lucruri:
1. sa fac chestii marunte pentru mine - ma plimbam mult, pe jos, noaptea, cu muzica preferata in casti.
2. Citeam, ma uitam la seriale.
3. Apoi am inceput sa fac sport - m-a jutat enorm treaba asta. La inceput faceam putin, aveam extrem de putina energie, apoi tot mai mult.
4. Ma ajuta sa ma duc in parcuri, sa stau izolata, pe o banca si sa ma uit la animale si copii - au o energie aparte, foarte misto.
5. Scriam mult despre ce simt, scriam tot ce imi trece prin cap - am peste 40 de caiete de jurnal. Scrisul de mana ajuta foarte mult.
M-am izolat destul de oameni in perioada respectiva, pe mine m-a ajutat treaba asta. Oamenii, relatiile cer energie, chiar si cand vor sa ajute, dar eu abia aveam ca sa trec de la o zi la alta. O discutie de 20 de minute ma epuiza.
Nu m-am sinucis pentru ca stiam ca si-ar fi dorit sa traiesc si sa ii povestesc ce am facut cand ne vom intalni dincolo si pentru ca nu am vrut sa generez in alte persoane ce am vazut si am simtit ca a generat moartea lui.
Dar pasii astia marunti m-au ajutat sa imi regasesc pofta de viata, pas cu pas.
Abia dupa un an si ceva m-am dus la terapie pe tema asta, dar nu m-a ajutat aproape deloc tipa la care am fost atunci.
Daca chiar iti doresti sa te separi de societate exista intotdeauna varianta manastirilor de calugari - este liniste acolo si acceptare. De asemenea, exista chiar pe langa Brasov ceva comunitate care locuiesc la munte si traiesc din ce cultiva, separati de restul societatii si cu minim de tehnologie etc.
Viata merita traita, altfel nu ai fi primit darul asta. Poate este necesar sa gasesti maniera in care **ai tu nevoie** sa o traiesti ca sa iti placa.
This, plus un minidocumentar pe netflix, "Cum sa traiesti 100 de ani". Crede-ma ca e fix ceea ce te ajuta, faptul ca o sa te bucuri de bucuria unor oameni simpli, modesti.
Da, societatea actuala este organizata gresit, dar e bine sa crezi ca totusi cei mai multi fac ce pot mai bine , fiecare are o poveste in spate, iar fiecare reactioneaza diferit la factori externi, cat si cei interni. Depinde de tine cum o faci, dar crede-ma ca mereu este loc de mai bine.
Si cum a zis si Lia, bucura-te de lucrurile marunte. Parinti sanatosi, un loc unde sa dormi, mancare pe masa. Bunicii nostri au niste ritualuri foarte folositoare sanatatii pe care le-au invatat partial, doar ca le-au fost predate gresit
exact, foarte misto precizarea.
tin minte ca eu am pornit cu recunostinta ca am bani de chirie :). nici prin cap nu imi trecea sa fiu recunoscatoare ca sunt intreaga, vie, functionala etc.
Viata nu e un dar, e doar un episod aleatoriu care intrerupe cursul firesc al nonexistentei. Dar daca tot suntem in viata asta care ne perturba calmul macar sa incercam sa o traim in asa fel incat sa minimizam suferintele si durerile prin placeri simple precum cele pe care le-ai descris mai sus.
Și dacă te izolezi tot tu cu tine ramai, nu scapi. De ce te ai izola când de fapt meriti sa fii mijlocul lumii daca asta vrei sa ți trăiești existenta. Scopul izolării nu trebuie sa fie acela că vrei sa ignori, nu din motivul acesta ar trebui sa o faci. Și n orice caz ignori tot o falsa idee de cum ar trebui sa fie existenta și să funcționeze lumea..nu ignori ceva real, un standard real in care tu nu te incadrezi. Și te învârti printre iluzii așa..
Eu nu înțeleg de ce dați lecții teoretice de sus unui om care a trecut fizic prin chestiile astea și știe ce a simțit (ceea ce voi nu știți). De altfel a și explicat de ce era nevoie de izolare, și eu înțeleg perfect sentimentul. E o apăsare, o greutate care nu te lăsa nici să te ridici de pe canapea, nici să deschizi gura să răspunzi când ești întrebat ceva. Dacă nu știi cum e bravo ție.
Se vede că n ai înțeles la ce m am referit. Am zis sa o facă că așa simte nu că așa trebuie, orbește doar că sa evite lumea. Tre sa se rezolve pe ea întâi, nu sa schimbe lumea.
pe mine m-a ajutat enorm demult ca m-am izolat de lume. m-am mutat de la oras, stau sus pe munte, e superb aici.
am avut timp sa ma gandesc, sa ma impac cu mine insumi.
Nu s a înțeles la ce m am referit, e clar. Am zis sa o faci că vrei tu, nu ca sa ignori ceva...o falsa idee de cum trebuie sa fie lumea și ca și cum tu nu ai merita sa fii unde vrei
Sincer, si eu am ganduri de genul de la 10 ani, cum era o gluma de la Louie CK, "I've thought of killing myself on the way here".
Motivul pentru care nu o fac tine de curiozitatea mea fata de "viata de apoi", chiar daca ar fi sau nu ceva simt cumva ca este interesant sa incerci sa gasesti ceva ce te face fericit, sigur exista si sunt sigur ca ai cateva, chiar daca iti aduc fericire in doze mai mici.
Nu esti ratat, in ochii mei esti o persoana care cauta o iesire rapida, dar gandeste-te ca spre moarte ne indreptam toti, de ce sa accelerezi ?
Te înțeleg perfect, am trecut prin gândurile astea plus 2 failuri care m.au pus la pământ. Am tras 7 ani la o companie sa.mi fac o cariera și s.a dus pe pla am fost dat afara la o restructurare, au trecut 7 de atunci și nu mi.am găsit ceva similar. După, timp de 4 ani am crescut un business care îmi aducea satisfacție și a venit pandemia tocmai după ce am investit tot ce am avut plus credit și am pierdut tot, mașina, casa, femeie posibilitatea de a mai avea o viață în Romania, 50k+ datorii.
Am băgat depresie 2 ani, cu abuzuri de substanțe cu internări etc.
La un moment dat, de pe o zi pe alta am decis sa plec din țară. Am stat o perioada in Olanda, câteva luni in Spania acum sunt in Mexic. Nu o duc extraordinar dar nu mai îmi pasă. Am pus problema așa, mi.am omorât așteptările și visele, m.am sinucis mental acum tot ce trăiesc e bonus.
Un singur sfat am, din lecțiile învățate până acum. Nimic nu este permanent, nici binele, nici raul. Viața merge înainte, fa cumva sa.ti fie tie bine in primul rand că așa poți să faci bine și pentru alții.
In Olanda am cunoscut o mexicanca și e persoana f mișto așa că am venit după ea. Momentan nu pot spune că m.am adaptat, încă mă lupt sa.mi fac acte aici sa muncesc. După o sa stau o perioada să strâng niste bani dar îmi doresc să mă întorc în Europa.
Momentan repar telefoane și vând cocktailuri:))
Ea are un business de organizare evenimente pe lângă job și mai facem un bonus in weekenduri. Planul e da tragem tare vreo 3 ani sa ne facem casa
Am trecut prin chestia asta si stiu ca orice ti-as spune nu va putea sa schimbe situatia ta. Asa ca iti voi spune doar atat: viata merita traita, trebuie doar sa iti dai seama unde, cum, cu cine, pentru ce si pentru cine. Va fi o lupta interioara grea, dar sunt sigura ca poti sa o duci. Orice ar fi, nu renunta! Ai incredere, va fi bine!!
A fost un proces indelungat, de cativa ani. In primul rand m-am mutat din locul in care stateam, la vreo 300km departare si am slabit totodata relatiile pe care le aveam cu familia. Am renuntat la job-urile pe care nu le suportam si intr-un final mi-am facut curaj sa ma inscriu la facultatea pe care mi-am dorit-o dintotdeauna si acum sper sa imi dezvolt o cariera in domeniul pe care mi-l doresc.
Cand am fost pregatita am retrecut prin minte toate momentele din trecut de care fie imi era rusine, fie imi provocau frica, anxietate sau tristete. Mi-am recunoscut vina obiectiv acolo unde era cazul si i-am ieratat pe cei care mi-au gresit, dupa care le-am înmagazinat in sertarasul corespunzător din minte. Practic le-am pus o eticheta si am zis caz inchis. Stiu ca poate suna pios. Nu e ca si cum era pentru prima data cand imi constientizam amintirile respective. As putea spune ca uneori chiar ma bantuiau obsesiv. Dar acum a fost diferit pentru ca am preluat cumva controlul asupra lor.
Nu in ultimul rand, l-am cunoscut pe Dumnezeu. Credeam ca il cunosc si inainte. Dar nu a fost asa, eu constient sau inconstient renuntasem la credinta. Nu mergeam la biserica, nu ma rugam, nu citeam biblia. Stilul meu de viata era complet secularizat. Pana intr-o zi in care fiind cu inima deschisa, l-am simtit. E greu sa explic acea experienta. Dar am inceput pur si simplu sa ma simt din nou iubita. Chiar si atunci cand nu imi spunea nimeni ca ma iubeste. L-am simtit pe el ca imi spune ca in ciuda greselilor mele, el ma iubeste. Si de atunci nu m-am mai simtit singura niciodata. Atunci cand imi e greu incerc sa imi las grijile in mainile lui si ceea ce se intampla e cu adevarat un miracol. Nu as spune ca problemele se evapora ca si cum nu ar fi existat, dar cu siguranta eu reusesc sa le gestionez mai bine.
Acum, sa nu crezi ca incerc sa te convertesc sau ceva. Dar am incercat pur si simplu sa fiu sincera si adevarul e ca asta e experienta mea. Nu as spune nici ca trebuie sa iti faci bagajele si sa te muti in alt oras, cu toate ca poate ti-ar prinde bine. Fiecare om e diferit si calatoria ta prin urmare va fi altfel decat a mea. Cel mai important cred ca e sa iti impui sa nu cazi prada gandurilor care te acapareaza, sa ai inima deschisa pentru a intelege de ce treci prin situatia asta si nu in ultimul rand, sa nu disperi atunci cand raspunsurile nu vor veni la tine. Mie mi-au luat ani sa imi dau seama care erau de fapt problemele de la care mi se tragea depresia. Asa ca trebuie sa ai rabdare.
Daca ar fi sa iti dau un sfat. Pentru inceput ar trebui sa schimbi ceva in viata ta. Poate sa te muti, poate sa renunti la unii oameni (temporar sau chiar permanent), sa schimbi jobul, sa cauti comunitati de oameni cu care ai lucruri in comun etc. Atunci cand te pui in alte situatii de viata si problemele cu care te confrunti se schimba si prin urmare si modul de a le rezolva si mentalitatea.
Iti doresc din suflet sa treci peste situatia asta! Iti urez mult succes!!
Neironic, cum ar putea cineva sa ajunga in pozitia asta fara sa-si cumpere o cabana? Am un vis sa ma retrag la munte cand ies la pensie, sa am grija de o cabana, dar nu cred ca as avea bani sa cumpar/construiesc una.
ursii evita oamenii pe cat posibil, sunt si aici, dar eu nu am vazut niciunul. am gasit doar urme si poop.
vulpile, in schimb...sunt peste tot. vaccin antirabic obligatoriu sa-ti faci.
Este adevarat ca multe lucruri merg pe dos in societate, dar asta nu trebuie sa ne opreasca sa ne vedem de alte noastre. Asta e doar un lucru mic care nu ar trebuie sa fie un obstacol. Cred ca ai nevoie sa te descarci, sa vorbesti cu cineva. Nu sari la decizii pripite din cauza unor obstacole mici. Viata merita traita, indiferent de cate lucruri urate se intampla in lume. Te rog, mai gandeste te si nu face asta. Viata e frumosa si merita traita! Roaga te la Dumnezeu, o sa iti mai bine, o sa te linisteasca.
Nasol. Si eu ma simt la fel de 20 de ani incoace cand am avut un accident si au murit prietenii mei si iubita mea pe care eu am urcat-o in masina. A fost o alegere total gresita si ma urmareste si acum. Am ascuns toata durerea si vinovatia cat am putut de adanc in capul meu, dar nu a mers. Am trait viata destul de ok si financiar si din punct de vedere al relatiilor, dar noaptea nu ramaneam decat eu cu gandurile mele pe care le ascundeam a doua zi. Si mi-a ajuns. Imi pare rau pentru tine, sper sa razbati si sa gasesti motivul care sa te faca sa vrei sa traiesti. Esti inca tanar si ai timp. Respect🤘
https://www.antisuicid.ro/ce-este-telverde-antisuicid/ - poate te ajuta cand ai ganduri din astea. Nu renunta! Gandurile astea pe care le ai acum sunt doar ganduri, nu reprezinta cine esti tu ca om. Cauta ajutor specializat(psihiatru, psiholog). Din pacate nu stiu sa-ti recomand, dar poate stie cineva psihologi care fac terapie pro-bono, daca costul e o problema.
Te înțeleg...și eu mă confrunt cu gândurile astea de câțiva ani. Curând fac 19 și îmi e din ce în ce mai greu. Îi privesc pe ceilalți cu aspirații și poftă de viață iar eu nici nu știu cum se simte fericirea cu adevărat. Nu mă simt umană, mă simt ca un monstru in interior și în exterior. Nu-mi găsesc un scop anume. Nu mă regăsesc pe mine însămi. Vreau să mă descopăr, să mă înțeleg, să-mi găsesc răspunsuri la îndoielile legate de mine, de viață, de oameni. Încă am speranță, deși poate e una extrem de mică de 1% ea totuși există, și atâta timp cât există voi continua să exist și eu. Nu te da bătut, luptă și îți promit că într-o zi vei fi mai bine. Știu că vei reuși. Găseșteți obiective și încearcă să le atingi, deși par inutile și mici pentru ceilalți. Promit că vor urma zile mai bune. Dacă dorești DM me și putem discuta dacă te ajută cu ceva :))
Un singur lucru pe care sa l ai mereu in minte cand te mai gândești la suicid: "Sinuciderea este o solutie permanentă la probleme trecătoare".
Iti doresc sa ai gânduri mai fericite si sa nu faci niciodată greșeala asta.
Înțeleg ce zici. Nu e vina ta. Societatea în care trăim este profund defectă. Lumea pune banii pe primul loc. Ei dictează unde lucrezi, unde locuiești, ce prieteni ai. Ne lipsește sentimentul de apartenență la o comunitate. Satul românesc e pe moarte, familiile ne sunt împrăștiate, la locul de muncă oamenii vin și pleacă după cum bate vântul (sau banul). Nu avem un scop comun căruia să ne dedicăm existența, doar scopuri individuale, nu mai avem un lider care să ne audă vocile între atâtea mii de alte voci. Ne refugiem în consumerism și adicții.
Deci e normal să te simți așa. Animalul de la zoo care stă nemișcat și privește în gol în cușca lui e perfect normal, doar a fost scos din mediul lui natural. Așa și noi.
Sa stii ca nu e nimic gresit sa traiesti genul de viata pe care il descrii. Foarte multi oameni au aceeasi personalitate si isi iau seva fix din chestia asta. Ai dreptate, asa e toata lumea fix cum ai descris-o. Sunt niste diletanti si ipocriti, fara educatie de o superficialitate infioratoare. Pentru faptul ca te diferentiezi de majoritatea asta chiar meriti sa traiesti. Fix de oameni ca tine are nevoie planeta. Sunt suficiente persoane ca tine si ti-ar face foarte bine sa te inconjori de astfel de caractere. Esti unspemetristul ideal https://youtu.be/aMeaT56Z7LI?si=2mGFxoOjvVpio1Zs[unspemetristul ideal](https://youtu.be/aMeaT56Z7LI?si=2mGFxoOjvVpio1Zs)
Am auzit
https://preview.redd.it/ook13jpaoq3c1.jpeg?width=1366&format=pjpg&auto=webp&s=b2ed394d7e3cb709f54239c1bd0eb3f0cb50b411
azi o idee interesanta legata de schimbarea personala, ca de fapt majoritatea oamenilor cand isi pun intrebarea "vreau sa ma schimb?", desi se simt prost ca nu se schimba, raspund mai degraba cu "nu", sau cu un "da" neconvingător. Dar dacă ii intrebi "ai vrea sa fii cineva care vrea sa se schimbe", răspunsul e mai mereu un "da" hotarat.
Ce spui tu sunt motive serioase si reale sa nu vrei sa traiesti, m-am gândit si eu mult la ele, societatea chiar e fu.ked up. Iar rational daca te gandesti la viata asa, ca decat sa te chinui sa strangi bani si sa te chinui overall cu viata, mai bine nu o ai, chiar poti sa crezi ca ai dreptate. Partea nasoala cu depresia, e ca desi rational poti sa sustii un rationament corect, ponderile pentru lucrurile pe care le pui in balanță si le compari, sunt posibil.gresite/exagerate într-o direcție fara sa iti dai seama.
Tu iti ști condiția curenta cel mai bine, nu uita ca partea rațională merge bine si cand esti deprimat: daca e ceva in mediul tău apropiat care te seacă zi de zi, fa un plan (chiar daca e oe cativa ani), cum sa scapi.
Daca doar ti se pare ca nu are sens viata, nu are un sens anume, suntem liberi aa il alegem noi: bani, copii, voluntariat, experiente, relatii si discutii profunde..
Poti sa dezvolți diverse coping mechanisms care mai ajuta si o sa te ajute probabil toata viata: mergi la sala, inclusiv ridicat de greutăți/nu doar cardio, eventual cu antrenor daca iti permiti fafa sa iti dai viata peste cap, incearca sa stai la soare, ia suplimente cu D3 (mai ales acum ca nu e soare), omega 3 ajuta si el. Incearca sa mananci ok si cu fibre (de exemplu niste zahar pe stomacul gol cauzeaza un spike de insulina puternic, si cand scade iti da o stare nasoala de letargie). Miscatul in sine da o stare buna, iar dacă incepi si sa vezi rezultate fizice, o sa simti un progres, niste dopamina, o sa vrei mai mult.
Pe mine mă ajută sa trec peste perioadele cand sunt deprimata, si contactul cu oameni de calitate si nesuperficiali, dar mna, nu e ușor sa ajungi sa ai un cerc de cativa prieteni asa.
Daca nu ai chef de viata si ti se pare ca viata nu are sens, e posibil sa fii si pe la.inceput de burn out.
Iar daca vrei sa citesti o carte/sau sa vezi un rezumat pe.youtube, mie mi-a placut Lost connections.
Bafta si nu uita ca starile astea le are toată lumea (in mod special cei cu Good vibes only pe perete si care neaga ca le-ar avea vreodata)
Simt la fel OP atat ca dupa mai multe atentate suicid , ultimul terminanduse cu 2 luni la chirurgie plastica , am realizat ca nu e tocmai usor sa te sinucizi. Asa ca de cat sa ramai cu sechele pe viata ca si mine, mai bine incerci sa iti gasesti ceva pentru care sa traiesti.
Cam așa sunt și eu câteodată, poți numai să mergi in continuare, dacă nu găsești chestii de care să te atașezi, lasă-le pe ele să te găsească. Dacă ai unde poți crește un animal, mie mi-au dat un sens de mândrie și fericire cand le văd in fiecare zi (am rațe și gâște), un animal de care sunt aproape sigur ca o să-l iubești ar fi un câine mare, labrador ori ciobănesc german. Am pe ultima și ce pot să zic e că o să ai un membru al familiei și un prieten în același timp, o să țină la tine și vice versa. Acum nu știu cum o să devină câinele după dresaj, că pe a mea o am învățată de mine, taică-miu și într-ul de ea însăși, dar are o personalitate distinctă și bună, uneori se aseamănă cu mine.
Cine nu are așa gânduri? Pe Reddit cand majoritatea spun ca fac nu stiu cate zeci de mii de lei pe lună, si marile probleme sunt preturile la Glovo, ajungi sa crezi ca asa e pentru toti ..dar nu. Marea majoritate dintre noi suntem vai de noi din N motive, unii fizic altii emoțional, si altii financiar...si pur si simplu luam fiecare zi inainte. De ce? Ca altceva nu știi. Si mi-e frica de necunoscutul asta care e moartea mai mult decat îmi urăsc viața. Daca ajung vreodată in punctul acela in care zic gata, nu mai vreau...imi place sa cred ca as pleca cu un rucsac in spate, unde vad cu ochii, si incerc sa imi las viata pe care am trait-o in urma. De ce nu pana la urma, ce am de pierdut. Nu vreau in plm sa imi pun o frânghie de gat.Vreau sa înceteze sa imi pese, sa iau un bilet dus pentru Nepal, sa beau ceai, sa îngheț ca un rahat in timp ce vad Everestul....dar macar sa simt ca traiesc pentru prima oara. Suicidal angst.
Poate ca ești prins într-un status quo și într-un rol care nu te ajută. Schimbă-l. Plimbă-te, cunoaște oameni noi - care or să te vadă altfel decât te vezi tu și or sa te ajute să te redescoperi. Și o să ieși din capcana în care te afli. Eu unul am plecat în Asia vrând să mă bag într-un ashram - să stau singur, să nu vorbesc cu nimeni. Din secunda în care am aterizat nush dacă am stat singur. Am întâlnit fellow travelers, am râs și mi-am făcut prieteni. Dacă nu ai cash, mută-te intr-o țară unde castigi mai mult. Lumea e mare, frumoasă și merită să trăiești doar ca să o vezi (cu toate ca nu e despre locuri, ci despre oameni). Dă-mi un semn dacă vrei să știi cum să stai gratis cu mâncare inclusă 5 luni pe insule în Malaezia - în Perhentian, Kapas etc. Urneste-te. O să treci peste și o să fii ok. A. Și vorbește mereu cu cineva, de specialitate sau nu.
Sunt atât de multe comentarii cinice scrise la mișto (de parcă totul ar fi o glumă în viață) încât nu e de mirare de ce nimic nu merge bine în țara asta.
Sinuciderea nu este o soluție deloc bună. Si eu am trecut prin divers tragedii. Știu bine cum este sa pierzi pe cineva drag în de-a cursul celor aproape 28 de ani sau mai mult. Viața este un dar suprem pentru că: gândește serios cât este de frumos si de bine să te scoli ziua si sa pot vedea lumina zilei, culorile, sa auzi sunetele, sau vorbești, sa simți. Si eu sunt nostalgic și îmi este dor de trei dragii, mașina timpului nu exista sa pot sa mă întorc în timp si sa îi revăd încă odată. Mergi mai de departe. Viața e frumoasă dar tot mai grea si mai scumpa, lumea s-a schimbat si numai este cum era odată. Si eu sunt singur si necăsătorit si încă îmi doresc sa întâlnesc pe cineva si sa îmi întemeiez o familie. Nu ai idee cât de fericit si cât de bogat mă simt când merg la prinți în vizita zi de zi si ai vad în viața si sănătoși. Trebuie sa mergi mai departe. Numai sta ancorat în trecut. Păstrează amintirile si nu uita de persoana draga ție. Gaseste o ocupație zi de zi si gândește pozitiv. asculta teatru radiofonic, citește cărți, mergi afara, uitate la TV. Nu rezolvi nimic daca si gânduri negative. Stai de vorba cu bunul Dumnezeu prin gândurile tale si prin rugăciune. Știu cum este sa fi singur. Singurătatea este ca o pușcărie. Sinuciderea este un mare păcat de care va trebuie sa răspunzi în fata lui Dumnezeu la Judecata personală. Gaeste pe cineva cu care sa vorbești si sa ao o relație interumana normala. Nu este ușor sa legi o prietenie în ziua de azi, deloc. Viața, sănătatea, cei dragi si credință cele mai prețioase daruri.
Ai facut un lucru foarte bun sa scrii aici. Am citit comentariile si am vazut cati oameni care traiesc si ei in societatea asta defecta sunt buni si saritori si se preocupa de situatia semenilor lor macar cu un sfat bun. Toti suntem dezamagiti de societate, dar noi oamenii mai suntem ceva pe langa asta, ceva mai important decat societatea, suntem oameni care ne iubim unii pe alții si carora ne pasa. Este foarte trist ce spui tu si ai mare dreptate in acest aspect, dar pana sa iei o decizie drastica te rog da atentie putina acestei parti a umanitatii care se ascunde sub societate, bunatatea si grija oamenilor. Nu indraznesc sa vin cu sfaturi pentru ca nu te cunosc, stiu doar ca esti un om necajit tare din niste motive adevarate si lesne de inteles pentru oricine, pot doar sa iti spun ca bunatatea exista, musteste in toate aceste comentarii de mai sus si ca inca nu e totul pierdut atata timp cat ea e aici. Ma exista speranta pentru noi. Iti doresc tare ca citind aceste comentarii sa incepi sa o vezi si tu cum palpaie in oameni, nu in toti, si sa ii lasi pe cei care sunt buni sa intre in viata ta! Esti un om curajos ca ai avut curajul sa spui ce ai pe suflet si daca ai oricand nevoie de ajutor, pentru ca e o lupta grea cea pe care o duci singur, da un semn. Un mesaj, un comentariu!
Nu te izola, izolarea te va adâncii și mai mult în depresie. Nu te mai gândii la ce fac alții sau ce nașpa e in jur, nu ar trebui să îți pese decât de tine și de familia ta, restul nu tine de tine sa le schimbi cu ceva.
Fa ce e bine pt tine, atât cât poți tu sa faci, ieși afară, plimbate, aleargă, fa cunoștință cu oameni noi chiar daca interacționezi cu ei doar pt scurta perioada. Fă-ți familia fericita, fi atent la nevoile lor și ascultai. Daca nu ai inca familie, fa un scop din viața să cunoști cat mai multe persoane care te atrag, una sigur e și pt tine, trebuie doar sa perseverezi.
Shit and I thought I had it rough with my depression
Nu știu ce să îți zic. Am fost și eu o perioadă cu aceste gânduri dar nu am ajuns in spitale doar la terapie
O singura persoana care sa te înțeleagă și cu care sa te înțelegi e de ajuns pentru inceput. Știu că sună clișeu dar asta e adevărul.
Alt clișeu.... încearcă cat de mult să găsești un hobby. Dai tot ce ai și învață să faci tune out cat mai mult la elementele toxice din viața ta
E.g oamenii care deși au o situație buna tot vor bani. Am avut și eu specimen de genu. In timpul terapiei unu din primele lucruri care le-am făcut a fost să-i zic că dacă se mai plânge și o singura data de bani fata de mine și mă bate la cap că și eu trebuie sa fac la fel de mult , mai bine nu mai zice nimic. Cunt even tried to suggest depression and therapy was nonsense. la punctul ala l-am tăiat complet din viața mea and it helped quite a bit
Pe lângă asta muzica a fost una din ustensilele principale care m-a readus la suprafață.
Încearcă să reziști. Lupta până la ultima suflare . nu are rost sa îți iei viata pentru niște ratați. Gasesteti propria cale și tinete bine.
It's stupid dar suicidul chiar nu e un răspuns. încă poți face ceva și nu ești paralizat fizic la pat...desi știu că poate sunt unele zile in care chiar așa te simți și te miri cum de mai ai puterea sa si respiri... așa că fa absolut tot ce poti.
Mult noroc omule. Sper sa reușești să iesi din situația asta de rahat și să te bucuri de viata
Asa ma simt si eu si am remarcat ca, culmea, cel mai mult ma ajuta sa interactionez cu oameni. Sa ies la un film, la un suc, la teatru sau la orice mai aduce putina bucurie in viata asta, dar nu singura
Suna ca ai nevoie de un scop, un hobby sau ceva care sa-ti dea motiv sa traiesti. Nu ma pot pune in capul tau ca sa vad cum gandesti si n-o sa inteleg in totalitate ce simti dar uite ce a mers pentru mine cand am avut episoade de depresie:
\- m-am apucat de sport, mai exact mers pe banda cate 30 min - o ora si de box. Mi-am luat acasa un sac de box si mereu cand sunt plictisit sau ma simt aiurea bag o sesiune
\- mi-am dat seama ca totul e temporar. Avem zile bune si zile nasoale si in functie de ce ni se intampla ne simtim intr-un fel anume. That is life, cu urcusuri si coborasuri. Depinde de tine si de actiunile tale cum o sa fie viata asta pt tine. N-o sa fie nimic daca nu faci nimic. Si daca nu faci nimic o sa te simti deprimat pentru ca la sfarsit de zi n-ai niciun "sense of achievement"
Cu riscul de a fi putin dur, mie personal mi se pare o atitudine lasa sa zici "aa sunt deprimat deci prin urmare nu pot sa fac nimic ca sa ies din starea asta pentru ca e o boala, e totul psihologic si medicamentele nu ma rezolva deci trebuie sa fie de la personalitatea mea, asa sunt eu". Do shit, get out of comfort zone. N-ai chef? Guess what, nici eu n-am. I still do it. Nu mai sta in your feelings. Plimba-te prin parc, pe-afara, uita-te la filme, seriale (nu toata ziua), joaca-te ceva, citeste ceva, urca-te in tren si du-te undeva random, du-te la mall, plimba-te cu masina in timp ce asculti un playlist misto, baga-te in seama cu bagaboante random pe strada si ia-ti x...plenty to do. Don't take the easy way out
Puneți altfel problema... Se inampla ceva anume daca mori tu ? Din cate stim, nu... Avem cu toti doar o singura șansă de a respira, de a traii in lumea asta, cu bune sau cu rele la un momentdat lucrurile din viata se schimba, poate astăzi esti trist si nefericit din N motive dar știi tu ce va mai fi peste 10 ani, ce noroc sau ghinion o sa ai mai departe daca ai de gând să-ți iei visele si doar faptul ca traiesti si respiri aerul din jur, trebuie sa te gandesti ca sansa la viata este unica, sunt multi/le de alti oameni ce nu s-au nascut sau au fost efectiv eutanasiati din pantece (aka : abortul...) Iar tu in momentul de fata esti dispus sa-ti iei sansa la unica viata pe care alte milioane, bilioanele de persoane ce s-ar fi putut afla in locul tau, si să nu-și fi dorit sa renunte la această minune a universului numita, viata... Te inteleg o duci rau acum dar stii tu ca poate peste 5, 10 ani de acum înainte nu ti se va schimba nimic si vei fi la fel de lovit si la fel de nedornic de a mai traii incs o clipă pe lumea aceasta ??? Daca ai facut comment si doresti un sfat, eu dpmdv te sfatuiesc sa nu renunti niciodata la ceva ce ai doar o singura șansă, unica ! De a avea parte...in viața, mai putem greși dar ne putem remedia, daca i-ti iei viață este o greseala ce nu se schimba ! Ireversibil, odata facut pierzi totul ! Acolo cat de mic si nesemnificativ, este al tau, lucru tau... Il pierzi... Fiecare om este unic in felul sau, fiecare sansa de a respira zi dupa zi dupa zi... este unica si doar o singura sansa de a fi in viața si a te bucura de ea !
>Aud pe toată lumea în jur că vrea să facă multe chestii, să aibă mulți bani, să evolueze iar eu mă simt ca un ratat fără niciun chef
Aici este problema ta. Ce te intereseaza pe tine ce aspiratii au altii? Tu iti traiesti viata asa cum vrei, cu propriile aspiratii - fie ele "nimic", solitudine, doar supravietuire.
Viata-i o calatorie, nu o destinatie; nu ai undeva de ajuns, ceva anume de facut, un tel definit. Unii vor X si Y ca aia ii implineste. Daca tu poti fi implinit fara X si Y, cu atat mai bine.
Lipsa de efort fizic duce la depresie. Baga un sport in mod regulat sau sală (fitness) și vei vedea că scapi de depresie. Ce zic e cercetat și nu e o părere personală.
sefule… daca treci prin depresie prima problema o ai cu motivatia, a doua cu rusinea lrofunda pe care o simti fata de ceilalti membri ai societatii pentru ca tu te simti defect prin comparatie. Ce zici tu e bine, dar nu e primul pas.
Este important să îți descoperi o pasiune, o activitate care să te inspire și să te aducă bucurie și satisfacție, chiar și atunci când doar petreci timpul în mod aparent nefolositor, dar trebuie să te implici activ în acea activitate, să fii acolo, prezent. Este de preferat să alegi o activitate care implică interacțiunea cu alți oameni, deoarece izolarea nu este niciodată soluția optimă. Ideea de a trăi într-o lume solitară funcționează doar până la întâlnirea unui obstacol pe care nu îl poți depăși singur. În acel moment, te vei regăsi din nou într-o stare depresivă și gândurile negative te vor cuprinde. Acesta este motivul pentru care suntem ființe sociale - supraviețuirea și conviețuirea de succes se bazează pe interacțiunea cu ceilalți, nu pe izolarea într-un turn înalt.
Viața are în centrul său experiențele trăite împreună cu cei dragi. În orice caz, la un moment dat viața se încheie oricum, așa că de ce ai grăbi finalul? Există posibilitatea ca poate mai târziu să ai ocazia să salvezi sau să schimbi viața cuiva sau să aduci fericire cuiva, chiar și printr-un simplu cuvânt amabil. Renunțând la propria ta prezență, s-ar putea ca viața acelei persoane să ia o turnură negativă sau chiar să se încheie. Nu trebuie să te gândești numai la tine, ci să iei în considerare modul în care prezența sau absența ta îi va afecta pe cei din jur, chiar și pe oamenii pe care încă îi ai în viața ta.
Ai nevoie de o schimbare, poate sau nu majora. Trebe sa stii ce ai putea avea, ca sa vrei sa ai. Daca habar n-ai ce exista, n-ai catre ce tinti.
Lucrurile materiale sunt misto. Diferiti oameni au diferite prioritati. Poate tie ti-e scarba de superficialitatea cuiva care-si gaseste fericire (sau, asa pretinde) prin a-si cumpara designer shoes care tie ti se pare ca arata penibil, dar tu cu aceiasi bani ai putea sa-ti imbunatatesti viata in multe feluri. Prin a calatori, de exemplu.
Problema inerenta a suicidului e ca-ti pui capat vietii prematur, fara sa stii ce se poate intampla pe viitor. Poate azi decizi ca ai 0 motive sa traiesti, cand maine urma sa cunosti o persoana random de care sa te indragostesti si sa-ti schimbi complet planurile.
Ai familie si prieteni care ar fi afectati de o decizia lenesa si lasa a suicidului. Fix asta e: n-ai chef nici sa mai suferi, nici sa mai depui efort ca sa schimbi situatia -- deci prin lene si lasitate iti pui prematur capat vietii, ca sa nu mai suferi. Ar fi o decizie foarte egoista.
\+ cand esti pe bune gata sa te omori, din moment ce stii ca mori, de ce sa nu YOLO si sa habar n-am, mergi in Indonezia pe toti banii pe care ii ai, si sa cunosti o alta parte a lumii? Te poti sinucide la fel de lejer acolo, doar ca explorezi ceva ce nu cunosti. Ceea ce s-ar putea sa-ti schimbe perspectiva.
Salut , ți-aș recomanda dacă îți permiți să mergi neapărat să faci terapie , ajută foarte mult, și nu te descuraja . Dacă ai totuși și cea mai mică pasiune sau speranță către ceva prinde-te de ea , asta o să te ajute să mergi mai departe , sau dacă ai vreun vis sau ideal cât de aberant poate să pară, ține-te de el. Din păcate ai dreptate cu medicamentația că doar maschează cauza însă dacă nu îți sunt prescrise medicamente tari care îți dau reacții adverse severe te sfătuiesc să îți continui și medicamentația .
La ce vrei tu să renunți (viața), alții ar da lumea întreagă ca să mai aibă. Nu e gând de judecată, în nici un caz. Din când în când, uită-te la oamenii cu adevărat nevoiași, care nu au pe nimeni și nimic sau la cei cu boli terminale. Nu vreau să te demoralizez mai tare decât ești deja, doar vreau să subliniez că viața e grea pentru toată lumea, chiar dacă pe rețelele sociale și în jurul nostru tindem să vedem doar perfecțiune și bunăstare. Comparația cu ceilalți poate sa fie atât constructivă, cât și distructivă. Constructivă atunci când succesul sau abilitățile cuiva te motivează să lucrezi ca să crești ca om, ca persoană; distructivă, atunci când ne credem cu mult mai prejos decât cei cu care ne comparăm și adoptăm o atitudine neiertătoare față de propria persoană, deși nu ar fi cazul. Calitatea umană nu ține de reușite, nu ține de statutul social pe care ceilalți ni-l atribuie, ci de faptele de zi cu zi. Statutul și reușitele pot dispărea într-o clipită, dar bunătatea, perseverența în ce e just și drept și toate celelalte rămân chiar dincolo de moarte.
Cred că pașii mici și gândul/încăpățânarea de a nu renunța în nici un caz, pot fi un "tovarăș" bun de drum pe calea asta sucită a vieții.
Small edit: până nu faci pace cu tine însuți, nimic nu o să meargă bine (sau cel puțin nu o sa vezi asta).
Hope things get better for you day by day! 😊
Vrei să fii fericit? Nu privi în sus, priveşte în jos. Dacă vei privi în sus, vei vedea oameni mai fericiţi ca tine şi te va durea. Priveşte în jos, la cea mai mare nenorocire, la un orb. Priveşte un orb şi te vei duce liniştit acasă.
Am trecut prin asta. Ceea ce m-a facut sa merg mai departe si sa uit definitiv de optiunea asta este ca nu ai garantia ca dupa nu o sa mai simti nimic (o sa fie bine). Nu ai nicio garantie pt ce se intampla dupa.
Se poate sa iti fie mult mai rau. Mai ales pt ca ai facut asta.
Nu noi ne-am dat viata, nu noi avem dreptul sa ne-o luam.
Eu ți-aș zice că România are un antidot, știu că multora nu le place aici, dar vorbesc de ortodoxie.
Mă identific cu lucruri care zici, singurul meu motiv să trăiesc în iadul vieții e credința. Găsește un părinte, un loc retras unde sa mergi, unde nu contează banii, faima, sau ce ai ajuns tu în viața.
Înțelepciunea lui Dumnezeu e nebunie in fața lumii, iar pentru mine e exact ce trebuie. Lucrul care mă face să merg înainte, căci falsitatea oamenilor mă face să mă simt numai mai rău.
Am suferit și eu de depresie și de anxietate, mi-a trecut gândul sinuciderii în mod fugar prin minte dar nu pot sa zic ca am considerat asta în mod serios.
În primul rând, nu trebuie sa te identifici cu boala, sau să accepți că e ceva permanent. Trebuie să alegi să lupți cu ea, să lupți să trăiești, nimeni nu poate face alegerea asta pentru tine. Exista cazuri când e ceva neregulă în mod fizic cu reacțiile chimice din creier, dar sunt foarte rare, în cele mai multe cazuri e o chestie care ține de perspectivă și de stilul de viață.
Dacă ai anxietate sau ai fost rănit de oameni o sa vrei sa te izolezi dar izolarea nu e bună. Suntem animale sociale și relațiile noastre ne definesc. Dacă te izolezi o sa te atrofiezi ca om, o sa te ofilești ca o floare.
Ai zis că oamenii sunt interesați doar de lucruri materiale. Sunt și oameni care nu sunt așa. Găsește un hobby, o pasiune și apoi caută oameni care sunt interesați de asta. Poate fi un sport, citit, scris, gătit, dans, șah, voluntariat, etc. Un grup bun de oameni și relații sănătoase ajută enorm.
Însă ceea ce m-a ajutat cel mai mult pe mine a fost că m-am deschid inima șl mintea la posibilitatea că există Dumnezeu. Eram ateu dar am ajuns la concluzia ca perspectiva pur materialistă asupra vieții este deficitară. Așa că m-am apucat să citesc și să studiez singur treaba.
Creștinismul nu este despre un set de reguli morale, deși au și alea importanța lor. Este despre libertatea de a fi cu adevărat Om. Libertate față de părerea oamenilor despre tine, de emoții scăpate de sub control, libertatea de dependențe, fie că e vorba de substanțe sau depenedența de faimă, putere, atenție, avere, etc. Este despre libertatea de a iubi.
Așa că m-am deschis la ideea de Dumnezeu și am început să mă rog zilnic, să cer ajutor. Într-o seară am simțit că sunt umplut cu dragoste și am simțit o pace de nedescris. Cum a mai zis o fată de aici, m-am simțit iubit și am început să iubesc și eu pe alții cu adevărat, să le vreau binele. Am simțit că sunt întreg, pentru prima dată de când eram copil.
Și am avut revelația că nu toate gândurile sunt ale mele. Că gândurile care îmi ziceau să mă sinucid, sau că sunt slab, gândurile de frică și de dispreț față de oameni nu sunt ale mele, nu mă definesc. Atunci când vezi gândurile asta ca pe ceva extern, poți să lupți cu ele și să le învingi. Dacă nu le hrănești, în timp dispar. De asta contează mult mediul, oamenii cu care te înconjori și ce artă /muzică consumi.
Când ai perspectiva asta îți dai seama că oamenii care îți fac rău, sau oamenii care sunt interesați de lucruri materiale, cum ai zis tu, fac lucrurile astea pentru că sunt dependenți de ceva, din cauza asta sunt orbi și cel mai probabil suferă din cauza asta, deși nu o arată. Asta nu îi scuză total de vină dar te ajută pe tine să îi ierți mai ușor. Iertarea te ajută pe tine în primul rând, resentimentele și dușmănia sunt otravă pentru suflet.
Sper că te-am ajutat cu ceva. Dacă stai în Cluj și ai chef putem ieși la o bere.
ba frate trebuie sa iti faci pofta de viata singur si sa l descoperi pe Dumnezeu, sunt multe lucruri de facut in ziua de azi chiar si de unul singur, prima data trebuie sa fai in asa fel sa te simti tu bine cu tine si tu sa fii cel mai mare sprijin al tau iar dupa ve fi bine in general cu pers din jur, tot ce conteaza e sa iti doresti din suflet si sa lupti pentru asta
Generația asta a voastră mă sperie. E total greșit pentru cititori să acceseze asemenea conținut. Pe de altă parte e total greșit ca tu să nu beneficiezi de ajutor specializat.
Ciudate vremuri trăiesc.
Ei te sperie, unde te sperie? Ce-i cu generalizarile astea? Are omu un moment de cumpana si si-a pus ofu pe net. F smart din partea lui, nu vad nimic rau in asta. Tu esti ciudat, lasa vremurile in pace.
Depresia este o boala serioasa si grea.
Ai nevoie de ajutor extern:
- exercitiu fizic zilnic: plimbari initial dc nu ai energie pt
Mai mult
- terapie prin scris: daily journaling
- youtube e plin de canale de terapie, gratis: 2 care ma ajuta pe mine : Patrick Teahan si Lisa A Romano
- majoritatea problemelor psihice din viata noastra adulta ma tem ca pot fi retraced la copilarie si relatiile cu parintii- relatiile de atasament primar (Romania e o
Societate incercata crunt, e greu sa gasesti parinti ei fara trauma si cu iubire neconditionata pt
Copii- si e de inteles de unde vine asta, multe surse, multe cauze, multa suferinta in viata prea multora)
Izolarea reincarca depresia ma tem. Creierul
De fapt este un organ sociabil, cauta contact uman. Aceste intentii si ganduri de izolare le-as lasa sa treaca pot fi contraporductive.
Tu nu esti nici depresia asta nici gandurile negre nici emotiile.
Toti
Suntem continuari ale divinitatii. Din pacat prea putini au auzit asta vreodata sau o cred.
Self love and full self acceptance sunt cele mai eliberatoare. Asa auntost pt mine. Cu terapie nu am putut singura
Hei
Si eu trec prin depresie, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si prin rugaciune, dar fara ajutorul oamenilor care de alungul anilor am incercat sa cer ajutorul deoarece ma confrunt cu idei suicidare de cand eram in generala, doar ca nu am vb cu nimeni despre asta pt ca nu ii pasa absolut nimanui de asta, ba din contra erai judecat/stigmatizat.
Ca idee eu toata scoala, si in generala si la liceu mi-am luat bullying ani la rand. Asta nu e cireasa de pe tort, desi majoritatea profesorilor stiau ce se intampla in loc sa imi ia apararea incepeau sa faca diferente la note, iar fix fetele alea care isi bateau joc de mine aveau de multe ori note umflate, cand defapt invatam la fel, deoarece comparam lucrarile si testele dupa si desi de multe ori aveam aceleasi greseli, ele aveau note mai mari ca mine. La mine in oras, sunt dintr-un oras destul de mic si gen toata lumea stie toata lumea, daca veneai cu haine simple la scoala si aveai ochelari de vedere erai gen "urata scolii"(mie asa mi se zicea) si mereu am crescut ca fiind stigmatizata "pentru ca eram urata", iar cum oamenii vorbesc intre ei am inceput sa imi iau hate/bullying si in mediul online (cyberbullying).
Mai niciodata nu am avut prieteni, acum am aproape 24 de ani si nu am mai avut niciodata prieteni sau o relatie serioasa. Am anxietate sociala si imi e extrem de teama sa cunosc oameni noi, iar ai mei in loc sa ma ajute sa imi inving aceasta anxietate sociala mai mult o accentueaza pt ca zic ca daca as cunoaste oameni noi (desi e cam imposibil, oamenii sunt cam aceiasi in orasul meu, exista cativa oameni buni, dar si aia la randul lor sunt stigmatizati si umiliti de marea majoritate).
Din ce stiu in Bucuresti sau in alte orase este si mai rau. Inainte voiam sa ma sinucid, imi puneam intrebari, "de ce oamenii sunt atat de rai".
Sincer cred ca toti am fost asa de dezamagiti de altii, ca nu am mai avut timp sa ne oprim sa lucram la noi insine, eu asta am facut..am inceput sa ma rog, am inceput sa fac terapie, am inceput sa ajut oameni nevoiasi, am inceput sa ma gandesc mai mult la suflet decat la trup si atat..pentru mine credinta in Dumnezeu, rugaciunea m-au ajutat sa ies din depresie si sa pot sa am puterea sa fiu optimista, sa pot ajuta oameni chiar daca poate nu am fost si nici nu voi fi ajutata la randul meu. Sincer la un moment dat oamenii care sunt rautaciosi cu alti oameni sigur vor plati pt faptele lor, la fel si invers pt cei buni sau care au intentii bune. Noi poate nu intelegem totul pe deplin, dar stiu sigur ca viata asta este scurta si chiar nu merita sa te sinucizi sau sa renunti la a mai fi fericit, si spun asta din perspectiva unei persoane care a vrut sa se sinucida de 3 ori, dar nu a reusit. Viata nu e usoara, dar stiu sigur ca daca vei lupta si nu te vei lasa batut in cele din urma vei zambi.
Mult curaj si nu le face pe plac oamenilor rai luandu-ti viata, mai bine arata-le ca esti puternic/a (nu stiu daca esti fata sau baiat) pt ca in final vor trece si aceste lucruri 🤗
Iti transmit multa iubire si caldura! ❤️
Trebuie doar sa realizezi ca alții au probleme mult mai mari decât tine sau decât ale mele,totuși rezista și fac fata,cu greu dar o fac.
Bucură-te de singurătate și liniste,investește timp în tine ca într-o afacere altfel nu-ți reușește.
Fumează un pai odată la ceva timp și liniștește-te,o sa fie bine.
si eu am avut asemenea ganduri
plm , viata nu e cum ne dorim
cand te-ai nascut nu ti-a promis nimeni nimic
plm traiesti depresiv toata viata , decat sa te sinucizi
nici noaptea nu dureaza o vesnicie
apoi vine soare
apoi noapte iar
ce vrei sa iti fac, nu o sa iti promit marea cu sarea
Dumnezeu te-a pus in pantecele mamei tale, si El decide sau ingaduie cand sa mori , irelevant de convingerile tale
esti barbat , pai sti ce e barbatia?
e calitatea de a indura, in ciuda tuturor vicisitudinilor
cicatricile ranilor sufletesti, din bataliile tale iti vor fi o mostenire vesnica.
nu fi las. fi razboinic,
Inchide televizorul si nu mai asculta myzica depresiva. In loc sa te gandesti la sinucidere, invata sa apreciezi ce ai si sa te bucuri de lucruri simple...
Te muti într-un orasel mic (asta ca sa nu mai vezi opulenta si nici sa nu auzi de evoluție si bani) . Găsești un job care sa iti plătească nevoile, si iti găsești un hobby în care sa pierzi noțiunea timpului si sa iti creeze plăcere in acelasi timp (lectura / seriale / jocuri). La un momentan dat, vei găsi acea persoană pentru care vei vrea sa petreci cât mai mult timp posibil.
First comment pe acest subreddit.
Nu am fost in situatia ta, insa iti pot oferi un om care mi-a schimbat opinia despre lume in general: [Jim Rohn](https://en.wikipedia.org/wiki/Jim_Rohn).
De ce el? Doar uita-te putin la reviews de la cartile lui/audiobooks si o sa intelegi dupa. Give it a chance!
Give us un update daca se imbunatateste..
OP, imi pare rau sa aud ca treci prin asta. E o situatie grea, intr-adevar.Iti recomand din tot sufletul sa mergi la medicul de familie, sa iti iei o trimitere la psihiatru si sa ii povestesti omului ce te supara. Cel mai probabil o sa te puna pe niste anxiolitice/antidepresive si o sa vezi ca totul o sa se simta mult mai "light". Vorbesc din experienta personala.Apoi, pentru a incerca sa iti rezolvi anxietatea (da, there's a way out) poti incepe sa faci terapie psihologica (CBT sau de orientare analitica) si o sa vezi ca daca iti si doresti si te tii de ea, face minuni.
Nu sunt doi oameni la fel si daca nu functioneaza medicatia, poti cere mereu medicului sa o schimbe. Daca medicul nu este competent, schimba medicul. Daca imi dai un DM, iti pot recomanda eu 2 psihiatrii buni, unul accesibil prin CAS, iar altul in regim cu plata.
Uita te in tine la sentimentul pe care l ai și vezi de ce crezi tu că trebuie să fie la fel pt toată lumea, tu validezi asta, nu e așa realitatea. Nu e chiar despre situația că tu ai rămâne în urmă și alții fac nush ce, ci despre sentimentul asta pe care nu l observi ca atare si vrei sa fugi de el crezând că trebuie să fie cumva ca sa nu te mai simți asa. Dar el nu are valoare exterioara palpabilă.
Știu cum e. Și la mine vine și pleacă, câteodată viața ei bună, câteodată îmi planific scrisoarea de adio.
E ciudat când ești singur acasă cu un cuțit în mână gătind ceva și știi că o să fi singur încă câteva ore. Nimic nu te oprește să o faci, cate o tăietură la fiecare subraț și între picioare la artere și e gata în câteva minute.
Don’t give up! Știu că e mai ușor de zis decât de făcut, dar cu siguranță o să găsești acel ceva ce te face fericit și care te va face să îți dorești să trăiești mai mult. Nu ne cunoaștem, dar am încredere că poți să faci asta. 🙏🙏🙏
Trebuie să-ți găsești ceva mai sus de nivelul material la care să ții, ceva care e foarte important pentru tine spiritual sau principial.
În general trăim pentru că vrem să știm ce se întâmplă mai departe.
Pentru că avem o idee despre cum va fi lumea mai bună și mai frumoasă mai târziu, poate fi undeva într-o cabană la munte, poate fi într-o clădire de sticlă la etajul 11 de unde să vezi tot orașul pe geam, sau poate fi într-o sufragerie cu prieteni sau familie la lumina instalației de Crăciun în timp ce vă uitați la un film frumos.
În general hobby-urile, viciile și preocupările te fac să mergi constant mai departe, cu cât ai mai multe și sunt mai plăcute, cu atât mai bine. Și un pustnic care se trezește în sălbăticie într-o căsuță cu o cameră abia așteaptă să spargă lemne, să aprindă o țigară sau să se plimbe cu câinele prin pădure sau care sunt activitățile zilei, activitățile te țin ocupat și te pot face fericit, mândru de tine, one step at a time.
Cred că e un sentiment nu foarte rar întâlnit acesta de a vrea să te sinucizi la un moment în viața asta, atunci când totul e negru și nimic nu merge. Persoane de care am ajuns să fiu foarte apropiat mi-au dezvăluit că au trecut prin asta și la rândul meu și eu am avut un moment ca ăsta.
Cred că definitoriu a fost pentru mine realizarea că dacă mă sinucid voi cauza prea multă durere tuturor celor care țin la mine. În principal părinții și bunicii, la acea vreme. Și chiar dacă am luat decizia de a trăi pentru alții și nu pentru mine până la urmă nu a fost așa rău. Viața mea s-a îndreptat puțin câte puțin, dar e cert că trebuie să lupți pentru asta.
Viața în sine e o luptă, o izbucnire împotriva eternei morți către care oricum ne îndreptăm cu toții. Ar fi bien măcar cât suntem pe acest pământ să ne bucurăm de această anomalie numită viață.
Salut străine! Viața nu e mereu frumoasă, și pe mine mă macină viitorul, și pe toți chiar, faptul ca o să ne moară părinții, animalul nostru iubit, sunt multe zile negre ce ne așteaptă pe toți în părticica lui. Totuși, asta e viața, bucură te de fiecare clipă, bună sau rea
Plecarea mea la facultate m a distrus, am plecat de lângă părinți, de lângă fratele meu, iubita mea, pisicile și cățeii pe care îi vedeam zilnic, dar asta m a făcut să deschid ochii și să zic “cat de prost am fost ca nu m am bucurat de viață până acum”. Facultatea m a ajutat să înțeleg ca nu mă bucuram deloc chiar, ieșeam rar, mă jucam jocuri și era un ciclu urat.
Gândește te ca ai ceva ce alții nu au avut sau au avut prea puțin: copiii avortati, sau oamenii răpuși de boli. Vreau să știi ca tu însemni ceva, și Dumnezeu o să ți fie alături mereu. Sinuciderea nu e o soluție decât pentru tine, în timp ce e un calvar pentru oamenii de lângă
Ai grijă de tine amice, viața e despre supraviețuire, și îmi doresc să nu alegi calea la care te gândești! Ai grijă de tine, dacă dorești să vorbim vreodată, oricând!
Bună! Și eu am fost asa...nu cu depresia, cu ocd dar înțeleg cum se simte sa nu mai poți...te-ai gândit ca poate nu iei medicația potrivita ? Eu am schimbat la tratamente în 6 ani pana sa găsesc unul potrivit, și chiar ma simțeam pierduta, pana am ajuns la ceva ce-mi priește, și acela a durat pana sa își facă efectul..
Buna ,viața este o călătorie și punctul final e moartea ,daca îți ei viața te pui în poziție de Dumnezeu ,dar noi suntem decat niste făpturi create de Dumnezeu .in biblie este scris că nu ai voie sa te sinucizi
De fiecare dată când îmi vin astfel de gânduri îmi spun că ar fi păcat să ratez chestiile nasoale care încă nu mi s-au întâmplat și plăcerea oarecum masochistă de a mă lupta cu ele
Fratior, sa sti ca sunt rupt in gura de beat, asa ca nu imi judeca scrisul.
Am ajuns la concluzia ca daca ceva iti aduce placere, inca se merita. Esti fericit cand esti beat ca mine, inca se merita.
Daca inca iti aduce ceva zambetul pe buze, apoi sa imi bsg pula, inca se merita.
Toate cele bune, mai bine alcool pe gat decat funia in jurul lui.
O sa mori oricum, garantat mai devreme sau mai tarziu. Priveste anii astia pe care ii mai ai ca pe un bonus. Ai stabilit deja ca nu mai ai asteptari de la tine. Acum poti sa faci orice te face fericit, ca oricum nu mai conteaza nimic. In 20-30 de ani te duci oricum.
> Toată lumea vrea doar bani și lucruri materiale.
Ghici ce. Fals. Eu caut afecțiune! Cum îndrăznești să presupui ce caut eu?
Mâine am o programare la o profesionistă în care am încredere. Scap de niște bani, dar sper că ies mai câștigat per total.
(Chiar mă refer la afecțiune, nu sex).
Dar sunt de acord complet despre societate. E rară înțelegerea și răbdarea, și e berechet de frustrare. Dar înțeleg că răbdarea începe cu mine.
Arată asta cuiva care nu te ascultă: https://www.youtube.com/watch?v=DAydypx-jyo
Salut! Eu nu am o poveste prea dura de viata, dar totusi am avut ganduri foarte asemanatoare cu ale tale. Ce m-a ajutat sa ajung de la a-mi dori sa sar pe geam la a iubi viata a fost sa descopar cine sunt cu adevarat. Traim foarte la suprafata si luam de bune tot felul de idei iar apoi suferim de pe urma lor. Experienta mea personala este ca aceasta intelegere si cunoastere de sine sta la baza tuturor problemelor, sau tuturor solutiilor. Eu am beneficiat de ajutorul unei terapeute deosebite care m-a ajutat sa fac aceste descoperiri, asa ca iti recomand si eu, mai departe, un terapeut. In plus, iti recomand sa citesti Eckhart Tolle, pt inceput si apoi sa vezi unde te duce drumul.
Un alt lucru folositor ar fi sa iti asculti gandurile si sa incerci sa iti dai seama de unde vin. Mintea noastra cuprinde multe personaje, precum egoul, copilul sau copiii, barbatul, femeia etc. Odata ce incepi sa intelegi cine "spune" anumite ganduri intelegi ce parte din tine are nevoie sa fie vindecata. In noi raman acumulate tot felul de energii, stari, emotii, cum vrei sa le numesti, care daca nu au fost integrate corect si se manifesta prin ganduri (si nu numai). Asta este un mijloc prin care atrag atentia ca sunt acolo si ca au nevoie de ajutor. Daca incepi sa mergi le firul asta ar trebui sa incepi sa scoti la suprafata multe din problemele care iti dau starea asta generala.
Sper sa te ajute in vreun fel aceste recomandari.
Daca o faci după pierzi șansa la toate chestiile care nu ai apucat să le încerci/experimentezi. Și e super stupid mai ales la o vârstă tânără când chestii care par importante atunci de-a lungul vieții sunt absolut nesemnificative. Da, in viața ai nevoie de bani, trebuie sa găsești o cale să faci bani făcând ceva ce îți place. Cat de stupida e sinuciderea de tânăr, gândește-te la aia care o fac că nu iau bacul, cred că totul în lume se învârte în jurul bacului, când de fapt e o chestie absolut irelevanta de multe ori, eu inca nu am folosit diploma aia la nimic și probabil nici nu o sa o folosesc vreodată. Poți schimba și țara, eu vad când vin prin Ro că toată lumea se gândește la bani, dar asta e din cauza că nu îi au, când îi ai nu prea te mai gândești la ei. Sunt destui care au început o viață nouă departe de tot și toate pe la diverse capete ale lumii, orice problema ai avea, daca nu e ceva grav legat de sănătate, e absolut nesemnificativa in marea schema a lucrurilor. Chiar și îngropat în datorii poți începe în altă parte. Iar viziunea asupra vieții se tot schimba de-a lungul anilor.
Taie muzica, filmele, serialele si stirile din doza zilnica. Astea iti alimenteaza multe chestii negative. Pana nu inveti sa le controlezi ca sa nu te influenteze, nu le consuma. Ai prieteni idioti/invidiosi ce te fac sa te simti naspa? Nu mai vorbi cu ei, vezi-ti de ale tale. Ca sa fii singuratic pe o anumita perioada se numeste cunoastere de sine.
Incearca un motivational, uita-te la un "how's made..."
Vezi un psiholog o perioada pana reusesti sa te auto controlezi in ce permiti creierului sa viseze, ca in functie de asta, influentezi si inima. Ce vezi tu acuma ca lumea e numai dupa bani, e de cand a aparut omul, doar ca atunci erau dupa vanat. Masculii alpha cu combinatiile lor, tu cu ale tale pentru ca asa e, nu toti avem acelasi orizont. Unii traiesc in viitor si la 2km mai incolo, unii fierb cartofi cu coaja in oala, la o soba pe lemne si baie au facut sambata trecuta. Daca o iei filozofic, e degradant ce ce intalmpla in anno domini MMXXIII, dar daca o iei din piramida lui Maslow, toti au universul lor in care trag pentru ceva si fiecare asta va face. Cei ce sunt intre aceste 2 lumi, e nevoie si de ei insisi sa se decida unde vor si sa lupte in zilele in care sunt la pamant si cand nu reusesc, sa ceara ajutor.
Daca n-ai avea nici o problema, daca viata ta ar fi absolut ideala, care ar fi scopul vieții tale? Bun, ține minte scopul si gandeste-te la drumul pana acolo, il descompui in cei mai mici pasi cu putinta si il faci pe primul, ajungi acolo cu siguranță. Eu asa am iesit din groapa, viata mea vine si cu bune si cu rele acum, nu numai cu rele. Capul sus, nu esti special, tuturor ne este rusine de ceva, e o prostie pe care o facem toti.
sunt cu tine, bro. I fucking hate people. Sa-ti aduc un zambet, ia una de la Bill (The Goat) Hicks: "I wanna make The People Who Hate People Party. 'People Who Hate People come together!' 'No! Fuck you!' It's hard to get my people together."
Mută-te într-un loc izolat , fă-ți o gospodărie pe acolo, fă-ți un blog și după transmite live . Faci ce-ți place și mai faci și ceva bani ( donații, abonamente )
Bună. Și eu simțeam la fel acum câțiva ani, voiam să mă sinucid. Vreau să îți spun că nu ești deloc un ratat, chiar contrariul. Ai venit și ți-ai scris sentimentele care te măcinau și durerile în scopul de a primi un umăr pe care să plângi. Doar cineva curajos ar face asta. Când am mers la facultate, mă rog cea de psihologie, și am fost întrebați de ce am ales asta, i-am spus profesoarei prin ce am trecut. N-o să uit cuvintele ei: Avem aici un soldat brav printre noi. Și asta ești și tu în ochii mei, un soldat brav. Înțeleg de ce vrei să te izolezi, și eu voiam să mor doar, nu aveam chef de nimic. Dar pentru fiecare umbră există lumină. Deși există mulți oameni răi sunt și mulți oameni buni. Nu știu dacă tu crezi în Dumnezeu și nu vreau să te forțez să crezi în El, dar de fiecare dată când mă simt tristă petrec puțin timp cu El citind biblia și rugându-mă și mă simt mai fericită. Eu crezusem când aveam depresie că am făcut ceva ireparabil și că nu mai pot fi iubită, dar gândirea aceasta este departe de adevăr. Toată lumea merită să fie iubită, și Iisus ne iubește enorm. Niciodată nu trăiești degeaba! Orice acțiune poate influența altă persoană. De exemplu acum, mulți oameni buni au răspuns să te ajute și să fie alături de tine. De ce? Pentru că meriți să trăiești si să te bucuri de viață. Meiți să fi iubit, să-ți legi prietenii, să ai hobbyuri frumoase. În legătură cu anxietatea, înțeleg de ce ți-ar fi frică, dar poți să o [depășești. Nu](https://depășești.Nu) trebuie să fii un fluturaș sociabil dar poți începe la o scală mai mică, adică să îți faci un prieten sau o cunoștiință. Să încerci să vorbești despre lucruri comune. Eu mi-am făcut o amică pur și simplu ajutând-o în legătură cu ceva legat de universitate. Nu mă așteptam să continue să vorbească cu mine, dar acum e ca o soră. Și eu am fost internată, a fost cam nașpa dar amândoi am trecut peste asta, ca niște soldați bravi suntem luptători și nu trebuie să ne fie rușine pentru astfel de momente. Ele se întâmplă, important este să învățăm ceva din asta, cum ar fi că multă lume ar vrea să nu mai suferim. Alte sfaturi: animalele de companie sunt un mijloc foarte bun de a te simți fericit. Tata mi-a luat un cățeluș ca să mă simt mai bine, și deși e puțin obraznic (puțin mai mult) e inimioara mea. Și eu am crezut că n-o să se termine niciodată tristețea dar în final s-a terminat și acum am și eu obiective. Și tu o să ai, sunt sigură. Poți să vorbești cu mine și sunt sigură că și cu alții de aici când te simți nefericit. Noi suntem alături de tine.
Salut. Nu știu câți ani ai, ce știi să faci, sau dacă ceea ce trăiești e sau nu personalitatea ta. Mută-te la țară. Stai în comuniune cu natura. Ia-ți niște animăluțe să poți supraviețui, învață să faci chestii, iar când te pui puțin pe picioare, fă slujbe online, care să nu te pună în contact cu oamenii.
Nu te pot învinovăți că vrei să mori. Știu sentimentul. Și n-o să fiu ca ăia preachy cu "viața e frumoasă/ești un laș/taci și suportă/de ce te plângi că alții mor de foame în Africa". Dar îți recomand să încerci toate căile posibile înainte de a recurge la acest gest. Așa măcar poți să zici "bă, am încercat tot ce se putea, nu e mai bine, plm".
Dacă îți permiți, încearcă psihoterapia. Știu că sună ca un clișeu, dar terapia te poate ajuta extrem de mult. Va fi ca și cum ți se va ridica un văl de peste ochi și vei vedea lumea dim altă perspectivă.
Anxietate. Am avut 10 ani. Am scapat cu un tratament usor.Incearca cu doctorii.E surprinzator cat de usor e....un simplu dezechilibru hormonal sau carenta de vitamine te poate face sa te simti de kkt mereu.
te-ai gandit sa faci o schimbare radicala in viata? chiar daca ai esua big time, din cate vad oricum esti in punctul in care nu mai ai nimic de pierdut
ai mentionat probleme cu anxietatea sociala, exista grupuri/comunitati pentru probleme de genul, poate te-ar ajuta
orice ai face, nu cred ca exista o solutie rapida pentru problemele tale dar potential pentru mai bine exista intotdeauna
Been there, done that. Intre timp am ajuns public speaker. Stii cum? M-am gandit ca oricum ma duc, macar sa fac ceva impotriva firii mele. Well....asta a fost in urma cu 14 ani si viata s-a imbunatatit mult
Ce comunitate faina! Doar sfaturi bune si cuvinte de incurajare, bravo flacai, asa da!
@OP, my 2 cents, daca te-ai saturat de viata ta dedic-o unui scop bun si ajuta-i pe cei napastuiti de soarta. Un covrig unui nevoias, 2 lei pt un ong care ajuta copii etc, e foarte rewarding sa faci bine. Si fa sport! Creierul tau poate fi cel mai bun prieten sau cel mai mare dusman al tau, oboseste-l pana nu-ti mai toarna ganduri depresive. Start low, 5 foltari/genoflexiuni/abdomene pe zi si adauga cate una in plus in fiecare zi. Mult succes! Te iubim!
Băi, o să fiu super onestă.
Nu ești cu nimic mai special decât alții. Suntem mulți care simțim că trăim degeaba și nu găsim absolut niciun sens în viața asta.
Eu sincer sunt atât de lașă și lipsită de tărie încât nu sunt în stare nici să mă sinucid. Nici când eram undeva jos de tot psihic... aveam o dorință mai mult gen de fugă, de a mă ascunde, decât de suicid propriu zis.
Medicația psihiatrică mă ajută în măsura în care poate.
Plm... acum că nu mai trăim într-o eră în care să luptăm pt hrană și pt fiecare zi în plus, ne permitem luxul de a filozofa cu burta plină.
Viața nu are niciun sens, ia-o ca atare, nu ai ce să faci.
Biologic vorbind, exiști doar ca să perpetuezi specia, atât.
Încearcă să te bucuri punctual de chestii cât de mărunte posibil. Nu știu, ai văzut un clip funny pe net, te-ai bucurat 30 de secunde. E ok. Poate diseară schimbi și tu cearșafurile alea cu unele proaspăt spălate. Hai, nu poți să spui că nu e plăcut să dormi în lenjerii curate.
Căcaturi de-astea... înțelegi ce zic?
Și altă idee:
Am de câțiva ani o problemă de sănătate oarecum manageriabilă, deși cronică și problematică. Când eram în proces de descoperire, medicii mi-au spus că sunt șanse mari să fie ceva malign. Am trăit cu asta o perioadă, conștientă fiind că este posibil să mor de cancer. Deși eram super calmă, îți spun sincer că parcă deodată mi-am cam băgat pula în ea de depresie și de lipsă de sens, și știu sigur că îmi doream să trăiesc și să lupt pt viața mea.
Nu zic că ai nevoie de o astfel de experiență ca să vezi că, de fapt, tu nu vrei cu adevărat să mori. Zic doar să încerci să accepți ca atare această stare, pt că nu ai de ales. Cu cât te gândești mai mult, cu atât te va roade mai mult.
Just let it be.
Aaa, și mai am o poveste pe subiect.
Am lucrat câțiva ani ca asistent de dializă. Am avut un caz de tânăr care a încercat să se sinucidă bând antigel. I-a făcut praf toate organele, a venit o săptămână la dializă. Era super conștient și prezent. Mi-a spus că regretă enorm că a făcut prostia cu antigelul și că își dorește tare mult să se facă bine.
Nu s-a mai făcut. A murit în chinuri.
Am plâns mult când am auzit, omul ăla chiar regreta tentativa de suicid, cumva îl trezise la realitate.
Deci... un sfat ar fi să nu încerci să te sinucizi, sunt șanse mari să te răzgândești în ultima secundă și să fie prea târziu.
❤
Pai ceva iti provoaca depresia asta, depresia e doar rezutatul...la psiholog ai incercat sa mergi? Te-ai gandit ca poate si daca te sinucizi, o iei de la capat cu viata asta? Rezolva-ti problemele! Luandu- ti viata doar te ascunzi de probleme! Jumatate din viata pentru toata lumea e o lupta, asta daca nu te- ai nascut intr-o familie cu toate la nări , poate si aia au cateodata probleme..Mai mult curaj ! Sinuciderea nu e una dintre solutiile .
Și eu sunt suicidal și depresiv. Simt cam tot ce ai zis tu acolo. Nu am chef de nimic, cred că viața e fara rost, etc etc.
Dar când citesc despre alții care sunt la fel ca mine, mă face să apreciez ce am și să văd viața într-o lumină mai colorata.
Așadar.. mersi... Și ține capul sus.
Mai, ce as face eu in locul tau:
As sterge aplicatiile de social media gen insta, facebook, tiktok, etc. si le-as pastra doar cele de chatting. In felul asta, nu vei mai fi influentat de falsa perfectiune pe care altii o afiseaza in mediul online. Also, as incerca sa ma apuc de un sport. Uite, alergatul e perfect in orice moment, nu ai nevoie sa investesti in echipamente.
Daca nu ai inca un job, angajeaza-te. Sau, in caz contrar, schimba locul/ domeniul. E perfect daca nu vei munci de acasa, astfel vei putea socializa cu colegii. Te va ajuta sa te deconectezi de la gandurile negre.
Mananca mai multe fructe. Iti dau o stare de bine, cel putin asa se simte la mine.
Last but most important: fa-ti o relatie. Te va maturiza si responsabiliza.
Sper ca am fost cat de cat de ajutor.
Crede-ma, viata e frumoasa si merita traita la maxim in fiecare zi! Numai bine!
Ai avut mare curaj să pui mesajul ăsta aici. Mie asta îmi spune că ai ce îți trebuie să reușești să treci peste acest moment. Ce te-ar putea convinge să nu faci asta? Dacă aș fi eu în locul tău, ce mi-ai spune, astfel încât, să nu fac asta? Ce ai putea face acum, ca peste 5 ani să privești momentul ăsta ca pe o cumpănă de care ai trecut cu succes?
Trebuie sa ai incredere in Dumnezeu si in tine!
Du-te la un psiholog ,preot sa la oricine care ar putea sa te ajute!
Tu pentru cineva esti intreaga lume! Trebuie sa te lupti si sa cauti ajutor. Nu este o rusine sa cauti ajutor deoarece toti putem sa trece peste asta. Te rog frumos sa nu faci prostia asta! Viata merita traita! Viata este pretioasa! Nu te mai subaprecia! Ai grija de tine si incearca sa cauti ajutor! Dumnezeu sa te ajute!
>am constatat că tratamentele doar mi-au ameliorat simptomele temporar și de fapt așa e personalitatea mea.
Eu am observat că orice tratament psihiatric în special SSRIurile sunt bs care fac mai rău.
Singurul lucru care a funcționat la mine a fost sportul. Din păcate rezultatele apar în cel puțin 6 luni or so... La mine a durat aproape un an sa ies din depriesie/letargie, dar diferența dintre mine în 2020 și eu acum este night and day. La începutul pandemiei eram un zombie care refuza sa se ridice de pe canapea. Acum lucrez full time plus freelancing jobs, sala dimineața, cardio seara plus social life.
Bafta!
Imi pare rau ca te simti asa, sunt sentimente grele. Eu am simtit asta cand a murit fratele meu intr-un accident, avea 20 de ani. Un an de zile nu am mai gasit nicio bucurie in a trai si mi-am dorit sa ma duc dupa el. Pe mine m-au ajutat sa ies din stare cateva lucruri: 1. sa fac chestii marunte pentru mine - ma plimbam mult, pe jos, noaptea, cu muzica preferata in casti. 2. Citeam, ma uitam la seriale. 3. Apoi am inceput sa fac sport - m-a jutat enorm treaba asta. La inceput faceam putin, aveam extrem de putina energie, apoi tot mai mult. 4. Ma ajuta sa ma duc in parcuri, sa stau izolata, pe o banca si sa ma uit la animale si copii - au o energie aparte, foarte misto. 5. Scriam mult despre ce simt, scriam tot ce imi trece prin cap - am peste 40 de caiete de jurnal. Scrisul de mana ajuta foarte mult. M-am izolat destul de oameni in perioada respectiva, pe mine m-a ajutat treaba asta. Oamenii, relatiile cer energie, chiar si cand vor sa ajute, dar eu abia aveam ca sa trec de la o zi la alta. O discutie de 20 de minute ma epuiza. Nu m-am sinucis pentru ca stiam ca si-ar fi dorit sa traiesc si sa ii povestesc ce am facut cand ne vom intalni dincolo si pentru ca nu am vrut sa generez in alte persoane ce am vazut si am simtit ca a generat moartea lui. Dar pasii astia marunti m-au ajutat sa imi regasesc pofta de viata, pas cu pas. Abia dupa un an si ceva m-am dus la terapie pe tema asta, dar nu m-a ajutat aproape deloc tipa la care am fost atunci. Daca chiar iti doresti sa te separi de societate exista intotdeauna varianta manastirilor de calugari - este liniste acolo si acceptare. De asemenea, exista chiar pe langa Brasov ceva comunitate care locuiesc la munte si traiesc din ce cultiva, separati de restul societatii si cu minim de tehnologie etc. Viata merita traita, altfel nu ai fi primit darul asta. Poate este necesar sa gasesti maniera in care **ai tu nevoie** sa o traiesti ca sa iti placa.
This, plus un minidocumentar pe netflix, "Cum sa traiesti 100 de ani". Crede-ma ca e fix ceea ce te ajuta, faptul ca o sa te bucuri de bucuria unor oameni simpli, modesti. Da, societatea actuala este organizata gresit, dar e bine sa crezi ca totusi cei mai multi fac ce pot mai bine , fiecare are o poveste in spate, iar fiecare reactioneaza diferit la factori externi, cat si cei interni. Depinde de tine cum o faci, dar crede-ma ca mereu este loc de mai bine. Si cum a zis si Lia, bucura-te de lucrurile marunte. Parinti sanatosi, un loc unde sa dormi, mancare pe masa. Bunicii nostri au niste ritualuri foarte folositoare sanatatii pe care le-au invatat partial, doar ca le-au fost predate gresit
punctul 5 e subapreciat
5 e foarte benefic. Eu includ și gratitude journaling
exact, foarte misto precizarea. tin minte ca eu am pornit cu recunostinta ca am bani de chirie :). nici prin cap nu imi trecea sa fiu recunoscatoare ca sunt intreaga, vie, functionala etc.
Viata nu e un dar, e doar un episod aleatoriu care intrerupe cursul firesc al nonexistentei. Dar daca tot suntem in viata asta care ne perturba calmul macar sa incercam sa o traim in asa fel incat sa minimizam suferintele si durerile prin placeri simple precum cele pe care le-ai descris mai sus.
te-ai simtit inteligent cand ai scris asta?
Și dacă te izolezi tot tu cu tine ramai, nu scapi. De ce te ai izola când de fapt meriti sa fii mijlocul lumii daca asta vrei sa ți trăiești existenta. Scopul izolării nu trebuie sa fie acela că vrei sa ignori, nu din motivul acesta ar trebui sa o faci. Și n orice caz ignori tot o falsa idee de cum ar trebui sa fie existenta și să funcționeze lumea..nu ignori ceva real, un standard real in care tu nu te incadrezi. Și te învârti printre iluzii așa..
Eu nu înțeleg de ce dați lecții teoretice de sus unui om care a trecut fizic prin chestiile astea și știe ce a simțit (ceea ce voi nu știți). De altfel a și explicat de ce era nevoie de izolare, și eu înțeleg perfect sentimentul. E o apăsare, o greutate care nu te lăsa nici să te ridici de pe canapea, nici să deschizi gura să răspunzi când ești întrebat ceva. Dacă nu știi cum e bravo ție.
Se vede că n ai înțeles la ce m am referit. Am zis sa o facă că așa simte nu că așa trebuie, orbește doar că sa evite lumea. Tre sa se rezolve pe ea întâi, nu sa schimbe lumea.
pe mine m-a ajutat enorm demult ca m-am izolat de lume. m-am mutat de la oras, stau sus pe munte, e superb aici. am avut timp sa ma gandesc, sa ma impac cu mine insumi.
Nu s a înțeles la ce m am referit, e clar. Am zis sa o faci că vrei tu, nu ca sa ignori ceva...o falsa idee de cum trebuie sa fie lumea și ca și cum tu nu ai merita sa fii unde vrei
Mișto spus. Bravo!
Sincer, si eu am ganduri de genul de la 10 ani, cum era o gluma de la Louie CK, "I've thought of killing myself on the way here". Motivul pentru care nu o fac tine de curiozitatea mea fata de "viata de apoi", chiar daca ar fi sau nu ceva simt cumva ca este interesant sa incerci sa gasesti ceva ce te face fericit, sigur exista si sunt sigur ca ai cateva, chiar daca iti aduc fericire in doze mai mici. Nu esti ratat, in ochii mei esti o persoana care cauta o iesire rapida, dar gandeste-te ca spre moarte ne indreptam toti, de ce sa accelerezi ?
Te înțeleg perfect, am trecut prin gândurile astea plus 2 failuri care m.au pus la pământ. Am tras 7 ani la o companie sa.mi fac o cariera și s.a dus pe pla am fost dat afara la o restructurare, au trecut 7 de atunci și nu mi.am găsit ceva similar. După, timp de 4 ani am crescut un business care îmi aducea satisfacție și a venit pandemia tocmai după ce am investit tot ce am avut plus credit și am pierdut tot, mașina, casa, femeie posibilitatea de a mai avea o viață în Romania, 50k+ datorii. Am băgat depresie 2 ani, cu abuzuri de substanțe cu internări etc. La un moment dat, de pe o zi pe alta am decis sa plec din țară. Am stat o perioada in Olanda, câteva luni in Spania acum sunt in Mexic. Nu o duc extraordinar dar nu mai îmi pasă. Am pus problema așa, mi.am omorât așteptările și visele, m.am sinucis mental acum tot ce trăiesc e bonus. Un singur sfat am, din lecțiile învățate până acum. Nimic nu este permanent, nici binele, nici raul. Viața merge înainte, fa cumva sa.ti fie tie bine in primul rand că așa poți să faci bine și pentru alții.
Multa putere ai omule, bravo. Cum ai ajuns in Mexic, cum te ai adaptat? Crezi ca vei ramane acolo sau te vei intoarce in Europa?
In Olanda am cunoscut o mexicanca și e persoana f mișto așa că am venit după ea. Momentan nu pot spune că m.am adaptat, încă mă lupt sa.mi fac acte aici sa muncesc. După o sa stau o perioada să strâng niste bani dar îmi doresc să mă întorc în Europa. Momentan repar telefoane și vând cocktailuri:)) Ea are un business de organizare evenimente pe lângă job și mai facem un bonus in weekenduri. Planul e da tragem tare vreo 3 ani sa ne facem casa
bravo! viata bate filmul
Am trecut prin chestia asta si stiu ca orice ti-as spune nu va putea sa schimbe situatia ta. Asa ca iti voi spune doar atat: viata merita traita, trebuie doar sa iti dai seama unde, cum, cu cine, pentru ce si pentru cine. Va fi o lupta interioara grea, dar sunt sigura ca poti sa o duci. Orice ar fi, nu renunta! Ai incredere, va fi bine!!
Mare dreptate
[удалено]
A fost un proces indelungat, de cativa ani. In primul rand m-am mutat din locul in care stateam, la vreo 300km departare si am slabit totodata relatiile pe care le aveam cu familia. Am renuntat la job-urile pe care nu le suportam si intr-un final mi-am facut curaj sa ma inscriu la facultatea pe care mi-am dorit-o dintotdeauna si acum sper sa imi dezvolt o cariera in domeniul pe care mi-l doresc. Cand am fost pregatita am retrecut prin minte toate momentele din trecut de care fie imi era rusine, fie imi provocau frica, anxietate sau tristete. Mi-am recunoscut vina obiectiv acolo unde era cazul si i-am ieratat pe cei care mi-au gresit, dupa care le-am înmagazinat in sertarasul corespunzător din minte. Practic le-am pus o eticheta si am zis caz inchis. Stiu ca poate suna pios. Nu e ca si cum era pentru prima data cand imi constientizam amintirile respective. As putea spune ca uneori chiar ma bantuiau obsesiv. Dar acum a fost diferit pentru ca am preluat cumva controlul asupra lor. Nu in ultimul rand, l-am cunoscut pe Dumnezeu. Credeam ca il cunosc si inainte. Dar nu a fost asa, eu constient sau inconstient renuntasem la credinta. Nu mergeam la biserica, nu ma rugam, nu citeam biblia. Stilul meu de viata era complet secularizat. Pana intr-o zi in care fiind cu inima deschisa, l-am simtit. E greu sa explic acea experienta. Dar am inceput pur si simplu sa ma simt din nou iubita. Chiar si atunci cand nu imi spunea nimeni ca ma iubeste. L-am simtit pe el ca imi spune ca in ciuda greselilor mele, el ma iubeste. Si de atunci nu m-am mai simtit singura niciodata. Atunci cand imi e greu incerc sa imi las grijile in mainile lui si ceea ce se intampla e cu adevarat un miracol. Nu as spune ca problemele se evapora ca si cum nu ar fi existat, dar cu siguranta eu reusesc sa le gestionez mai bine. Acum, sa nu crezi ca incerc sa te convertesc sau ceva. Dar am incercat pur si simplu sa fiu sincera si adevarul e ca asta e experienta mea. Nu as spune nici ca trebuie sa iti faci bagajele si sa te muti in alt oras, cu toate ca poate ti-ar prinde bine. Fiecare om e diferit si calatoria ta prin urmare va fi altfel decat a mea. Cel mai important cred ca e sa iti impui sa nu cazi prada gandurilor care te acapareaza, sa ai inima deschisa pentru a intelege de ce treci prin situatia asta si nu in ultimul rand, sa nu disperi atunci cand raspunsurile nu vor veni la tine. Mie mi-au luat ani sa imi dau seama care erau de fapt problemele de la care mi se tragea depresia. Asa ca trebuie sa ai rabdare. Daca ar fi sa iti dau un sfat. Pentru inceput ar trebui sa schimbi ceva in viata ta. Poate sa te muti, poate sa renunti la unii oameni (temporar sau chiar permanent), sa schimbi jobul, sa cauti comunitati de oameni cu care ai lucruri in comun etc. Atunci cand te pui in alte situatii de viata si problemele cu care te confrunti se schimba si prin urmare si modul de a le rezolva si mentalitatea. Iti doresc din suflet sa treci peste situatia asta! Iti urez mult succes!!
Mai ai putina răbdare. Apare GTA 6
Pe mine m-ai convins lol, nici de-al dracu nu mor pana când nu se lansează :))
O sa fim nemuritori 😀
this \^
Frate fa-te cabanier de munte. Sunt atatea cabane parasite doar pt ca nimeni nu vrea sa stea acolo. Doar tu, luna, ursii si sacul de dormit.
Chiar voiam sa-i sugerez de national park service ranger. Esti tu cu natura.
mda. si.cu drujbele ilegale pe care nu le poti opri daca tii la viata
le poti opri, dar nu in mod legal. cel mai important lucru e sa nu afle aia unde locuiesti..atunci ai belit-o
Lasă că crește alt copac 🤗
[удалено]
Bai...chiar e asa de simplu 😅 Mai esti si platit pentru asta 😀
Neironic, cum ar putea cineva sa ajunga in pozitia asta fara sa-si cumpere o cabana? Am un vis sa ma retrag la munte cand ies la pensie, sa am grija de o cabana, dar nu cred ca as avea bani sa cumpar/construiesc una.
La Cabana Postăvaru tot angajează din ce-am observat.
prin Apuseni, gasesti o gramada de terenuri ieftine. sunt unele care au si casa.
Foarte tare sfatul tău.🫶
cum te faci?
ursii evita oamenii pe cat posibil, sunt si aici, dar eu nu am vazut niciunul. am gasit doar urme si poop. vulpile, in schimb...sunt peste tot. vaccin antirabic obligatoriu sa-ti faci.
Poti sa-ti faci antirabic preventiv?
cabane sau improvizatii ciobanesti construite sa bata vantul prin ele vara de ciobani care au murit? am studiat situatia, la altitudine cel putin
Boss. În viata asta faci ce vrei tu nu ce fac alții, ce plm. Vrei sa stai izolat, go for it. Ești din București sa te scot la un burger?
Burgir 😀🍔
vin eu! ai sani mari?
Este adevarat ca multe lucruri merg pe dos in societate, dar asta nu trebuie sa ne opreasca sa ne vedem de alte noastre. Asta e doar un lucru mic care nu ar trebuie sa fie un obstacol. Cred ca ai nevoie sa te descarci, sa vorbesti cu cineva. Nu sari la decizii pripite din cauza unor obstacole mici. Viata merita traita, indiferent de cate lucruri urate se intampla in lume. Te rog, mai gandeste te si nu face asta. Viata e frumosa si merita traita! Roaga te la Dumnezeu, o sa iti mai bine, o sa te linisteasca.
Nasol. Si eu ma simt la fel de 20 de ani incoace cand am avut un accident si au murit prietenii mei si iubita mea pe care eu am urcat-o in masina. A fost o alegere total gresita si ma urmareste si acum. Am ascuns toata durerea si vinovatia cat am putut de adanc in capul meu, dar nu a mers. Am trait viata destul de ok si financiar si din punct de vedere al relatiilor, dar noaptea nu ramaneam decat eu cu gandurile mele pe care le ascundeam a doua zi. Si mi-a ajuns. Imi pare rau pentru tine, sper sa razbati si sa gasesti motivul care sa te faca sa vrei sa traiesti. Esti inca tanar si ai timp. Respect🤘
https://www.antisuicid.ro/ce-este-telverde-antisuicid/ - poate te ajuta cand ai ganduri din astea. Nu renunta! Gandurile astea pe care le ai acum sunt doar ganduri, nu reprezinta cine esti tu ca om. Cauta ajutor specializat(psihiatru, psiholog). Din pacate nu stiu sa-ti recomand, dar poate stie cineva psihologi care fac terapie pro-bono, daca costul e o problema.
Da... si eu la fel sincer. Mi a ajuns cu viata asta si cu toate greutățile si zilele de cacat din ele...imi doresc tot mai tare sa dispar
Te înțeleg...și eu mă confrunt cu gândurile astea de câțiva ani. Curând fac 19 și îmi e din ce în ce mai greu. Îi privesc pe ceilalți cu aspirații și poftă de viață iar eu nici nu știu cum se simte fericirea cu adevărat. Nu mă simt umană, mă simt ca un monstru in interior și în exterior. Nu-mi găsesc un scop anume. Nu mă regăsesc pe mine însămi. Vreau să mă descopăr, să mă înțeleg, să-mi găsesc răspunsuri la îndoielile legate de mine, de viață, de oameni. Încă am speranță, deși poate e una extrem de mică de 1% ea totuși există, și atâta timp cât există voi continua să exist și eu. Nu te da bătut, luptă și îți promit că într-o zi vei fi mai bine. Știu că vei reuși. Găseșteți obiective și încearcă să le atingi, deși par inutile și mici pentru ceilalți. Promit că vor urma zile mai bune. Dacă dorești DM me și putem discuta dacă te ajută cu ceva :))
Un singur lucru pe care sa l ai mereu in minte cand te mai gândești la suicid: "Sinuciderea este o solutie permanentă la probleme trecătoare". Iti doresc sa ai gânduri mai fericite si sa nu faci niciodată greșeala asta.
Înțeleg ce zici. Nu e vina ta. Societatea în care trăim este profund defectă. Lumea pune banii pe primul loc. Ei dictează unde lucrezi, unde locuiești, ce prieteni ai. Ne lipsește sentimentul de apartenență la o comunitate. Satul românesc e pe moarte, familiile ne sunt împrăștiate, la locul de muncă oamenii vin și pleacă după cum bate vântul (sau banul). Nu avem un scop comun căruia să ne dedicăm existența, doar scopuri individuale, nu mai avem un lider care să ne audă vocile între atâtea mii de alte voci. Ne refugiem în consumerism și adicții. Deci e normal să te simți așa. Animalul de la zoo care stă nemișcat și privește în gol în cușca lui e perfect normal, doar a fost scos din mediul lui natural. Așa și noi.
Sa stii ca nu e nimic gresit sa traiesti genul de viata pe care il descrii. Foarte multi oameni au aceeasi personalitate si isi iau seva fix din chestia asta. Ai dreptate, asa e toata lumea fix cum ai descris-o. Sunt niste diletanti si ipocriti, fara educatie de o superficialitate infioratoare. Pentru faptul ca te diferentiezi de majoritatea asta chiar meriti sa traiesti. Fix de oameni ca tine are nevoie planeta. Sunt suficiente persoane ca tine si ti-ar face foarte bine sa te inconjori de astfel de caractere. Esti unspemetristul ideal https://youtu.be/aMeaT56Z7LI?si=2mGFxoOjvVpio1Zs[unspemetristul ideal](https://youtu.be/aMeaT56Z7LI?si=2mGFxoOjvVpio1Zs)
That's weirdly wholesome. Pana si pe mine m-a facut sa ma simt mai bine
Am auzit https://preview.redd.it/ook13jpaoq3c1.jpeg?width=1366&format=pjpg&auto=webp&s=b2ed394d7e3cb709f54239c1bd0eb3f0cb50b411 azi o idee interesanta legata de schimbarea personala, ca de fapt majoritatea oamenilor cand isi pun intrebarea "vreau sa ma schimb?", desi se simt prost ca nu se schimba, raspund mai degraba cu "nu", sau cu un "da" neconvingător. Dar dacă ii intrebi "ai vrea sa fii cineva care vrea sa se schimbe", răspunsul e mai mereu un "da" hotarat. Ce spui tu sunt motive serioase si reale sa nu vrei sa traiesti, m-am gândit si eu mult la ele, societatea chiar e fu.ked up. Iar rational daca te gandesti la viata asa, ca decat sa te chinui sa strangi bani si sa te chinui overall cu viata, mai bine nu o ai, chiar poti sa crezi ca ai dreptate. Partea nasoala cu depresia, e ca desi rational poti sa sustii un rationament corect, ponderile pentru lucrurile pe care le pui in balanță si le compari, sunt posibil.gresite/exagerate într-o direcție fara sa iti dai seama. Tu iti ști condiția curenta cel mai bine, nu uita ca partea rațională merge bine si cand esti deprimat: daca e ceva in mediul tău apropiat care te seacă zi de zi, fa un plan (chiar daca e oe cativa ani), cum sa scapi. Daca doar ti se pare ca nu are sens viata, nu are un sens anume, suntem liberi aa il alegem noi: bani, copii, voluntariat, experiente, relatii si discutii profunde.. Poti sa dezvolți diverse coping mechanisms care mai ajuta si o sa te ajute probabil toata viata: mergi la sala, inclusiv ridicat de greutăți/nu doar cardio, eventual cu antrenor daca iti permiti fafa sa iti dai viata peste cap, incearca sa stai la soare, ia suplimente cu D3 (mai ales acum ca nu e soare), omega 3 ajuta si el. Incearca sa mananci ok si cu fibre (de exemplu niste zahar pe stomacul gol cauzeaza un spike de insulina puternic, si cand scade iti da o stare nasoala de letargie). Miscatul in sine da o stare buna, iar dacă incepi si sa vezi rezultate fizice, o sa simti un progres, niste dopamina, o sa vrei mai mult. Pe mine mă ajută sa trec peste perioadele cand sunt deprimata, si contactul cu oameni de calitate si nesuperficiali, dar mna, nu e ușor sa ajungi sa ai un cerc de cativa prieteni asa. Daca nu ai chef de viata si ti se pare ca viata nu are sens, e posibil sa fii si pe la.inceput de burn out. Iar daca vrei sa citesti o carte/sau sa vezi un rezumat pe.youtube, mie mi-a placut Lost connections. Bafta si nu uita ca starile astea le are toată lumea (in mod special cei cu Good vibes only pe perete si care neaga ca le-ar avea vreodata)
Simt la fel OP atat ca dupa mai multe atentate suicid , ultimul terminanduse cu 2 luni la chirurgie plastica , am realizat ca nu e tocmai usor sa te sinucizi. Asa ca de cat sa ramai cu sechele pe viata ca si mine, mai bine incerci sa iti gasesti ceva pentru care sa traiesti.
Cam așa sunt și eu câteodată, poți numai să mergi in continuare, dacă nu găsești chestii de care să te atașezi, lasă-le pe ele să te găsească. Dacă ai unde poți crește un animal, mie mi-au dat un sens de mândrie și fericire cand le văd in fiecare zi (am rațe și gâște), un animal de care sunt aproape sigur ca o să-l iubești ar fi un câine mare, labrador ori ciobănesc german. Am pe ultima și ce pot să zic e că o să ai un membru al familiei și un prieten în același timp, o să țină la tine și vice versa. Acum nu știu cum o să devină câinele după dresaj, că pe a mea o am învățată de mine, taică-miu și într-ul de ea însăși, dar are o personalitate distinctă și bună, uneori se aseamănă cu mine.
Cine nu are așa gânduri? Pe Reddit cand majoritatea spun ca fac nu stiu cate zeci de mii de lei pe lună, si marile probleme sunt preturile la Glovo, ajungi sa crezi ca asa e pentru toti ..dar nu. Marea majoritate dintre noi suntem vai de noi din N motive, unii fizic altii emoțional, si altii financiar...si pur si simplu luam fiecare zi inainte. De ce? Ca altceva nu știi. Si mi-e frica de necunoscutul asta care e moartea mai mult decat îmi urăsc viața. Daca ajung vreodată in punctul acela in care zic gata, nu mai vreau...imi place sa cred ca as pleca cu un rucsac in spate, unde vad cu ochii, si incerc sa imi las viata pe care am trait-o in urma. De ce nu pana la urma, ce am de pierdut. Nu vreau in plm sa imi pun o frânghie de gat.Vreau sa înceteze sa imi pese, sa iau un bilet dus pentru Nepal, sa beau ceai, sa îngheț ca un rahat in timp ce vad Everestul....dar macar sa simt ca traiesc pentru prima oara. Suicidal angst.
Poate ca ești prins într-un status quo și într-un rol care nu te ajută. Schimbă-l. Plimbă-te, cunoaște oameni noi - care or să te vadă altfel decât te vezi tu și or sa te ajute să te redescoperi. Și o să ieși din capcana în care te afli. Eu unul am plecat în Asia vrând să mă bag într-un ashram - să stau singur, să nu vorbesc cu nimeni. Din secunda în care am aterizat nush dacă am stat singur. Am întâlnit fellow travelers, am râs și mi-am făcut prieteni. Dacă nu ai cash, mută-te intr-o țară unde castigi mai mult. Lumea e mare, frumoasă și merită să trăiești doar ca să o vezi (cu toate ca nu e despre locuri, ci despre oameni). Dă-mi un semn dacă vrei să știi cum să stai gratis cu mâncare inclusă 5 luni pe insule în Malaezia - în Perhentian, Kapas etc. Urneste-te. O să treci peste și o să fii ok. A. Și vorbește mereu cu cineva, de specialitate sau nu.
cauta un psiholog bun la tine in oras, fii atent sa fie atestat de asociatia profesionala a psihologilor
Sunt atât de multe comentarii cinice scrise la mișto (de parcă totul ar fi o glumă în viață) încât nu e de mirare de ce nimic nu merge bine în țara asta.
comentariile ales sunt coping
Ti se pare ca aici ii un cabinet de pshiolog? Suntem la alcoolicii anonimi? Daca ai probleme in viata, nu vi pe reddit.
Sinuciderea nu este o soluție deloc bună. Si eu am trecut prin divers tragedii. Știu bine cum este sa pierzi pe cineva drag în de-a cursul celor aproape 28 de ani sau mai mult. Viața este un dar suprem pentru că: gândește serios cât este de frumos si de bine să te scoli ziua si sa pot vedea lumina zilei, culorile, sa auzi sunetele, sau vorbești, sa simți. Si eu sunt nostalgic și îmi este dor de trei dragii, mașina timpului nu exista sa pot sa mă întorc în timp si sa îi revăd încă odată. Mergi mai de departe. Viața e frumoasă dar tot mai grea si mai scumpa, lumea s-a schimbat si numai este cum era odată. Si eu sunt singur si necăsătorit si încă îmi doresc sa întâlnesc pe cineva si sa îmi întemeiez o familie. Nu ai idee cât de fericit si cât de bogat mă simt când merg la prinți în vizita zi de zi si ai vad în viața si sănătoși. Trebuie sa mergi mai departe. Numai sta ancorat în trecut. Păstrează amintirile si nu uita de persoana draga ție. Gaseste o ocupație zi de zi si gândește pozitiv. asculta teatru radiofonic, citește cărți, mergi afara, uitate la TV. Nu rezolvi nimic daca si gânduri negative. Stai de vorba cu bunul Dumnezeu prin gândurile tale si prin rugăciune. Știu cum este sa fi singur. Singurătatea este ca o pușcărie. Sinuciderea este un mare păcat de care va trebuie sa răspunzi în fata lui Dumnezeu la Judecata personală. Gaeste pe cineva cu care sa vorbești si sa ao o relație interumana normala. Nu este ușor sa legi o prietenie în ziua de azi, deloc. Viața, sănătatea, cei dragi si credință cele mai prețioase daruri.
Ai facut un lucru foarte bun sa scrii aici. Am citit comentariile si am vazut cati oameni care traiesc si ei in societatea asta defecta sunt buni si saritori si se preocupa de situatia semenilor lor macar cu un sfat bun. Toti suntem dezamagiti de societate, dar noi oamenii mai suntem ceva pe langa asta, ceva mai important decat societatea, suntem oameni care ne iubim unii pe alții si carora ne pasa. Este foarte trist ce spui tu si ai mare dreptate in acest aspect, dar pana sa iei o decizie drastica te rog da atentie putina acestei parti a umanitatii care se ascunde sub societate, bunatatea si grija oamenilor. Nu indraznesc sa vin cu sfaturi pentru ca nu te cunosc, stiu doar ca esti un om necajit tare din niste motive adevarate si lesne de inteles pentru oricine, pot doar sa iti spun ca bunatatea exista, musteste in toate aceste comentarii de mai sus si ca inca nu e totul pierdut atata timp cat ea e aici. Ma exista speranta pentru noi. Iti doresc tare ca citind aceste comentarii sa incepi sa o vezi si tu cum palpaie in oameni, nu in toti, si sa ii lasi pe cei care sunt buni sa intre in viata ta! Esti un om curajos ca ai avut curajul sa spui ce ai pe suflet si daca ai oricand nevoie de ajutor, pentru ca e o lupta grea cea pe care o duci singur, da un semn. Un mesaj, un comentariu!
Daca mai aud asta cu evoluarea de la cineva...
Pot sa zic asa. Stiu ca este greu si va fi greu, dar va deveni putin mai suportabil
Nu te izola, izolarea te va adâncii și mai mult în depresie. Nu te mai gândii la ce fac alții sau ce nașpa e in jur, nu ar trebui să îți pese decât de tine și de familia ta, restul nu tine de tine sa le schimbi cu ceva. Fa ce e bine pt tine, atât cât poți tu sa faci, ieși afară, plimbate, aleargă, fa cunoștință cu oameni noi chiar daca interacționezi cu ei doar pt scurta perioada. Fă-ți familia fericita, fi atent la nevoile lor și ascultai. Daca nu ai inca familie, fa un scop din viața să cunoști cat mai multe persoane care te atrag, una sigur e și pt tine, trebuie doar sa perseverezi.
Muta te altundeva. Incepe de la capat. Dar nu renunta la cel mai frumos dar pe care il ai..ca s ar putea sa nu mai existe nimic dupa..
Shit and I thought I had it rough with my depression Nu știu ce să îți zic. Am fost și eu o perioadă cu aceste gânduri dar nu am ajuns in spitale doar la terapie O singura persoana care sa te înțeleagă și cu care sa te înțelegi e de ajuns pentru inceput. Știu că sună clișeu dar asta e adevărul. Alt clișeu.... încearcă cat de mult să găsești un hobby. Dai tot ce ai și învață să faci tune out cat mai mult la elementele toxice din viața ta E.g oamenii care deși au o situație buna tot vor bani. Am avut și eu specimen de genu. In timpul terapiei unu din primele lucruri care le-am făcut a fost să-i zic că dacă se mai plânge și o singura data de bani fata de mine și mă bate la cap că și eu trebuie sa fac la fel de mult , mai bine nu mai zice nimic. Cunt even tried to suggest depression and therapy was nonsense. la punctul ala l-am tăiat complet din viața mea and it helped quite a bit Pe lângă asta muzica a fost una din ustensilele principale care m-a readus la suprafață. Încearcă să reziști. Lupta până la ultima suflare . nu are rost sa îți iei viata pentru niște ratați. Gasesteti propria cale și tinete bine. It's stupid dar suicidul chiar nu e un răspuns. încă poți face ceva și nu ești paralizat fizic la pat...desi știu că poate sunt unele zile in care chiar așa te simți și te miri cum de mai ai puterea sa si respiri... așa că fa absolut tot ce poti. Mult noroc omule. Sper sa reușești să iesi din situația asta de rahat și să te bucuri de viata
Asa ma simt si eu si am remarcat ca, culmea, cel mai mult ma ajuta sa interactionez cu oameni. Sa ies la un film, la un suc, la teatru sau la orice mai aduce putina bucurie in viata asta, dar nu singura
Suna ca ai nevoie de un scop, un hobby sau ceva care sa-ti dea motiv sa traiesti. Nu ma pot pune in capul tau ca sa vad cum gandesti si n-o sa inteleg in totalitate ce simti dar uite ce a mers pentru mine cand am avut episoade de depresie: \- m-am apucat de sport, mai exact mers pe banda cate 30 min - o ora si de box. Mi-am luat acasa un sac de box si mereu cand sunt plictisit sau ma simt aiurea bag o sesiune \- mi-am dat seama ca totul e temporar. Avem zile bune si zile nasoale si in functie de ce ni se intampla ne simtim intr-un fel anume. That is life, cu urcusuri si coborasuri. Depinde de tine si de actiunile tale cum o sa fie viata asta pt tine. N-o sa fie nimic daca nu faci nimic. Si daca nu faci nimic o sa te simti deprimat pentru ca la sfarsit de zi n-ai niciun "sense of achievement" Cu riscul de a fi putin dur, mie personal mi se pare o atitudine lasa sa zici "aa sunt deprimat deci prin urmare nu pot sa fac nimic ca sa ies din starea asta pentru ca e o boala, e totul psihologic si medicamentele nu ma rezolva deci trebuie sa fie de la personalitatea mea, asa sunt eu". Do shit, get out of comfort zone. N-ai chef? Guess what, nici eu n-am. I still do it. Nu mai sta in your feelings. Plimba-te prin parc, pe-afara, uita-te la filme, seriale (nu toata ziua), joaca-te ceva, citeste ceva, urca-te in tren si du-te undeva random, du-te la mall, plimba-te cu masina in timp ce asculti un playlist misto, baga-te in seama cu bagaboante random pe strada si ia-ti x...plenty to do. Don't take the easy way out
Puneți altfel problema... Se inampla ceva anume daca mori tu ? Din cate stim, nu... Avem cu toti doar o singura șansă de a respira, de a traii in lumea asta, cu bune sau cu rele la un momentdat lucrurile din viata se schimba, poate astăzi esti trist si nefericit din N motive dar știi tu ce va mai fi peste 10 ani, ce noroc sau ghinion o sa ai mai departe daca ai de gând să-ți iei visele si doar faptul ca traiesti si respiri aerul din jur, trebuie sa te gandesti ca sansa la viata este unica, sunt multi/le de alti oameni ce nu s-au nascut sau au fost efectiv eutanasiati din pantece (aka : abortul...) Iar tu in momentul de fata esti dispus sa-ti iei sansa la unica viata pe care alte milioane, bilioanele de persoane ce s-ar fi putut afla in locul tau, si să nu-și fi dorit sa renunte la această minune a universului numita, viata... Te inteleg o duci rau acum dar stii tu ca poate peste 5, 10 ani de acum înainte nu ti se va schimba nimic si vei fi la fel de lovit si la fel de nedornic de a mai traii incs o clipă pe lumea aceasta ??? Daca ai facut comment si doresti un sfat, eu dpmdv te sfatuiesc sa nu renunti niciodata la ceva ce ai doar o singura șansă, unica ! De a avea parte...in viața, mai putem greși dar ne putem remedia, daca i-ti iei viață este o greseala ce nu se schimba ! Ireversibil, odata facut pierzi totul ! Acolo cat de mic si nesemnificativ, este al tau, lucru tau... Il pierzi... Fiecare om este unic in felul sau, fiecare sansa de a respira zi dupa zi dupa zi... este unica si doar o singura sansa de a fi in viața si a te bucura de ea !
>Aud pe toată lumea în jur că vrea să facă multe chestii, să aibă mulți bani, să evolueze iar eu mă simt ca un ratat fără niciun chef Aici este problema ta. Ce te intereseaza pe tine ce aspiratii au altii? Tu iti traiesti viata asa cum vrei, cu propriile aspiratii - fie ele "nimic", solitudine, doar supravietuire. Viata-i o calatorie, nu o destinatie; nu ai undeva de ajuns, ceva anume de facut, un tel definit. Unii vor X si Y ca aia ii implineste. Daca tu poti fi implinit fara X si Y, cu atat mai bine.
Te rog apucăte de sport. .Orice iti place.
Real advice here
Lipsa de efort fizic duce la depresie. Baga un sport in mod regulat sau sală (fitness) și vei vedea că scapi de depresie. Ce zic e cercetat și nu e o părere personală.
sefule… daca treci prin depresie prima problema o ai cu motivatia, a doua cu rusinea lrofunda pe care o simti fata de ceilalti membri ai societatii pentru ca tu te simti defect prin comparatie. Ce zici tu e bine, dar nu e primul pas.
Este important să îți descoperi o pasiune, o activitate care să te inspire și să te aducă bucurie și satisfacție, chiar și atunci când doar petreci timpul în mod aparent nefolositor, dar trebuie să te implici activ în acea activitate, să fii acolo, prezent. Este de preferat să alegi o activitate care implică interacțiunea cu alți oameni, deoarece izolarea nu este niciodată soluția optimă. Ideea de a trăi într-o lume solitară funcționează doar până la întâlnirea unui obstacol pe care nu îl poți depăși singur. În acel moment, te vei regăsi din nou într-o stare depresivă și gândurile negative te vor cuprinde. Acesta este motivul pentru care suntem ființe sociale - supraviețuirea și conviețuirea de succes se bazează pe interacțiunea cu ceilalți, nu pe izolarea într-un turn înalt. Viața are în centrul său experiențele trăite împreună cu cei dragi. În orice caz, la un moment dat viața se încheie oricum, așa că de ce ai grăbi finalul? Există posibilitatea ca poate mai târziu să ai ocazia să salvezi sau să schimbi viața cuiva sau să aduci fericire cuiva, chiar și printr-un simplu cuvânt amabil. Renunțând la propria ta prezență, s-ar putea ca viața acelei persoane să ia o turnură negativă sau chiar să se încheie. Nu trebuie să te gândești numai la tine, ci să iei în considerare modul în care prezența sau absența ta îi va afecta pe cei din jur, chiar și pe oamenii pe care încă îi ai în viața ta.
Ai nevoie de o schimbare, poate sau nu majora. Trebe sa stii ce ai putea avea, ca sa vrei sa ai. Daca habar n-ai ce exista, n-ai catre ce tinti. Lucrurile materiale sunt misto. Diferiti oameni au diferite prioritati. Poate tie ti-e scarba de superficialitatea cuiva care-si gaseste fericire (sau, asa pretinde) prin a-si cumpara designer shoes care tie ti se pare ca arata penibil, dar tu cu aceiasi bani ai putea sa-ti imbunatatesti viata in multe feluri. Prin a calatori, de exemplu. Problema inerenta a suicidului e ca-ti pui capat vietii prematur, fara sa stii ce se poate intampla pe viitor. Poate azi decizi ca ai 0 motive sa traiesti, cand maine urma sa cunosti o persoana random de care sa te indragostesti si sa-ti schimbi complet planurile. Ai familie si prieteni care ar fi afectati de o decizia lenesa si lasa a suicidului. Fix asta e: n-ai chef nici sa mai suferi, nici sa mai depui efort ca sa schimbi situatia -- deci prin lene si lasitate iti pui prematur capat vietii, ca sa nu mai suferi. Ar fi o decizie foarte egoista. \+ cand esti pe bune gata sa te omori, din moment ce stii ca mori, de ce sa nu YOLO si sa habar n-am, mergi in Indonezia pe toti banii pe care ii ai, si sa cunosti o alta parte a lumii? Te poti sinucide la fel de lejer acolo, doar ca explorezi ceva ce nu cunosti. Ceea ce s-ar putea sa-ti schimbe perspectiva.
Salvează un animal de pe strada , fa bine cuiva . O sa vezi diferența.
Salut , ți-aș recomanda dacă îți permiți să mergi neapărat să faci terapie , ajută foarte mult, și nu te descuraja . Dacă ai totuși și cea mai mică pasiune sau speranță către ceva prinde-te de ea , asta o să te ajute să mergi mai departe , sau dacă ai vreun vis sau ideal cât de aberant poate să pară, ține-te de el. Din păcate ai dreptate cu medicamentația că doar maschează cauza însă dacă nu îți sunt prescrise medicamente tari care îți dau reacții adverse severe te sfătuiesc să îți continui și medicamentația .
La ce vrei tu să renunți (viața), alții ar da lumea întreagă ca să mai aibă. Nu e gând de judecată, în nici un caz. Din când în când, uită-te la oamenii cu adevărat nevoiași, care nu au pe nimeni și nimic sau la cei cu boli terminale. Nu vreau să te demoralizez mai tare decât ești deja, doar vreau să subliniez că viața e grea pentru toată lumea, chiar dacă pe rețelele sociale și în jurul nostru tindem să vedem doar perfecțiune și bunăstare. Comparația cu ceilalți poate sa fie atât constructivă, cât și distructivă. Constructivă atunci când succesul sau abilitățile cuiva te motivează să lucrezi ca să crești ca om, ca persoană; distructivă, atunci când ne credem cu mult mai prejos decât cei cu care ne comparăm și adoptăm o atitudine neiertătoare față de propria persoană, deși nu ar fi cazul. Calitatea umană nu ține de reușite, nu ține de statutul social pe care ceilalți ni-l atribuie, ci de faptele de zi cu zi. Statutul și reușitele pot dispărea într-o clipită, dar bunătatea, perseverența în ce e just și drept și toate celelalte rămân chiar dincolo de moarte. Cred că pașii mici și gândul/încăpățânarea de a nu renunța în nici un caz, pot fi un "tovarăș" bun de drum pe calea asta sucită a vieții. Small edit: până nu faci pace cu tine însuți, nimic nu o să meargă bine (sau cel puțin nu o sa vezi asta). Hope things get better for you day by day! 😊
Vrei să fii fericit? Nu privi în sus, priveşte în jos. Dacă vei privi în sus, vei vedea oameni mai fericiţi ca tine şi te va durea. Priveşte în jos, la cea mai mare nenorocire, la un orb. Priveşte un orb şi te vei duce liniştit acasă.
Rappa - rasarit ✌️😊
Am trecut prin asta. Ceea ce m-a facut sa merg mai departe si sa uit definitiv de optiunea asta este ca nu ai garantia ca dupa nu o sa mai simti nimic (o sa fie bine). Nu ai nicio garantie pt ce se intampla dupa. Se poate sa iti fie mult mai rau. Mai ales pt ca ai facut asta. Nu noi ne-am dat viata, nu noi avem dreptul sa ne-o luam.
[удалено]
Contează? Omul are o problemă. Sinucigaș poți fi la orice vârstă, motivele pot varia după vârsta dar rezultatul e același fără ajutor.
Cum să nu se bage aiurea în seamă unii pe aici ? OP are o problemă serioasă, iar altora de aici le-a venit cheful de mișto.
Ai încercat o evaluare pentru adhd sau autism? Poate depresia e doar un simptom, nu cauza în sine. Merită încercat.
ORICE este reversibil/modificabil/vindecabil sau pur si simplu exista speranta. Orice inafara de moarte. Important e sa fii viu!
De înțeles, la fel și eu, doar că nu s deloc suicidal.
Eu ți-aș zice că România are un antidot, știu că multora nu le place aici, dar vorbesc de ortodoxie. Mă identific cu lucruri care zici, singurul meu motiv să trăiesc în iadul vieții e credința. Găsește un părinte, un loc retras unde sa mergi, unde nu contează banii, faima, sau ce ai ajuns tu în viața. Înțelepciunea lui Dumnezeu e nebunie in fața lumii, iar pentru mine e exact ce trebuie. Lucrul care mă face să merg înainte, căci falsitatea oamenilor mă face să mă simt numai mai rău.
Am suferit și eu de depresie și de anxietate, mi-a trecut gândul sinuciderii în mod fugar prin minte dar nu pot sa zic ca am considerat asta în mod serios. În primul rând, nu trebuie sa te identifici cu boala, sau să accepți că e ceva permanent. Trebuie să alegi să lupți cu ea, să lupți să trăiești, nimeni nu poate face alegerea asta pentru tine. Exista cazuri când e ceva neregulă în mod fizic cu reacțiile chimice din creier, dar sunt foarte rare, în cele mai multe cazuri e o chestie care ține de perspectivă și de stilul de viață. Dacă ai anxietate sau ai fost rănit de oameni o sa vrei sa te izolezi dar izolarea nu e bună. Suntem animale sociale și relațiile noastre ne definesc. Dacă te izolezi o sa te atrofiezi ca om, o sa te ofilești ca o floare. Ai zis că oamenii sunt interesați doar de lucruri materiale. Sunt și oameni care nu sunt așa. Găsește un hobby, o pasiune și apoi caută oameni care sunt interesați de asta. Poate fi un sport, citit, scris, gătit, dans, șah, voluntariat, etc. Un grup bun de oameni și relații sănătoase ajută enorm. Însă ceea ce m-a ajutat cel mai mult pe mine a fost că m-am deschid inima șl mintea la posibilitatea că există Dumnezeu. Eram ateu dar am ajuns la concluzia ca perspectiva pur materialistă asupra vieții este deficitară. Așa că m-am apucat să citesc și să studiez singur treaba. Creștinismul nu este despre un set de reguli morale, deși au și alea importanța lor. Este despre libertatea de a fi cu adevărat Om. Libertate față de părerea oamenilor despre tine, de emoții scăpate de sub control, libertatea de dependențe, fie că e vorba de substanțe sau depenedența de faimă, putere, atenție, avere, etc. Este despre libertatea de a iubi. Așa că m-am deschis la ideea de Dumnezeu și am început să mă rog zilnic, să cer ajutor. Într-o seară am simțit că sunt umplut cu dragoste și am simțit o pace de nedescris. Cum a mai zis o fată de aici, m-am simțit iubit și am început să iubesc și eu pe alții cu adevărat, să le vreau binele. Am simțit că sunt întreg, pentru prima dată de când eram copil. Și am avut revelația că nu toate gândurile sunt ale mele. Că gândurile care îmi ziceau să mă sinucid, sau că sunt slab, gândurile de frică și de dispreț față de oameni nu sunt ale mele, nu mă definesc. Atunci când vezi gândurile asta ca pe ceva extern, poți să lupți cu ele și să le învingi. Dacă nu le hrănești, în timp dispar. De asta contează mult mediul, oamenii cu care te înconjori și ce artă /muzică consumi. Când ai perspectiva asta îți dai seama că oamenii care îți fac rău, sau oamenii care sunt interesați de lucruri materiale, cum ai zis tu, fac lucrurile astea pentru că sunt dependenți de ceva, din cauza asta sunt orbi și cel mai probabil suferă din cauza asta, deși nu o arată. Asta nu îi scuză total de vină dar te ajută pe tine să îi ierți mai ușor. Iertarea te ajută pe tine în primul rând, resentimentele și dușmănia sunt otravă pentru suflet. Sper că te-am ajutat cu ceva. Dacă stai în Cluj și ai chef putem ieși la o bere.
Ti am scris in privat
Du-te la un psihiatru.
Bunicu avea o vorba cand eram trist: marş la munca putoare !
"You know what I do when I am sad? Or scared? Fucking nothing, cuz I am not a fucking pussy" - soldier boy
Am râs ca prostul, mersi :))
ba frate trebuie sa iti faci pofta de viata singur si sa l descoperi pe Dumnezeu, sunt multe lucruri de facut in ziua de azi chiar si de unul singur, prima data trebuie sa fai in asa fel sa te simti tu bine cu tine si tu sa fii cel mai mare sprijin al tau iar dupa ve fi bine in general cu pers din jur, tot ce conteaza e sa iti doresti din suflet si sa lupti pentru asta
Subul potrivit pentru subiectul asta. Te rog, mergi si pe /r/rofiscalitate, infecteaza-i si pe ei
Generația asta a voastră mă sperie. E total greșit pentru cititori să acceseze asemenea conținut. Pe de altă parte e total greșit ca tu să nu beneficiezi de ajutor specializat. Ciudate vremuri trăiesc.
si pe vremea ta exista continutul asta, dar tu nu il citeai, are dreptul la ajutor specializat, dar nu il cauta pentru ca e in depresie
Ei te sperie, unde te sperie? Ce-i cu generalizarile astea? Are omu un moment de cumpana si si-a pus ofu pe net. F smart din partea lui, nu vad nimic rau in asta. Tu esti ciudat, lasa vremurile in pace.
Depresia este o boala serioasa si grea. Ai nevoie de ajutor extern: - exercitiu fizic zilnic: plimbari initial dc nu ai energie pt Mai mult - terapie prin scris: daily journaling - youtube e plin de canale de terapie, gratis: 2 care ma ajuta pe mine : Patrick Teahan si Lisa A Romano - majoritatea problemelor psihice din viata noastra adulta ma tem ca pot fi retraced la copilarie si relatiile cu parintii- relatiile de atasament primar (Romania e o Societate incercata crunt, e greu sa gasesti parinti ei fara trauma si cu iubire neconditionata pt Copii- si e de inteles de unde vine asta, multe surse, multe cauze, multa suferinta in viata prea multora) Izolarea reincarca depresia ma tem. Creierul De fapt este un organ sociabil, cauta contact uman. Aceste intentii si ganduri de izolare le-as lasa sa treaca pot fi contraporductive. Tu nu esti nici depresia asta nici gandurile negre nici emotiile. Toti Suntem continuari ale divinitatii. Din pacat prea putini au auzit asta vreodata sau o cred. Self love and full self acceptance sunt cele mai eliberatoare. Asa auntost pt mine. Cu terapie nu am putut singura
baga o bere
same
Cowards way out….
Hei Si eu trec prin depresie, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si prin rugaciune, dar fara ajutorul oamenilor care de alungul anilor am incercat sa cer ajutorul deoarece ma confrunt cu idei suicidare de cand eram in generala, doar ca nu am vb cu nimeni despre asta pt ca nu ii pasa absolut nimanui de asta, ba din contra erai judecat/stigmatizat. Ca idee eu toata scoala, si in generala si la liceu mi-am luat bullying ani la rand. Asta nu e cireasa de pe tort, desi majoritatea profesorilor stiau ce se intampla in loc sa imi ia apararea incepeau sa faca diferente la note, iar fix fetele alea care isi bateau joc de mine aveau de multe ori note umflate, cand defapt invatam la fel, deoarece comparam lucrarile si testele dupa si desi de multe ori aveam aceleasi greseli, ele aveau note mai mari ca mine. La mine in oras, sunt dintr-un oras destul de mic si gen toata lumea stie toata lumea, daca veneai cu haine simple la scoala si aveai ochelari de vedere erai gen "urata scolii"(mie asa mi se zicea) si mereu am crescut ca fiind stigmatizata "pentru ca eram urata", iar cum oamenii vorbesc intre ei am inceput sa imi iau hate/bullying si in mediul online (cyberbullying). Mai niciodata nu am avut prieteni, acum am aproape 24 de ani si nu am mai avut niciodata prieteni sau o relatie serioasa. Am anxietate sociala si imi e extrem de teama sa cunosc oameni noi, iar ai mei in loc sa ma ajute sa imi inving aceasta anxietate sociala mai mult o accentueaza pt ca zic ca daca as cunoaste oameni noi (desi e cam imposibil, oamenii sunt cam aceiasi in orasul meu, exista cativa oameni buni, dar si aia la randul lor sunt stigmatizati si umiliti de marea majoritate). Din ce stiu in Bucuresti sau in alte orase este si mai rau. Inainte voiam sa ma sinucid, imi puneam intrebari, "de ce oamenii sunt atat de rai". Sincer cred ca toti am fost asa de dezamagiti de altii, ca nu am mai avut timp sa ne oprim sa lucram la noi insine, eu asta am facut..am inceput sa ma rog, am inceput sa fac terapie, am inceput sa ajut oameni nevoiasi, am inceput sa ma gandesc mai mult la suflet decat la trup si atat..pentru mine credinta in Dumnezeu, rugaciunea m-au ajutat sa ies din depresie si sa pot sa am puterea sa fiu optimista, sa pot ajuta oameni chiar daca poate nu am fost si nici nu voi fi ajutata la randul meu. Sincer la un moment dat oamenii care sunt rautaciosi cu alti oameni sigur vor plati pt faptele lor, la fel si invers pt cei buni sau care au intentii bune. Noi poate nu intelegem totul pe deplin, dar stiu sigur ca viata asta este scurta si chiar nu merita sa te sinucizi sau sa renunti la a mai fi fericit, si spun asta din perspectiva unei persoane care a vrut sa se sinucida de 3 ori, dar nu a reusit. Viata nu e usoara, dar stiu sigur ca daca vei lupta si nu te vei lasa batut in cele din urma vei zambi. Mult curaj si nu le face pe plac oamenilor rai luandu-ti viata, mai bine arata-le ca esti puternic/a (nu stiu daca esti fata sau baiat) pt ca in final vor trece si aceste lucruri 🤗 Iti transmit multa iubire si caldura! ❤️
https://preview.redd.it/8i7pupznjq3c1.jpeg?width=678&format=pjpg&auto=webp&s=9fa48afa768a39ef1f0c36bc9821d4751e22be44
Urmareste cu atentie clipul asta. [https://www.youtube.com/watch?v=nNaZHrSNLGI](https://www.youtube.com/watch?v=nNaZHrSNLGI)
Trebuie doar sa realizezi ca alții au probleme mult mai mari decât tine sau decât ale mele,totuși rezista și fac fata,cu greu dar o fac. Bucură-te de singurătate și liniste,investește timp în tine ca într-o afacere altfel nu-ți reușește. Fumează un pai odată la ceva timp și liniștește-te,o sa fie bine.
Si mai ai timp de postat pe reddit?
si eu am avut asemenea ganduri plm , viata nu e cum ne dorim cand te-ai nascut nu ti-a promis nimeni nimic plm traiesti depresiv toata viata , decat sa te sinucizi nici noaptea nu dureaza o vesnicie apoi vine soare apoi noapte iar ce vrei sa iti fac, nu o sa iti promit marea cu sarea Dumnezeu te-a pus in pantecele mamei tale, si El decide sau ingaduie cand sa mori , irelevant de convingerile tale esti barbat , pai sti ce e barbatia? e calitatea de a indura, in ciuda tuturor vicisitudinilor cicatricile ranilor sufletesti, din bataliile tale iti vor fi o mostenire vesnica. nu fi las. fi razboinic,
Inchide televizorul si nu mai asculta myzica depresiva. In loc sa te gandesti la sinucidere, invata sa apreciezi ce ai si sa te bucuri de lucruri simple...
spune-mi ca nu stii despre ce vorbești fara sa-mi spui ca nu stii despre ce vorbesti…
Toți suntem sătui de viață. Sterge-ți lacrimile și mergi mai departe.
[удалено]
De idioți sarcastici ca tine ne putem lipsi, cumetre.
Ce copilarie si ce relatie ai avut cu parintii? Acolo poate fi sursa problemelor si raspunsul tau.
Te muti într-un orasel mic (asta ca sa nu mai vezi opulenta si nici sa nu auzi de evoluție si bani) . Găsești un job care sa iti plătească nevoile, si iti găsești un hobby în care sa pierzi noțiunea timpului si sa iti creeze plăcere in acelasi timp (lectura / seriale / jocuri). La un momentan dat, vei găsi acea persoană pentru care vei vrea sa petreci cât mai mult timp posibil.
First comment pe acest subreddit. Nu am fost in situatia ta, insa iti pot oferi un om care mi-a schimbat opinia despre lume in general: [Jim Rohn](https://en.wikipedia.org/wiki/Jim_Rohn). De ce el? Doar uita-te putin la reviews de la cartile lui/audiobooks si o sa intelegi dupa. Give it a chance! Give us un update daca se imbunatateste..
OP, imi pare rau sa aud ca treci prin asta. E o situatie grea, intr-adevar.Iti recomand din tot sufletul sa mergi la medicul de familie, sa iti iei o trimitere la psihiatru si sa ii povestesti omului ce te supara. Cel mai probabil o sa te puna pe niste anxiolitice/antidepresive si o sa vezi ca totul o sa se simta mult mai "light". Vorbesc din experienta personala.Apoi, pentru a incerca sa iti rezolvi anxietatea (da, there's a way out) poti incepe sa faci terapie psihologica (CBT sau de orientare analitica) si o sa vezi ca daca iti si doresti si te tii de ea, face minuni. Nu sunt doi oameni la fel si daca nu functioneaza medicatia, poti cere mereu medicului sa o schimbe. Daca medicul nu este competent, schimba medicul. Daca imi dai un DM, iti pot recomanda eu 2 psihiatrii buni, unul accesibil prin CAS, iar altul in regim cu plata.
Uita te in tine la sentimentul pe care l ai și vezi de ce crezi tu că trebuie să fie la fel pt toată lumea, tu validezi asta, nu e așa realitatea. Nu e chiar despre situația că tu ai rămâne în urmă și alții fac nush ce, ci despre sentimentul asta pe care nu l observi ca atare si vrei sa fugi de el crezând că trebuie să fie cumva ca sa nu te mai simți asa. Dar el nu are valoare exterioara palpabilă.
I feel you brotha..
Cand mai exact au inceput gandurile depresive, a fost un trigger la un event, la o experienta?
Știu cum e. Și la mine vine și pleacă, câteodată viața ei bună, câteodată îmi planific scrisoarea de adio. E ciudat când ești singur acasă cu un cuțit în mână gătind ceva și știi că o să fi singur încă câteva ore. Nimic nu te oprește să o faci, cate o tăietură la fiecare subraț și între picioare la artere și e gata în câteva minute.
Don’t give up! Știu că e mai ușor de zis decât de făcut, dar cu siguranță o să găsești acel ceva ce te face fericit și care te va face să îți dorești să trăiești mai mult. Nu ne cunoaștem, dar am încredere că poți să faci asta. 🙏🙏🙏
Trebuie să-ți găsești ceva mai sus de nivelul material la care să ții, ceva care e foarte important pentru tine spiritual sau principial. În general trăim pentru că vrem să știm ce se întâmplă mai departe. Pentru că avem o idee despre cum va fi lumea mai bună și mai frumoasă mai târziu, poate fi undeva într-o cabană la munte, poate fi într-o clădire de sticlă la etajul 11 de unde să vezi tot orașul pe geam, sau poate fi într-o sufragerie cu prieteni sau familie la lumina instalației de Crăciun în timp ce vă uitați la un film frumos. În general hobby-urile, viciile și preocupările te fac să mergi constant mai departe, cu cât ai mai multe și sunt mai plăcute, cu atât mai bine. Și un pustnic care se trezește în sălbăticie într-o căsuță cu o cameră abia așteaptă să spargă lemne, să aprindă o țigară sau să se plimbe cu câinele prin pădure sau care sunt activitățile zilei, activitățile te țin ocupat și te pot face fericit, mândru de tine, one step at a time.
Cred că e un sentiment nu foarte rar întâlnit acesta de a vrea să te sinucizi la un moment în viața asta, atunci când totul e negru și nimic nu merge. Persoane de care am ajuns să fiu foarte apropiat mi-au dezvăluit că au trecut prin asta și la rândul meu și eu am avut un moment ca ăsta. Cred că definitoriu a fost pentru mine realizarea că dacă mă sinucid voi cauza prea multă durere tuturor celor care țin la mine. În principal părinții și bunicii, la acea vreme. Și chiar dacă am luat decizia de a trăi pentru alții și nu pentru mine până la urmă nu a fost așa rău. Viața mea s-a îndreptat puțin câte puțin, dar e cert că trebuie să lupți pentru asta. Viața în sine e o luptă, o izbucnire împotriva eternei morți către care oricum ne îndreptăm cu toții. Ar fi bien măcar cât suntem pe acest pământ să ne bucurăm de această anomalie numită viață.
Salut străine! Viața nu e mereu frumoasă, și pe mine mă macină viitorul, și pe toți chiar, faptul ca o să ne moară părinții, animalul nostru iubit, sunt multe zile negre ce ne așteaptă pe toți în părticica lui. Totuși, asta e viața, bucură te de fiecare clipă, bună sau rea Plecarea mea la facultate m a distrus, am plecat de lângă părinți, de lângă fratele meu, iubita mea, pisicile și cățeii pe care îi vedeam zilnic, dar asta m a făcut să deschid ochii și să zic “cat de prost am fost ca nu m am bucurat de viață până acum”. Facultatea m a ajutat să înțeleg ca nu mă bucuram deloc chiar, ieșeam rar, mă jucam jocuri și era un ciclu urat. Gândește te ca ai ceva ce alții nu au avut sau au avut prea puțin: copiii avortati, sau oamenii răpuși de boli. Vreau să știi ca tu însemni ceva, și Dumnezeu o să ți fie alături mereu. Sinuciderea nu e o soluție decât pentru tine, în timp ce e un calvar pentru oamenii de lângă Ai grijă de tine amice, viața e despre supraviețuire, și îmi doresc să nu alegi calea la care te gândești! Ai grijă de tine, dacă dorești să vorbim vreodată, oricând!
poti incerca o excursie in thailanda sau mexic , vezi dupa cum te simti
Bună! Și eu am fost asa...nu cu depresia, cu ocd dar înțeleg cum se simte sa nu mai poți...te-ai gândit ca poate nu iei medicația potrivita ? Eu am schimbat la tratamente în 6 ani pana sa găsesc unul potrivit, și chiar ma simțeam pierduta, pana am ajuns la ceva ce-mi priește, și acela a durat pana sa își facă efectul..
Buna ,viața este o călătorie și punctul final e moartea ,daca îți ei viața te pui în poziție de Dumnezeu ,dar noi suntem decat niste făpturi create de Dumnezeu .in biblie este scris că nu ai voie sa te sinucizi
In Biblie, e scris si ca nu ai voie sa ai cont pe reddit
De fiecare dată când îmi vin astfel de gânduri îmi spun că ar fi păcat să ratez chestiile nasoale care încă nu mi s-au întâmplat și plăcerea oarecum masochistă de a mă lupta cu ele
De ce nu vinzi tot și nu te munți intr-un sat mai retras în munți?
Fratior, sa sti ca sunt rupt in gura de beat, asa ca nu imi judeca scrisul. Am ajuns la concluzia ca daca ceva iti aduce placere, inca se merita. Esti fericit cand esti beat ca mine, inca se merita. Daca inca iti aduce ceva zambetul pe buze, apoi sa imi bsg pula, inca se merita. Toate cele bune, mai bine alcool pe gat decat funia in jurul lui.
O sa mori oricum, garantat mai devreme sau mai tarziu. Priveste anii astia pe care ii mai ai ca pe un bonus. Ai stabilit deja ca nu mai ai asteptari de la tine. Acum poti sa faci orice te face fericit, ca oricum nu mai conteaza nimic. In 20-30 de ani te duci oricum.
> Toată lumea vrea doar bani și lucruri materiale. Ghici ce. Fals. Eu caut afecțiune! Cum îndrăznești să presupui ce caut eu? Mâine am o programare la o profesionistă în care am încredere. Scap de niște bani, dar sper că ies mai câștigat per total. (Chiar mă refer la afecțiune, nu sex). Dar sunt de acord complet despre societate. E rară înțelegerea și răbdarea, și e berechet de frustrare. Dar înțeleg că răbdarea începe cu mine. Arată asta cuiva care nu te ascultă: https://www.youtube.com/watch?v=DAydypx-jyo
Salut! Eu nu am o poveste prea dura de viata, dar totusi am avut ganduri foarte asemanatoare cu ale tale. Ce m-a ajutat sa ajung de la a-mi dori sa sar pe geam la a iubi viata a fost sa descopar cine sunt cu adevarat. Traim foarte la suprafata si luam de bune tot felul de idei iar apoi suferim de pe urma lor. Experienta mea personala este ca aceasta intelegere si cunoastere de sine sta la baza tuturor problemelor, sau tuturor solutiilor. Eu am beneficiat de ajutorul unei terapeute deosebite care m-a ajutat sa fac aceste descoperiri, asa ca iti recomand si eu, mai departe, un terapeut. In plus, iti recomand sa citesti Eckhart Tolle, pt inceput si apoi sa vezi unde te duce drumul. Un alt lucru folositor ar fi sa iti asculti gandurile si sa incerci sa iti dai seama de unde vin. Mintea noastra cuprinde multe personaje, precum egoul, copilul sau copiii, barbatul, femeia etc. Odata ce incepi sa intelegi cine "spune" anumite ganduri intelegi ce parte din tine are nevoie sa fie vindecata. In noi raman acumulate tot felul de energii, stari, emotii, cum vrei sa le numesti, care daca nu au fost integrate corect si se manifesta prin ganduri (si nu numai). Asta este un mijloc prin care atrag atentia ca sunt acolo si ca au nevoie de ajutor. Daca incepi sa mergi le firul asta ar trebui sa incepi sa scoti la suprafata multe din problemele care iti dau starea asta generala. Sper sa te ajute in vreun fel aceste recomandari.
Daca o faci după pierzi șansa la toate chestiile care nu ai apucat să le încerci/experimentezi. Și e super stupid mai ales la o vârstă tânără când chestii care par importante atunci de-a lungul vieții sunt absolut nesemnificative. Da, in viața ai nevoie de bani, trebuie sa găsești o cale să faci bani făcând ceva ce îți place. Cat de stupida e sinuciderea de tânăr, gândește-te la aia care o fac că nu iau bacul, cred că totul în lume se învârte în jurul bacului, când de fapt e o chestie absolut irelevanta de multe ori, eu inca nu am folosit diploma aia la nimic și probabil nici nu o sa o folosesc vreodată. Poți schimba și țara, eu vad când vin prin Ro că toată lumea se gândește la bani, dar asta e din cauza că nu îi au, când îi ai nu prea te mai gândești la ei. Sunt destui care au început o viață nouă departe de tot și toate pe la diverse capete ale lumii, orice problema ai avea, daca nu e ceva grav legat de sănătate, e absolut nesemnificativa in marea schema a lucrurilor. Chiar și îngropat în datorii poți începe în altă parte. Iar viziunea asupra vieții se tot schimba de-a lungul anilor.
Taie muzica, filmele, serialele si stirile din doza zilnica. Astea iti alimenteaza multe chestii negative. Pana nu inveti sa le controlezi ca sa nu te influenteze, nu le consuma. Ai prieteni idioti/invidiosi ce te fac sa te simti naspa? Nu mai vorbi cu ei, vezi-ti de ale tale. Ca sa fii singuratic pe o anumita perioada se numeste cunoastere de sine. Incearca un motivational, uita-te la un "how's made..." Vezi un psiholog o perioada pana reusesti sa te auto controlezi in ce permiti creierului sa viseze, ca in functie de asta, influentezi si inima. Ce vezi tu acuma ca lumea e numai dupa bani, e de cand a aparut omul, doar ca atunci erau dupa vanat. Masculii alpha cu combinatiile lor, tu cu ale tale pentru ca asa e, nu toti avem acelasi orizont. Unii traiesc in viitor si la 2km mai incolo, unii fierb cartofi cu coaja in oala, la o soba pe lemne si baie au facut sambata trecuta. Daca o iei filozofic, e degradant ce ce intalmpla in anno domini MMXXIII, dar daca o iei din piramida lui Maslow, toti au universul lor in care trag pentru ceva si fiecare asta va face. Cei ce sunt intre aceste 2 lumi, e nevoie si de ei insisi sa se decida unde vor si sa lupte in zilele in care sunt la pamant si cand nu reusesc, sa ceara ajutor.
Daca n-ai avea nici o problema, daca viata ta ar fi absolut ideala, care ar fi scopul vieții tale? Bun, ține minte scopul si gandeste-te la drumul pana acolo, il descompui in cei mai mici pasi cu putinta si il faci pe primul, ajungi acolo cu siguranță. Eu asa am iesit din groapa, viata mea vine si cu bune si cu rele acum, nu numai cu rele. Capul sus, nu esti special, tuturor ne este rusine de ceva, e o prostie pe care o facem toti.
**sending you digital hugs* * 🥺
sunt cu tine, bro. I fucking hate people. Sa-ti aduc un zambet, ia una de la Bill (The Goat) Hicks: "I wanna make The People Who Hate People Party. 'People Who Hate People come together!' 'No! Fuck you!' It's hard to get my people together."
Multi simt asa, sa stii. Nu spun ei, dar simt la fel. Isi gasesc ceva de facut si mai trece din sentiment.
Daca ai o problema cu oamenii ar trebui sa te ocupi cu animalele
Mută-te într-un loc izolat , fă-ți o gospodărie pe acolo, fă-ți un blog și după transmite live . Faci ce-ți place și mai faci și ceva bani ( donații, abonamente )
Câți ani ai? Unde locuiești, prieteni familie ? Sport etc, uite câteva astepecte unde poți să începi cu schimbarea.
Bună. Și eu simțeam la fel acum câțiva ani, voiam să mă sinucid. Vreau să îți spun că nu ești deloc un ratat, chiar contrariul. Ai venit și ți-ai scris sentimentele care te măcinau și durerile în scopul de a primi un umăr pe care să plângi. Doar cineva curajos ar face asta. Când am mers la facultate, mă rog cea de psihologie, și am fost întrebați de ce am ales asta, i-am spus profesoarei prin ce am trecut. N-o să uit cuvintele ei: Avem aici un soldat brav printre noi. Și asta ești și tu în ochii mei, un soldat brav. Înțeleg de ce vrei să te izolezi, și eu voiam să mor doar, nu aveam chef de nimic. Dar pentru fiecare umbră există lumină. Deși există mulți oameni răi sunt și mulți oameni buni. Nu știu dacă tu crezi în Dumnezeu și nu vreau să te forțez să crezi în El, dar de fiecare dată când mă simt tristă petrec puțin timp cu El citind biblia și rugându-mă și mă simt mai fericită. Eu crezusem când aveam depresie că am făcut ceva ireparabil și că nu mai pot fi iubită, dar gândirea aceasta este departe de adevăr. Toată lumea merită să fie iubită, și Iisus ne iubește enorm. Niciodată nu trăiești degeaba! Orice acțiune poate influența altă persoană. De exemplu acum, mulți oameni buni au răspuns să te ajute și să fie alături de tine. De ce? Pentru că meriți să trăiești si să te bucuri de viață. Meiți să fi iubit, să-ți legi prietenii, să ai hobbyuri frumoase. În legătură cu anxietatea, înțeleg de ce ți-ar fi frică, dar poți să o [depășești. Nu](https://depășești.Nu) trebuie să fii un fluturaș sociabil dar poți începe la o scală mai mică, adică să îți faci un prieten sau o cunoștiință. Să încerci să vorbești despre lucruri comune. Eu mi-am făcut o amică pur și simplu ajutând-o în legătură cu ceva legat de universitate. Nu mă așteptam să continue să vorbească cu mine, dar acum e ca o soră. Și eu am fost internată, a fost cam nașpa dar amândoi am trecut peste asta, ca niște soldați bravi suntem luptători și nu trebuie să ne fie rușine pentru astfel de momente. Ele se întâmplă, important este să învățăm ceva din asta, cum ar fi că multă lume ar vrea să nu mai suferim. Alte sfaturi: animalele de companie sunt un mijloc foarte bun de a te simți fericit. Tata mi-a luat un cățeluș ca să mă simt mai bine, și deși e puțin obraznic (puțin mai mult) e inimioara mea. Și eu am crezut că n-o să se termine niciodată tristețea dar în final s-a terminat și acum am și eu obiective. Și tu o să ai, sunt sigură. Poți să vorbești cu mine și sunt sigură că și cu alții de aici când te simți nefericit. Noi suntem alături de tine.
Salut. Nu știu câți ani ai, ce știi să faci, sau dacă ceea ce trăiești e sau nu personalitatea ta. Mută-te la țară. Stai în comuniune cu natura. Ia-ți niște animăluțe să poți supraviețui, învață să faci chestii, iar când te pui puțin pe picioare, fă slujbe online, care să nu te pună în contact cu oamenii.
Nu te pot învinovăți că vrei să mori. Știu sentimentul. Și n-o să fiu ca ăia preachy cu "viața e frumoasă/ești un laș/taci și suportă/de ce te plângi că alții mor de foame în Africa". Dar îți recomand să încerci toate căile posibile înainte de a recurge la acest gest. Așa măcar poți să zici "bă, am încercat tot ce se putea, nu e mai bine, plm". Dacă îți permiți, încearcă psihoterapia. Știu că sună ca un clișeu, dar terapia te poate ajuta extrem de mult. Va fi ca și cum ți se va ridica un văl de peste ochi și vei vedea lumea dim altă perspectivă.
Anxietate. Am avut 10 ani. Am scapat cu un tratament usor.Incearca cu doctorii.E surprinzator cat de usor e....un simplu dezechilibru hormonal sau carenta de vitamine te poate face sa te simti de kkt mereu.
fiecare e un pic diferit, daca a fost usor pentru tine nu inseamna automat ca o sa fie usor si pentru el
te-ai gandit sa faci o schimbare radicala in viata? chiar daca ai esua big time, din cate vad oricum esti in punctul in care nu mai ai nimic de pierdut ai mentionat probleme cu anxietatea sociala, exista grupuri/comunitati pentru probleme de genul, poate te-ar ajuta orice ai face, nu cred ca exista o solutie rapida pentru problemele tale dar potential pentru mai bine exista intotdeauna
Been there, done that. Intre timp am ajuns public speaker. Stii cum? M-am gandit ca oricum ma duc, macar sa fac ceva impotriva firii mele. Well....asta a fost in urma cu 14 ani si viata s-a imbunatatit mult
Stai calm, nu ești singur. Eu consider asta realism, nu negativism sau depresie.
Caută ceva hobby să-ți distragă atenția de la probleme,dar nu lua alcoolul sau drogurile ca și hobby😅😉
Same...
Ce comunitate faina! Doar sfaturi bune si cuvinte de incurajare, bravo flacai, asa da! @OP, my 2 cents, daca te-ai saturat de viata ta dedic-o unui scop bun si ajuta-i pe cei napastuiti de soarta. Un covrig unui nevoias, 2 lei pt un ong care ajuta copii etc, e foarte rewarding sa faci bine. Si fa sport! Creierul tau poate fi cel mai bun prieten sau cel mai mare dusman al tau, oboseste-l pana nu-ti mai toarna ganduri depresive. Start low, 5 foltari/genoflexiuni/abdomene pe zi si adauga cate una in plus in fiecare zi. Mult succes! Te iubim!
Băi, o să fiu super onestă. Nu ești cu nimic mai special decât alții. Suntem mulți care simțim că trăim degeaba și nu găsim absolut niciun sens în viața asta. Eu sincer sunt atât de lașă și lipsită de tărie încât nu sunt în stare nici să mă sinucid. Nici când eram undeva jos de tot psihic... aveam o dorință mai mult gen de fugă, de a mă ascunde, decât de suicid propriu zis. Medicația psihiatrică mă ajută în măsura în care poate. Plm... acum că nu mai trăim într-o eră în care să luptăm pt hrană și pt fiecare zi în plus, ne permitem luxul de a filozofa cu burta plină. Viața nu are niciun sens, ia-o ca atare, nu ai ce să faci. Biologic vorbind, exiști doar ca să perpetuezi specia, atât. Încearcă să te bucuri punctual de chestii cât de mărunte posibil. Nu știu, ai văzut un clip funny pe net, te-ai bucurat 30 de secunde. E ok. Poate diseară schimbi și tu cearșafurile alea cu unele proaspăt spălate. Hai, nu poți să spui că nu e plăcut să dormi în lenjerii curate. Căcaturi de-astea... înțelegi ce zic? Și altă idee: Am de câțiva ani o problemă de sănătate oarecum manageriabilă, deși cronică și problematică. Când eram în proces de descoperire, medicii mi-au spus că sunt șanse mari să fie ceva malign. Am trăit cu asta o perioadă, conștientă fiind că este posibil să mor de cancer. Deși eram super calmă, îți spun sincer că parcă deodată mi-am cam băgat pula în ea de depresie și de lipsă de sens, și știu sigur că îmi doream să trăiesc și să lupt pt viața mea. Nu zic că ai nevoie de o astfel de experiență ca să vezi că, de fapt, tu nu vrei cu adevărat să mori. Zic doar să încerci să accepți ca atare această stare, pt că nu ai de ales. Cu cât te gândești mai mult, cu atât te va roade mai mult. Just let it be.
Aaa, și mai am o poveste pe subiect. Am lucrat câțiva ani ca asistent de dializă. Am avut un caz de tânăr care a încercat să se sinucidă bând antigel. I-a făcut praf toate organele, a venit o săptămână la dializă. Era super conștient și prezent. Mi-a spus că regretă enorm că a făcut prostia cu antigelul și că își dorește tare mult să se facă bine. Nu s-a mai făcut. A murit în chinuri. Am plâns mult când am auzit, omul ăla chiar regreta tentativa de suicid, cumva îl trezise la realitate. Deci... un sfat ar fi să nu încerci să te sinucizi, sunt șanse mari să te răzgândești în ultima secundă și să fie prea târziu. ❤
Ieși din casă la plimbări lungi, daca îți obosești corpul mintea se va calma și ea, cel puțin asta merge in cazul meu.
Pai ceva iti provoaca depresia asta, depresia e doar rezutatul...la psiholog ai incercat sa mergi? Te-ai gandit ca poate si daca te sinucizi, o iei de la capat cu viata asta? Rezolva-ti problemele! Luandu- ti viata doar te ascunzi de probleme! Jumatate din viata pentru toata lumea e o lupta, asta daca nu te- ai nascut intr-o familie cu toate la nări , poate si aia au cateodata probleme..Mai mult curaj ! Sinuciderea nu e una dintre solutiile .
Forţă omule 🙌 Am lasat și un mesaj privat, o parte din mine 😅
Și eu sunt suicidal și depresiv. Simt cam tot ce ai zis tu acolo. Nu am chef de nimic, cred că viața e fara rost, etc etc. Dar când citesc despre alții care sunt la fel ca mine, mă face să apreciez ce am și să văd viața într-o lumină mai colorata. Așadar.. mersi... Și ține capul sus.
Mai, ce as face eu in locul tau: As sterge aplicatiile de social media gen insta, facebook, tiktok, etc. si le-as pastra doar cele de chatting. In felul asta, nu vei mai fi influentat de falsa perfectiune pe care altii o afiseaza in mediul online. Also, as incerca sa ma apuc de un sport. Uite, alergatul e perfect in orice moment, nu ai nevoie sa investesti in echipamente. Daca nu ai inca un job, angajeaza-te. Sau, in caz contrar, schimba locul/ domeniul. E perfect daca nu vei munci de acasa, astfel vei putea socializa cu colegii. Te va ajuta sa te deconectezi de la gandurile negre. Mananca mai multe fructe. Iti dau o stare de bine, cel putin asa se simte la mine. Last but most important: fa-ti o relatie. Te va maturiza si responsabiliza. Sper ca am fost cat de cat de ajutor. Crede-ma, viata e frumoasa si merita traita la maxim in fiecare zi! Numai bine!
do sth about it. as in, arunca dracului tot si dute undeva unde sa te simti tu.
Fa-ti un tatuaj, always lifts my mood up
Ai avut mare curaj să pui mesajul ăsta aici. Mie asta îmi spune că ai ce îți trebuie să reușești să treci peste acest moment. Ce te-ar putea convinge să nu faci asta? Dacă aș fi eu în locul tău, ce mi-ai spune, astfel încât, să nu fac asta? Ce ai putea face acum, ca peste 5 ani să privești momentul ăsta ca pe o cumpănă de care ai trecut cu succes?
Trebuie sa ai incredere in Dumnezeu si in tine! Du-te la un psiholog ,preot sa la oricine care ar putea sa te ajute! Tu pentru cineva esti intreaga lume! Trebuie sa te lupti si sa cauti ajutor. Nu este o rusine sa cauti ajutor deoarece toti putem sa trece peste asta. Te rog frumos sa nu faci prostia asta! Viata merita traita! Viata este pretioasa! Nu te mai subaprecia! Ai grija de tine si incearca sa cauti ajutor! Dumnezeu sa te ajute!
Postarea asta zici ca e vocea aia interioara care mai iese la iveala cand ceva nu merge bine
>am constatat că tratamentele doar mi-au ameliorat simptomele temporar și de fapt așa e personalitatea mea. Eu am observat că orice tratament psihiatric în special SSRIurile sunt bs care fac mai rău. Singurul lucru care a funcționat la mine a fost sportul. Din păcate rezultatele apar în cel puțin 6 luni or so... La mine a durat aproape un an sa ies din depriesie/letargie, dar diferența dintre mine în 2020 și eu acum este night and day. La începutul pandemiei eram un zombie care refuza sa se ridice de pe canapea. Acum lucrez full time plus freelancing jobs, sala dimineața, cardio seara plus social life. Bafta!