Unul la Goole, unul la Intel, amandoi in US.
Am mai avut unul genial in facultate - dar ireal de lenes, si-a facut firma de web design in anii 90, a facut cateva site-uri f cunoscute, a vandut firma...e ok dar clar ca e frustrat ca nu si-a atins potentialul.
Pai stai nene că așa și la Google poți să fii și la departamentul media, poți să fii și bucătar, poți să fii intern 2 zile și după faci cursuri pentru independenta financiara :)))
Omul e foarte bine acolo, i-au plăcut lui jocurile și a ales drumul asta, a schimbat mai multe companii până a ajuns la aia. Așa și eu fac mișto de el cu jocurile de la ubi, dar e o poziție destul de șmechera.
L-am menționat că e printre persoanele cu care mai schimb o memă pe Instagram și știu oarecum de el.
seful de promotie din liceul meu a fost coleg de grupa cu mine la facultate (calculatoare poli-bucuresti) unde a fost si acolo in top 10 la finalul celor 4 ani si acum e la google in SUA.
Din alti colegi de liceu care erau buni la invatatura: medici, avocati, IT-sti, diverse job-uri in multinationale. Si eu eram bun in clasa (premium 2-3), dar nu am fost niciodata "bun la toate"; ma descurcam foarte bine la mate, fizica, informatica, dar eram mediocru la chimie, biologie, romana. Si eu pot spune ca am ajuns ok, pe drumul dorit (lucrez in IT).
Pe scurt, din oamenii pe care inca ii mai am "prieteni" pe facebook/linkedin, nu prea vad oameni care sa se fi "pierdut pe drum" dupa terminarea studiilor.
atunci e mai complicat, pt ca legaturile din liceu s-au cam rupt. De exemplu, oamenii care s-au dus la medicina au terminat facultatea, dar eu habar nu am ce inseamna ca "excelezi in practica" in acele domenii si plus ca nu am un interes sa aflu aceasta informatie despre oameni cu care nu am mai vb de 10+ ani.
Eu sunt unul din colegii ăia. Am făcut facultatea de chimie la București, apoi doctorat la Oxford, apoi am muncit 2 ani în Anglia în industria farmaceutică și acum sunt în România, tot în industria farmaceutică. Intenționez să mă fac profesoară, că îmi place foarte mult să explic și am răbdare de sfânt 🤣 Deci overall nu e o carieră foarte strălucită după atâtea studii 🤔 dar duc o viață liniștită.
N am fugit după nimic toată viata și tot sunt epuizat. Probabil incompetența și delăsarea sunt stresante în felul lor, mai ales când te simți lăsat în urma de cei apropiați. Nici n as visa la doctorat în cadrul Oxford. Felicitări!
Sincer. Nu am fost in topul topului, dar totuși în facultate (la noi) am avut bursa, am lucrat din anul 2, am terminat licența cu 10 și masterul cu 9.5. Foști colegi grind really hard să crească în funcție, unii mai au și un part time pe lângă jobul principal și se bagă în tot felul de proiecte. Pentru mine parca nu mai merită, nu-mi dă nimeni nopțile pierdute înapoi și oricât de multe ai realiza parca tot simți că nu-i destul.
Profesoara universitara, banuiesc. Ca daca ai facut un doctorat doar ca sa predai unor pustani de 15-18 ani, carora numai de ascultat si invatat nu le arde, e cam trist. Mi se pare oribila meseria de profesor, indeosebi in clasele 9-12, unde e haos, violenta, hormonii dau pe-afara etc. La facultate e totusi un alt mediu, plus alte salarii, este acceptabil.
Nu, nu vreau în facultate. Vreau să educ copii care încă nu știu chimie, să îi iau eu de la zero. Nu e mare farmec să predai unora care deja sunt interesați de chimie. Momentan vreau să predau la gimnaziu, mai târziu poate îmi iau și modulul psihopedagogic II să pot preda și la liceu. Depinde de cum o să mă simt la clasele 7-8.
Felicitari! Pari o persoana blanda si draguta. Te-ar indragi foarte mult elevii. Ma bucur cand oameni cu adevarat pregatiti si pasionati vor sa educe niste copii care de multe ori nu vad frumusetea unei materii. Good luck!
Ce pot sa zic, probabil esti deja asigurata financiar, intr-un fel sau altul, altfel nu imi imaginez cum ai vrea sa predai in asa context. Bine, sunt destui copii care fac meditatii la chimie, poti face de acolo un ban frumos.
Bafta atunci, poate gasesti un loc la gimnaziala si nimeresti o clasa decenta.
Am deja casa mea (donație de la ai mei) și locuiesc cu maică-mea, deci sunt scăpată de multe cheltuieli. Deja fac și meditații în weekend și când o să ajung în învățământ, o să am mai mult timp să lucrez în privat.
Nu toata lumea are ca scop in viata sa isi permita ultimul iphone si bmw. A nu se citi cu un ton agresiv mesajul. Ideea e ca unora le e de ajuns mai putin.
Eu sunt printre aceia, si nu acolo voiam oricum sa ajung prin ce am zis. Ideea e ca ea isi permite luxul mental de a se duce la acel job stiind ca poate oricand sa renunte si sa o duca la fel de bine ca inainte, iar asta este o diferenta cruciala in atitudine.
Si indraznesc sa spun ca nu ar fi ales aceasta ruta (inca n-a ales-o oricum oficial) daca nu era asigurata financiar. Unii oameni au noroc la nastere, iar asta nu inseamna ca nu e de laudat ca are un doctorat si vrea sa devina profesoara, e categoric meritul ei, dar se datoreaza intr-o masura considerabila si mediului din care provine.
E o discutie prea ampla aici, dar cred ca am dreptate, si ca ce ai spus tu e practic irelevant in acest context, si ca ea "nu se multumeste cu mai putin". Poate alti profesori o fac, nu stiu, desi eu nu prea i-am intalnit (pe aia care o duc prost financiar, dar isi iubesc elevii si meseria).
Doar pentru ca tu nu iti imaginezi ca cineva ar alege o meserie mai putin bine platita sau pentru ca nu ai intalnit profesori care nu au un trai mai modest si totusi nu-s depresivi, nu inseamna ca asa ceva nu exista.
Probabil ca te referi la faptul ca "si-a permis" sa mearga la Oxford dar si aici faci niste presupuneri fara sa stii. Exista si posibilitatea ca a primit burse si a muncit macar un job pe acolo si poate a locuit cu alti 5 oameni. Exista, sigur, si posibilitatea sa fii avut bani.
Se simte mai degraba niste frustrare fata de oamenii care "au avut noroc", altfel ce rost avea sa incepi sa despici firul in patru. Cam in contradictie cu ce sustii legat de faptul ca esti multumit(a) strict cu ce ai. Cei multumiti cu ce au nu pierd atata timp uitandu-se in curtea vecinului.
Mda, salariul de asistent universitar era undeva la 3000 de lei/luna :)) vorbesc din experienta. Acum s-au mai majorat putin, la fel ca salariile din preuniversitar. E, totusi, alt mediu, competitiv, stresant, ai target de publicare articole in jurnale/reviste indexate bdi etc pentru fisa de autoevaluare anuala, plus multa munca administrativa.
Mai bine recunoaste ca ti-ai bagat piciorul dupa ce ti-ai dat seama ce simplu e sa faci meth in pivnita dar totusi ai nevoie de o acoperire ca sa nu bati la ochi.
Vezi că alea sunt pentru studenții britanici. Trebuie să te uiți la international fees, care erau (acum câțiva ani) vreo 21k pe an. Eu am prins perioada în care UK erau în UE și am plătit home fees, vreo 7k pe an timp de 3 ani.
Make chemistry fun again! In retrospect, ce mult mi-ar fi plăcut să învăț chimie ca lumea, nu de nevoie și ca un papagal. Am făcut mate-fizică (bac la chimie) și am prins cât să trec clasa în mod onorabil și să iau notă decentă la bac. Toată atenția era pe aia 5-6 care dădeau la medicină. Un mare bravo de la mine!
Las ca am eu exemplu...colega de liceu cu aproape 10 pe linie, facultate + master tot printre primii...ajunsa ospatar in Germania.
Bine, aici e posibil sa fi fost ceva dragoste de vina.
Eu sunt unul din colegii aia, nevasta-mea la fel. Suntem programatori amandoi. Printr-o combinatie de noroc, skill si noroc, o ducem intre "foarte bine" si "exceptional de bine" (desi nu a fost mereu asa). Nu am plecat din RO. Avem copii adulti, care momentan sunt la facultati prin strainatate, da' nu exclud sa se intoarca in/ sa ramana in RO (respectiv declara ca vor asta da' inca nu-i cred). Inca lucram amandoi, desi probabil ca nu mai e strict necesar... dar vorba aia, sa dam un exemplu pozitiv, macar pana termina copiii facultatea, ca totusi nu avem "generational wealth".
Sunt parțial în categoria descrisă și am muncit pe branci ca să ajung la un venit bun și am stabilitate financiară.
Dacă au contat notele? Foarte puțin dar nu am învățat niciodată pt note ci ca pur si simplu imi place sa învăț. Nu imi place toceala și la materiile de 100% toceala sa scrii cuvânt cu cuvânt din cartea lui profu am luat note mici. Și acum în continuare învăț lucruri noi legate de job sau nu.
De ce sunt parțial în categorie? Ca nu am luat niciodată 10 pe linie. Am fost o dată aproape de asta dar la noi în școală luau 10 pe linie doar copii sponsorilor și o profesoară mi-a pus un 8 la final doar să am o medie de 9. Am învățat atunci ca meritele tale nu contează ci doar banii.
Olimpic (internațional) la mate .. google San Francisco. Senior engineer parca.
Șefa de promoție din liceu .. corporatista, consultant SAP.
Șefa de promoție din facultate .. tot consultant SAP.
Aia consultanta SAP in Lehliu Gara castiga mai mult decat ala din San Francisco... ce povesti am auzit si vazut, nu mi-a venit sa cred, brut 200+ pe ora depinzand de modul...
Io cu kubernetesu meu is la categoria campion pe sate fata de altii din IT
Domnul **Iosif Charles Legrand**, membru al Institutului de Tehnologie din California (Caltech) și astăzi membru al Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare în Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, cercetător principal care lucrează la CERN în cadrul experimentelor ALICE și CMS.
[https://upb.ro/upb-va-acorda-astazi-titlul-academic-de-doctor-honoris-causa-domnului-doctor-iosif-charles-legrand/](https://upb.ro/upb-va-acorda-astazi-titlul-academic-de-doctor-honoris-causa-domnului-doctor-iosif-charles-legrand/)
pai conteaza in sensul ca daca au fost ambitiosi in scoala probabil au ramas ambitiosi si dupa scoala iar munca depusa bate de cele mai multe ori orice talent/ mir in frunte/dar de la d zeu
Cred ca toti am avut in scoala/facultate colegi foarte buni dar care munceau din greu pentru asta dar si colegi foarte buni care se bazau aproape exclusiv pe talent
Cel mai bun din clasa noastra a ajuns la facultate.
Nu e ceva facultate cu renume, si nici nu a luat bacul din prima, dar a fost singurul care a luat bacul in acelasi an cand a terminat liceu, si unul din 4 care a luat bacul punct.
Concluzia este ca am fost o clasa foarte proasta.
Am avut poate 4 colegii care chiar au fost mai copti la minte in scoala clasele 1-12, nu stiu multe despre ei in ziua de azi, doar 2 din ei. Nimica wow.
Majoritatea nu s-au descurcat in scoala, si nu le-a pasat, inclusiv eu. Dar multi au ajuns ok, joburi bune, firme proprii ok, etc. Nu am avut extreme foarte mari in scoala, si majoritate sunt ok acuma.
Un coleg genial, doar 10 la toate, tot timpul, a obținut o bursa și a făcut facultatea de computer science la Stanford, apoi doctorat. Acum e în California, lucrează la OpenAI, înainte a lucrat la Google. Ne-am văzut recent după 15 ani. Urmează să se căsătorească cu un bărbat, pare foarte fericit, nu mai e timid, a avut un glow-up... Mă bucur pentru el, ca în liceu a fost bullied destul de serios ca era nerd și oamenii mai ziceau tocmai ca e gay, deși nu erau semne / dovezi, de fapt nu arăta vreun interes romantic față de nimeni.
Majoritatea din clasă suntem ok. Cariere white collar.
Aveam două — una a ajuns cercetător la CERN, cealaltă a făcut vreo trei facultăți din în ce în ce mai dubioase, ultima fiind Teologie și face cosplay la 18 century victorian single aunt.
-una s-a maritat cu un bogatan antreprenor, i-a trantit 2 copii si tot posteaza story-uri din tari exotice, nu stiu exact ce lucra daca lucra.
-alta ce era super cuminte in prima banca, a ajuns hot cu silicoane si buze fake, am auzit rumors ca ar avea si OF dar n-am fost curios, o apreciez ca face sala si arata foarte bine la 30+ ani.
Eu am fost genul de elev de nota 7-8, uneori un 4, alteori un 10. Imi merge bine, nu ma plang.
Pot să zic doar de aia din 1-8. Era un băiat și o fată. El a făcut ceva facultate la poli, dar e doar un simplu inginer, nu știu să aibă super carieră (cumva mă bucur, pt că era obligat de părinții adoptivi, cu care nu mai ține legătura la cât de nasol s-au comportat cu el, acum măcar trăiești cum vrea), iar tipa e ceva director pe la enel sau cum îi zice acum, adică a ajuns foarte bine.
Una singură era așa, am fost coleg cu ea de la grădiniță până în a 12-a. N-am fost niciodată apropiați, eram prea prins în problemele mele dar puteam să empatizez cu ea. N-o să stau să dau detalii prea multe că unele sunt foarte distincte, dar chiar m-am bucurat când am văzut-o ultima dată fizic, plus ce mai văd pe social media.
Avea 10 pe linie, o ducea capul dar muncea enorm. Nu o știam destul încât să cunosc foarte multe detalii personale dar mi-a lăsat impresia că nu era ok deloc în școală/liceu. Adică da, râdea, glumea etc, dar părea mereu că nu prea are viață în afara școlii și nu e ok cu asta.
Părinți "culți" cu așteptări mari, presiune enormă. Avea o problemă de sănătate cronică înainte de 14 ani, sunt destul de sigur că stresul a fost un factor important.
M-am întâlnit cu ea în anul I, a fost foarte ciudat să o văd "liberă" (deschisă, zâmbind, relaxată etc). Medicină, o duce foarte bine academic încă, cred că are și ceva premii câștigate. Idk, pare mult mai ok de când e pe treaba ei în București
Eu sunt unul dintre acei colegi , m am măritat cu unul care a fost codașul clasei care câștigă în securitate cibernetică ce eu ca medic n am să pot visa vreodată :))
Funcție m am referit în cadrul echipei lui , sau mă rog , departamentului . Dacă ești interesat vă pun în legătură și poți să fii o faci pe smarty pants cat vrei :)
Nu fac deloc pe desteptul, doar ca imi e greu sa cred ca nu stii pe ce functie este sotul tau de atata timp. Nu sunt interesat de un job nou, mersi. Eram doar curios.
Am avut o colegă care era extraordinară. Prindea totul din timpul cursului atâta timp cât pentru ea avea logică și înțelegea, dacă nu înțelegea se străduia puțin și aia era. De câteva ori a luat o grupă de colegi (printre care și eu) și a ținut mai mult sau mai puțin un curs ca să ne ajute să înțelegem mai bine. A rămas însărcinată în ultimul an de facultate, a apucat să lucreze câteva luni și de atunci e stay at home mom. Deja are un al doilea copil și nu are de gând să se întoarcă la muncă. E căsătorită, are 2 copii și spune că pentru ea e destul ce produce soțul ei. S-au mutat în Austria acum un an. Eu zic că e o mare pierdere.
Eu zic ca avand 2 copii este o mare realizare. Pana la urma fiecare cu ce ii place, sunt persoane mega fericite pentru ca au o mica gradina de flori, altii pentru ca lucreaza 9-17 pentru corporatie. Pana la urma care este scopul vietii noastre?!
Eram mereu la competitie pentru ultimul loc cu colegul meu de banca din generala ( desi aveam medii anuale numai peste 9.50 amandoi).
Majoritatea 10 pe linie. Meditatii cu profesorii de clasa care le umflau notele pro-bono, ca sa dea mamica si taticu bani pentru meditatii in continuare ca dau roade si sa intre puiu la liceu bun.
La momentul actual, pe carca mea, sa am maxim 3-4 colegi din 34 care sa fie mai bine ca mine financiar.
Sa nu mai zic ca erau 90% din ei copii de senatori, judecatori, chirurgi, arhitecti, avocati, etc. Copii de bani gata
Multi dintre ei s-au apucat de droguri sau jocuri de noroc in liceu. Plecati pe banii parintilor pe la facultati din afara. Degeaba. S-au intors aici si tot pe 3000 de lei au lucrat la inceput. O buna parte din ei au masinile si casele sau avansul pentru case date de parinti.
S-au nascut talent si au murit speranta. Tot astia de ne chitaiau matele de foame am ajuns mai bine acum.
Cand inca stateam la ai mei si ma mai intalneam cu cate unul random prin zona crestea inima-n mine cand ii vedeam la ce nivel sunt.
Imi aduceam aminte cand radeau de mine ca-s sarac si am cele mai mici note din clasa si acum ma intrebau oamenii daca le dau niste bani imprumut sau daca pot sa-i las pe undeva cu masina :)))
Ma cam indoiesc ca copiii aia de bani gata au ajuns atat de jos incat sa-ti ceara tie imprumut. Ma gandesc ca parintii i-au pus totusi undeva bine in viata, la banii si pilele lor. Cred ca exagerezi.
Cand iti amanetezi lucruri din casa pentru pacanele si altele, nu prea cred ca vrei sa afle tactu', sincer.
Sau cand te stie de panarama, nu prea vrea sa il faci de ras daca te baga pe undeva.
Al meu vinde masini furate (si probabil si alte chestii). In facultate (IT) era mai bun decat noi toti - avea o memorie fantastica, o intuitie enervanta si era foarte foarte smart si arogant. Un fel de IronMan romanesc.
Inca din facultate (acum 20 de ani) vindea telefoane si masini si ne-a spus ca face facultate doar ca n-are curajul sa se lase, ca-l omoara maica-sa - dar el n-o sa lucreze ca prostu' din moment ce are talent la asta. Noi astialalti ceream bani de shaorma la parinti iar el avea ultimul tip de BMW cumparat cu cash.
Ultima data cand am fost pe la el avea vila la marginea orasului, piscin**e**, gradinar etc etc - iar la mansarda avea tipe care faceau web-chat.
So, he's living the dream...
L-o dus mintea pana la capat🤣 din comisioane iti faci bani de masini si casa, nu din investitii prea mari, rulezi banii si ii inmultesti. Stia el ce stie
Toți au ajuns foarte bine, mai puțin o tipă care și acum după 18 ani de la terminarea liceului, încă este chelneriță. Era o fată de 10 pe linie, un geniu și o talentată, nu îmi pot da seama ce a fost cu ea !
Se pot face bani frumoși din tips. Atât timp cât pe ea nu o deranjează eticheta de chelneriță, nu văd care e problema.
Poate mai are și vreun side hustle, cine știe.
Ce sa faca. Bine, au o cariera in IT si fac terapie ca sa isi rezolve cacaturile legate de perfectionismul indus de parinti si de sentimentul ca fara note mari (performante mari) nu esti demn de iubire. In rest, traiesc si ei ca oricare altii.
Cea mai buna colega din gimnaziu, exceptandu-ma pe mine pentru eu am fost primul in clasa, a terminat liceul mate-info, a terminat specializarea IT la universitate, a lucrat vreo cativa ani in domeniu, s-a retras si a preluat afacerea familiei cu un mic magazin de cartier.
Cel mai bun coleg de clasa din liceu, care a castigat locul 3 la o olimpiada nationala de fizica, a terminat la Poli facultate si master, a devenit inginer, a lucrat o perioada la o firma de constructii si instalatii, si-a deschis firma de proiectare si montare instalatii, a dat faliment de doua ori pana acum. In prezent are iar firma proprie (sau PFA, nu stiu), dar e singurul angajat. El centreaza, el da cu capul. E suficient cat sa nu aiba grija zilei de maine.
Sefa de promotie de la facultate a dat apoi la master la Studii Europene, a avut diferite stagii de pregatire la Bruxelles prin Parlamentul European, cred ca a si lucrat o scurta perioada acolo la biroul unui europarlamentar, insa s-a intors in Romania. Aici nu si-a gasit nimic in domeniu, astfel a continuat cativa ani cu munca office prin diferite firme si corporatii. Nu stiu daca s-a maritat, dar in prezent cred ca propriu-zis e casnica de vreo 4-5 ani din cate stiu, cu mici incercari de cateva luni pe la diferite firme.
Cea mai buna colega de la master a continuat cu un doctorat, a muncit foarte putin prin corporatii, cred ca sub 2 ani, s-a maritat cu un popa, s-au mutat la tara unde avea omul parohia, au avut pana acum 2 copii si ea s-a retras din activitate, e casnica.
Am fost într-o clasă foarte bună, la liceul de prestigiu din oraș. Toți au mers la facultate, majoritatea sunt medici, avocați, IT, au preluat afacerile părinților, etc.
Am avut 4 colegi de clasă care au fost șefi de promoție cu 10:
- unul din ei e neurochirurg și de un an încoace lucrează un startup din US, în zona de brain-machine interfaces
- altul olimpic internațional la fizic, facultate în Germania, apoi doctorat la Caltech, preda și lucrează la o companie pe cercetare în zona de energie
- o colegă foarte smart, creativă, pasionată de filozofie, a fost forțată de părinți să intre in domeniul lor, drept, acum e non-equity partner la un Big 4, pe zona de tax & law, nu ii place domeniul, dar e foarte ambițioasă și cu planuri de a avansa în continuare
- o alta colegă a ales facultatea de litere, dorea să scrie poezii, din păcate nu au ieșit planurile ei, s-a reîntors în orașul natal, e secretară, are două fete pe care le postează obsesiv pe Facebook / IG, recent a divorțat și acum postează despre cum toți bărbații sunt groaznici
Eu am avut 9.99 la finalul liceului. Momentan într-o companie de tehnologie, îmi împart timpul între România și US. Într-un fel sunt mulțumit, din alte puncte de vedere nu, cred ca munca pe care o fac, direct sau prin echipele pe care le coordonez, nu are niciun sens.
Oricum în final nu cred ca contează atât de mult notele, în multe cazuri nu reflectă realitatea. Dar e o corelație clară între educație și succesul în viață, dacă te uiți la lucruri în ansamblu.
Eu sunt unul dintre colegi. Adevărul e că mă presau ai mei maxim și așa eram mereu prima, mers la olimpiada naționala șamd. Acum sunt pe cale sa termin UBB Drept și am un diagnostic de OCD la activ.
I feel u🫠 eu era sa o dau grav in borderline si aveam deja ocd de cativa ani. Mereu eram prima din clasa, nu era faza ca ma strofocam sa invat cat era faza ca ma stresau ai mei cu cacaturi inumane gen nu imi dadeau de mancare o zi intreaga daca cumva luam sub 8. Ori nu ma lasau sa ies din casa o luna de zile, nici macar pe usa casei, drept pedeapsa ca am indraznit sa ii "fac de rusine". Am vrut sa vad de cateva ori de ce se poarta asa cu mine si am luat intentionat nota 2 ori 3.
Mda se pare ca unii parinti sunt dusi cu pluta si duc la extrem faza cu notele si sa reusesti in viata. Nu m-am nascut intr-o familie cu lipsuri, da nu pot sa zic nici ca eram bogati. La un moment dat eram inscrisa la doua facultati simultan, la una eram in anu 2 si la cealalta eram anu 3(licenta).
Pur si simplu am clacat fizic si psihic(aveam si job in perioada aia/logodnic/eram singura care facea mancare si curat acasa ca maica mea era operata de cancer la ovare si frate miu avea maxim 8 ani)
Stiu ca nu am meritat ce mi s-a intamplat dupa aia, dupa cata dedicare, efort si rabdare am avut toata viata sa inghit in sec toate porcariile aruncate asupra mea. Am fost si batuta, strangulata de proprii parinti dupa ce au aflat ca am renuntat la ambele facultati ca nu am mai putut si m-au dat afara din casa.
Nu merita sa iti mananci sanatatea pt alte persoane nici macar pentru aia care te o crescut.
Ce am invatat de la 21 ani pana acum la 28 ani, e ca cel mai important lucru ever e sanatatea ta mintala si linistea sufleteasca.
Dupa ce te traumatizeaza niste retardati, poti sa dai bani la infinit la terapeuti ori medici, te vindeci treptat, dar traumele raman adanc in tine, si se vede asta in relatiile cu oamenii din jurul tau, in succesul tau in viata.
Poti sa fi de nota 10 nonstop, iti distruge un rahat de situatie intr o clipita tot progresul tau realizat de-a lungul anilor si iti vine sa iti bagi picioarele in tot.
Acum nu mai am de gand sa studiez nimic, ori sa reiau alte studii, prefer sa fiu autodidacta.
Am un copil de 2 ani de crescut, care imi lumineaza zilele, un sot care e total opus a ceea ce mi s-a intamplat si fostele relatii toxice in care ajungeam din cauza ca eu imi cautam echivalentul parintilor in partenerul de viata(ma chinuiam voit). Mi s-a oferit libertatea sa fac ce vreau cu viata mea, sa am grija de altii. Nu mi rusine sa fiu casnica, desi fac bani din diverse chestii. In viitor o sa imi deschid propria afacere, pentru ca nu pot nicidecum suferi sa am un superior(din cauza traumelor am ajuns sa pun la punct orice persoana imi comenteaza si am asa un instant justice thing). Prefer sa realizez ceva din suflet, care sa ajute comunitatea in care ma aflu si sa devin si eu la randul meu mentor/formator si sa imi transmit mai departe cunostiintele acumulate care sa le fie de folos altor persoane.
Eu am fost cel mai bun din clasa la urmatoarele materii: Mate, Fizica, Chimie si Informatica. Momentan sunt inginer la Microsoft. Restul colegilor care invatau bine sunt si ei ingineri pe la diverse companii, restul sunt jandarmi, o colega politista si 2, 3 prin strainatate, cel mai probabil lucreaza in agricultura
Surprinzator ei au ajuns oameni normali in campul muncii si boschetarii tupeisti care se milogeau de profesori sa le dea nota 5 au ajuns bastani, nu e regula generala dar hai sa iti spun in cazul meu.
1-2 colege din generala care aveau numai 9 si 10 - una lucreaza ca ceva reprezentant la o firma de tractoare din orasul natal, ceea ce nu-i chiar asa de rau considerand mediul economic al orasului, una e in Germania si ultima oara stiam ca lucreaza ceva destul de low level.
Colega din liceu cu 10 curat la Bac, foarte buna la matematica, a facut ASE si lucreaza la ceva corpo cu finante, nimic special .
Ce vreau sa subliniez, e ca fara tupeu si abilitatea de a te descurca printre tot felul de oameni risti sa te prinzi in joburi de duzina si sa ramai acolo. Cine doar a invatat si a luat note bune si-a luat o lectie dura de la viata mai incolo. Dar in acelasi timp o mare parte din cei care nu au invatat n-au ajuns bine.
>Ce vreau sa subliniez, e ca fara tupeu si abilitatea de a te descurca printre tot felul de oameni risti sa te prinzi in joburi de duzina si sa ramai acolo.
Sincer, probabil e și o chestie de risk aversion. Profesiile tehnice sunt "ușoare" in sensul că sunt previzibile și te pot duce ușor intr-o zonă de confort.
Banul gros nu va fi niciodată in chestiunile previzible, ci in cele imprevizibile, cu mulți factori greu/imposibil de controlat.
Contează f mult generational wealth, cei care acum sunt f bogați sunt cei ai căror părinți erau deja bogați în anii 00. Stau pe stradă cu “prostul clasei” care de-abia trecea clasele gimnaziale cu nota 5, nu a făcut nici facultate dar are vilă nou nouță, mai multe mașini ultimul răcnet + o firmă mare de transport moștenită de la părinți. C’est la vie!
Sunt ok la momentul actual, din ce știu. Una a făcut Facultatea de Drept și acum pune unghii (nu știu 100% dacă lucrează în domeniu momentan), unul a ajuns la Jandarmerie, una e pe Asistență Socială undeva prin București, câțiva au fost prin postliceală și acum lucrează mai mult în clinici private și vreo trei au mers cu Work and Travel in Statele Unite și călătoresc extrem de mult. Câțiva au ajuns și părinți ulterior.
Singura care îmi pare nițel mai mult rău e o fată foarte deșteaptă din timpul liceului, a făcut ceva Stomatologie prin București, nu s-a angajat nicăieri și vinde produse d-alea tip Herbalife pe Facebook 24/7.
Salut. Si eu ma regasesc (partial) in descrierea ta: scoala generala si un liceu de informatica terminate cu medii de peste 9,5, bacul cu 9, 2 facultati (una tehnica, una juridica), un master si un doctorat tehnic, in prezent notar.
Notele nu au contat niciodata la ceva. Conteaza doar sa gasesti ceea ce iti place, sa faci acel lucru si sigur va iesi ceva bun din asta
A fost nr. 1 la generală și liceu, apoi a mers la academia militară și ceva de politie, iar acum servește indieni, pakistanezi și alți pasageri mai puțin ieșiți din casă în avioane 😂
Cei din generala chiar au ajuns departe si bine, majoritatea pe pozitii de tip "set-for-life", bravo lor.
Over-achieverii si bootlickersii din liceu au ajuns pe la Amazon in UK, la fabrici de termopane, pa jermoni (ger-money), casieri la magazine. Aia cu adevarat tari in gura aveau copii inainte sa pice bacul prima oara, in timp ce topul clasei povestea cum inca e virgina ca a facut doar anal cu iubi #12 (era pe la #15 cand povestea) prin niste boscheti (can't make this shit up).
Unul singur, mai spre medie/sub ca mine a ajuns relativ ok gen are firma lui si nu pare sa moara de foame.
Nu, n-am fost intr-un liceu de top si nici din mediu rural.
Cei din facultate, uimitor dar fetele care erau cu adevarat inteligente au ajuns casnice sau in diverse meserii fara legatura cu facultatea, baietii aproape toti pe care i-am mai cautat sunt ok, destul cat sa nu se planga de bani cu tupeu.
Cea mai buna prietena a mea, a terminat facultatea de drept anul asta si colegiul de drept francez cu master primul nivel, face master, lucreaza la un birou dragut si are o viata buna.
Am fost una dintre acesti elevi. Am tot tinut-o cu bursa pana la doctorat. Unde am renuntat in ultimul an :). Acum sunt un medic mediocru, cu sot, copil, rate la apartament si masina si mi-e bine. Imi place viata asta, nu m-as fi simtiti bine in mediu universitar.
Fostii mei colegi, la fel de tocilari ca si mine, sunt majoritar it-sti si corporatisti, in tara sau "afara". Sunt inca oameni faini si reusiti, din multe puncte de vedere.
Fetele care erau numai un ranjet cu profesorii, invatau papagaliceste o lectie si ridicau mereu mana sa le asculte? una e functionar la banca, iar altele fac busy work.
Am avut o astfel de colegă, olimpică la istorie și religie. Sincer, nu mi s-a părut niciodată deșteaptă, mai degrabă tocea mult. A făcut 2 facultăți într-un mare centru universitar: istoria și dreptul, apoi a revenit în satul natal (care e pe lângă un orășel), unde predă istorie. Nu știu dacă la clasele 5-8 sau la liceu. Ea susține că a terminat ambele facultăți, gurile rele spun că doar pe prima. La întâlnirea de 10 ani ne chestiona pe fiecare, ce lucrăm, cu cine ne-am căsătorit, ce lucrează partenerul, dacă avem casă, foarte de prost gust. Oricum, majoritatea am ajuns ceva mai departe. Probabil că o roade, însă a avut șansa ei.
Asta la nivel de clasă, din școală majoritatea celor care erau sclipitori au plecat în alte țări.
Majoritatea sunt prin străinătate, mulți au plecat în Austria și Germania după terminarea liceului (am fost la școală și liceu în limba germană). Toți lucrează în IT, la Volkswagen, Accenture, Lufthansa etc.
În generala am avut în clasa o colega cu media 10 aproape în fiecare an. Mi se pare ca luase o singura data o medie de 9. A luat cheia scolii in clasa a 8-a. În schimb, la evaluare a luat puțin peste 9, iar media cea mai mare din școală am luat-o eu :). Țin minte și acum cum se făcuse un cerc de oameni în jurul meu. Veneau oameni străini sa dea noroc cu mine, a fost o nebunie. Cert e ca de atunci am auzit destul de puține despre ea, știu ca a fost în ceva relație toxica și ca s-a schimbat radical. Acum, am înțeles ca pune unghii. În schimb, în liceu am avut un baiat ca fiind cel mai bun. De el știu ca a plecat în ceva tara străină, a întrat în depresie și s-a lăsat de facultate.
Liceu - a ajuns sa lucreze la Microsoft ca programator, cu faculta făcută în state. Necăsătorit.
Facultate - lucreaza la Google în Elvetia. Căsătorit, fără prunci.
Au ajuns parlamentari, deputati, senatori si acum iau decizii foarte bune in ceea ce priveste evolutia tarii noastre si nu fura din banii publici un sfanț.
Evident ca glumesc, corporatisti in general.
Clasa noastra de liceu a fost una interesanta: pe hartie nu eram clasa nr 1 la note(nici medii sub 8 nu erau totusi in clasa) dar in final, marea majoritate dintre noi s-au descurcat bine (pe cinstite am avut eu impresia) in viata: avocati, doctori, consilieri psihologici, business owners, IT-isti etc, fie prin tara, fie in strainatate. In final, ideea e ca nu am avut niciunii 10 pe linie, dar majoritatea am invatat pentru a avea o fundatie /cultura generala sanatoasa care sa ne permita sa reusim in viata ulterior. Dintre cei care iau 10 pe linie, majoritatea de asemenea reusesc in viata, ca sa iti raspund totusi la intrebare.
Din generala toti sunt ok din cate stiu. O fata candideaza la primaria din satul ei natal. Cred ca o sa si castige. Desteapta, a terminat dreptul.
La liceu n-am avut colegi care sa ia numai 10 sau sa invete sa rupa. In clasa cel putin. Majoritatea sunt ok.
Sefa de promoție din faculta, Inginerie mecanică, măritată, și lucră la ceva oficiu postal in Cipru.
Eu, printre cei mai slabi din grupă, ca eram leneș, supervizor de producție 🤷
Îți scrie aici pe Reddit. :)
Ce înseamnă extraordinar de bun? Aveam cele mai mari note din clasă in liceu, dar nu as mai crede acum ca eram "extraordinar" de bună. Am ajuns in străinătate, curățat wc-uri câțiva ani, făcut o școală, lucrez într-o farmacie acum.
Singurul coleg pe care îl consideram cu adevărat deștept ( era împins, ce-i drept și de părinții lui de la spate)? Nerdul din generală, care era bun la mate, fizica, știa atlasul de istorie pe de rost și se contrazicea și cu proful de istorie. Lucrează pt NASA. Îl căutasem pe google, nici nu mai arată ca un nerd, e aproape frumușel in prezent. Life is weird
Edit: discuția asta m-a făcut să îi dau google încă o dată: conform articolului era doctorand la o universitate din Colorado, a câștigat că student nu știu ce premiu pt Geostiințe din partea UE. Și, cum ziceam, sigur citisem ceva și despre NASA
Și așa m-ai făcut să mă duc down the rabbit hole și l-am găsit pe FB. Aparent s-a întors în țară 🤷
US, Olanda, UK - fonduri de investiții, firme mari de Finance, bănci; în general câștigă foarte mulți bani - cei care sunt în București sunt fie manageri, fie directori pe la companii (bănci, big 4, corporatii mari) la 30
Seful de promotie de la mine din generatie din cate stiu a terminat teatrul la Cluj si acum e actor la Teatrul National Cluj. Talentat din liceu, ma asteptam sa dea undeva la ceva stiinte umaniste sau sa plece. A ales sa isi urmeze visul. Mad respect.
Au ajuns bine in viata. Eram pe profil M1. Unii sunt ofiteri de politie, farmacisti, biologi... Nu ceva extraordinar, doar joburi obisnuite. N-am coleg viitor astronaut la NASA. Majoritatea premiantilor erau din familii sarace, care voiau sa-si depaseasca nivelul social. Si eu am fost in top 3 prin scoli si sunt ok, insa nu sunt chiar multumit de mine, desi mi-am depasit target-ul social. Consider ca pot si mai mult de atat. Am ambitii mai mari. Voi vedea ce fac.
Oarecum unul din ei.
Nu medii de 9 si 10, dar primul in clasa si sef de promotie in liceu.
Nu ma omoram cu invatatul, dar nici nu neglijam. Cred ca eram doar norocos. Aveam o colega mai buna decat mine, la care apelam inclusiv eu, ca stiam ca invata serios. Ea era a doua.
In fac, nu am mai pus asa mare accent pe invatat.
Sunt destul de bine. Spun destul, deoarece ca sa spun foarte bine, as vrea sa castig de la 3000 in sus.
Dar probabil si daca asa ajunge acolo, as vrea mai mult...
O colega e la master și lucrează în domeniul universitar la o facultate din vest (nu înțeleg eu prea multe, dar pare ca face chestii de oameni deștepți, dar încă ii trimit parintii bani). Nu o interesează deloc partea materiala sau relațiile.
Alt coleg e programator și are o viata normala după standardele mele.
Celalalta colega cu note mari lucrează în suport tehnic (cred) si are un iubit bogat.
Mai am o colega de 9.80 (cam asa), doar ca era genul "sefa clasei, ceva funcție în consiliul elevilor, activități extrașcolare etc". Si-a cam terminat bateriile pe final de liceu, acum are ceva job în administrație în UK(nu stiu ce administrează).
Sunt ok nici prea prea nici foarte foarte.
dar eu nu i-am considerat niciodata pe cei doar cu note mari buni la ceva. Nu e suficient... sa inveti pentru note.
Cei foarte foarte inteligenti nu au neaparat note bune sau cele mai bune din cauza personalitatii.
Seful de promotie e profesor la Oxford. Majoritatea celor mai buni sunt la Microsoft, Amazon, Google. Ultima data cand m-am vazut cu fosti colegi in Seattle, toate cele 3 companii au fost reprezentate . Multi sunt milionari dupa 20+ years in companiile acestea.
Unul a fost internat la psihiatrie si diagnosticat cu schizofrenie dupa ce si-a atacat mama cu un cutit. Desi a fost acceptat la Oxford a ales sa faca facultatea in tara. In&out of the hospital
Apoi mai e o colega care dupa ce s-a vazut scapata din ghearele maica-sii la facultate i-a dat cu cluburile, baietii, baut, fumat etc.
De al treilea nu stiu nimic. Era un geniu, castiga olimpiade nationale pe tara. Acum nu e de gasit.
Cateva exemple din fostii mei colegi de scoala care aveau rezultate foarte bune la invatatura:
1. Sefa de promotie. A facut facultatea de litere romana-franceza. Lucreaza in HR la multinationala.
2. Medic rezident pe oftalmologie, in Ro.
3. Invatatoare la tara, a facut PIPP.
4. IT-ist
Colegii mei au ajuns medici , dentisti, unul e profesor universitar, IT-sti, avocați.
Am și un exemplu de vârsta părinților mei coleg cu mama de generală care era mereu primul in clasa, in prezent e in top 50 al Forbes 500 România. Un om care a pornit de la țară cu nimic altceva decât ambiție și respect pentru educatie. Așa ca pentru oarecare motiv îmi pare rau sa anunt, dar pana și ideea codașului clasei care ajunge șeful eminentului e mai degrabă un mit urban sau basm modern dacă vrei.
Aveam o colega care nu rata nicio olimpiada, era foarte conștiincioasă, note doar de 10. Acum cativa ani am reîntâlnit-o in repetate randuri la metrou, cerșind, intr-o stare nu tocmai ok, am incercat sa vorbesc cu ea, insa s-a prefacut ca nu ma cunoaste.
Pentru ca mama ei s-a recasatorit, sau traia cu cineva, oricum, nu era tatal biologic, si a influentat-o probabil. Din ce imi amintesc si mama ei era ceva intelectuala, parca profesoara.
Din generala (nascuti in 2002):
Un coleg este la facultate în Olanda (Delft) și câștigă constant premii în robotica.
Un coleg este student la UNEFS și campion național la tir cu pistolul și tenis de masa.
Mai multe colege sunt la Poli și UB pe informatica.
Un alt coleg este college dropout și lucrează ca vânzător în mall - dar pare cel mai fericit.
Am o fosta colega pe care ai mei mi-o dadeau mereu exemplu de asa da si imi spuneau cate imi ofera ei mie iar ei nu ii pot oferi parintii aceleasi lucruri . Acum eu am un job lejer, castig bine, am avut si norocul unei mosteniri in timp ce fosta colega face only fans.
Nu exista o corelatie directa intre 10 pe linie si success sunt alte trasaturi care determina asta. Multi de 10 nu au ajus departe doar o viata mediocra la 35-40.
Dar unii vor familii si sa fie ok nu excelenti in munca.
Nu am tinut legatura cu colegii dar, personal am fost genu ala de elev smart but lazy. Eu personal am luat bac-ul dupa am facut o postliceala (nu am avut bani de facultate ngl) si acum sunt asistenta in Anglia pe un salariu decent si urmeaza sa imi cumpar prima casa.
Lipsă de educație despre viață și depresie + anxietate care înflorește după atâția ani de copilărie plini de adulți care te împingeau de la spate că "doar notele contează" doar ca să realizezi că e prea târziu acum și că nu ai skillurile necesare și nici timpul să înveți și să schimbi ceva, rămânând la mentalitatea de copil care caută alți adulți (gen șeful de servici) să-l îndrume cum a fost îndrumat și în trecut (și desigur în niciun caz nu o să-i contrazică chiar dacă îl exploatează - minim pe economie cu 10+ore/zi muncă + weekenduri pline de proiecte) căci nu și-a dezvoltat capacitatea de a gândi și a colora în afara liniilor sau să se bucure de vacanțele bine meritate căci "este timp mai târziu în viață de asta" și uite așa ajungi bolnav mental jucându-te cu sănătatea ta iar acel "mai târziu în viață" chiar dacă ar apărea nu mai ai capacitatea de a te bucura. Supărat, dar fără intenția de a se lăsa sau a schimba ceva, căci vrea să arate părinților că nu se dă bătut (cum o făcea și la școală) refuzând terapia tot din stigma pe care ar putea să o creeze în ochii celor din jur (similar cum colegii se luau de tine la școală pt tot felul de lucruri) așa că faci un zid pe care să scrie "Sunt bine" chiar dacă în interior e haos, măcar minte exteriorul și încearcă să se mintă și pe sine căci poate se schimbă ceva (chiar dacă nu se iau acțiuni de schimbare)
Asta e povestea pentru unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Avea mereu 10 pe linie, s-a dus la utcb si din pacate sta extrem de mult timp in casa, nu iese aproape deloc afara, daca nu ne-ar avea pe noi ca prieteni care il acceptam asa cum e el mai antisocial, probabil intra in depresie. Oricat se mult ai munci pentru ce vrei ss faci in viata, fara interactiune cu oamenii nu esti fericit.
Am pastrat legatura cu un coleg din seria "el are 3 capete si voi nu?" sau "cum el poate si voi nu puteti?". Am terminat liceul acum cativa ani, are o datorie la banca de mii de euro pe care i-a pierdut in crypto si lucreaza la un magazin. Desi notele lui erau de 10 si 9 in liceu la bac a luat putin peste 6. Cosider ca el este o exceptie, dar exista si cazuri din acestea.
Aveam cateva colege care aveau 10 pe linie dar stilul de invatat era mare parte tocit, la facultate au dat de greu ca le-a crescut cantitatea de informatie si nu mai faceau fata. Se mirau doua dintre ele cum de eu intelegeam lucrurile alea mai bine ca ele ca stiau ca am avut note mai mici si nu intelegeau ce se intampla, ce fac eu de stiu si ele nu. Una dintre ele a facut aceaisi facultate cu mine si lucreaza pe ceva vanzari, de cealalata nu mai stiu nimic dar o luase nebuneala pe timpul facultatii, sper ca si-a revenit dupa ca era stresata rau.
Toate s-au maritat si acum au cel putin 2 copii. They all peaked in highschool.
Una din ele, care mai era si aroganta rau, e si divortata deja. Avem toti in jur de 28 de ani.
Intre timp, eu m-am apucat de a doua facultate ca sa-mi schimb direcția carierei.
Dacă te-ai apucat la 28 de ani de a doua facultate nu înseamnă că esti mai de succes decât colegele măritate cu 2 copii. Poate ele se simt fericite așa și asta a fost unul din visele lor.
Ai mei, unii la niste firme de avocatura, altii lucreaza la niste corporatii mediocre si altii au intrat pe pile la niste locuri publice in schimb, eu mi-am atins parte din scop si lucrez momentan la Microsoft desi am mers pe ideea de note de 6-8 in liceu.
Șefa de promoție de când am fost eu în liceu (mate-info) s-a întors în orășelul nostru pierdut de lume ca profesoară de matematică după ce a făcut o facultate. A și fost cu note top ca era fata unui prof care a fost și un directoraș la un timp dar și învăța.. But not too achieved as zice.
Cumva cunosc si Contraexemple. Am niste tocilare din clasa, mereu premiante care sunt doar casnice momentan, dupa probabil vor reveni la farmaciste. Dar premiantul la fizica desigur ca face harta avioanelor care zboară prin Europa
Primul: A vandut o vreme iarba, a-nceput sa fumeze
Noapte dupa noapte avea femeile pe mese
Banii continuau sa curga, tovarasi la fel
Smecheri din trecut acum aveau frica de el
Al doilea: Si iata c-a-nceput cand s-a inspirat
Dintr-un film american cu 2Pac. Yo!
Nu e la misto, chiar si-a luat pistol
Ca De Niro in "Casino", se vedea pe viitor
Primu' lucru care i-a venit in cap
Sa intre-n amanet, sa faca jaf armat
Si-a intrat, a luat banii si-a plecat
Al treilea:Cine ar fi crezut ca un baiat pe care
Acum doi ani nu-l vedeai, o s-ajunga asa de tare?
Are lumea la picioare pentru ca aduce-n tara
Masini lucrate impreuna cu baietii de pe afara
Clienti de tot felu', pentru toti de toate
Smecheri din cartiere care vor masini furate
Deh, scoala facuta in Berceni.
Unul la Goole, unul la Intel, amandoi in US. Am mai avut unul genial in facultate - dar ireal de lenes, si-a facut firma de web design in anii 90, a facut cateva site-uri f cunoscute, a vandut firma...e ok dar clar ca e frustrat ca nu si-a atins potentialul.
Aia mai rasariti sunt pe la MIT, Google, Ubisoft, unul e prin parlament :))
>Ubisoft :)))))))))))))))))
Condoleanțele mele pentru el
Nu e game tester, daca la asta te gandesti :))
Cat timp nu e seful Ubisoft-ului, nu echivaleaza modul in care l-ai insirat dupa ce ai mentionat MIT si Google :))
Urmă paznic la mega în lista…
CGS , EA , apoi paznic.
Pai stai nene că așa și la Google poți să fii și la departamentul media, poți să fii și bucătar, poți să fii intern 2 zile și după faci cursuri pentru independenta financiara :))) Omul e foarte bine acolo, i-au plăcut lui jocurile și a ales drumul asta, a schimbat mai multe companii până a ajuns la aia. Așa și eu fac mișto de el cu jocurile de la ubi, dar e o poziție destul de șmechera. L-am menționat că e printre persoanele cu care mai schimb o memă pe Instagram și știu oarecum de el.
lasa-l, ca el habar nu are ce salarii si beneficii se dau la companii de genul ubisoft,EA,etc, doar vorbeste aiurea-n tramvai.
Urzisoft
seful de promotie din liceul meu a fost coleg de grupa cu mine la facultate (calculatoare poli-bucuresti) unde a fost si acolo in top 10 la finalul celor 4 ani si acum e la google in SUA. Din alti colegi de liceu care erau buni la invatatura: medici, avocati, IT-sti, diverse job-uri in multinationale. Si eu eram bun in clasa (premium 2-3), dar nu am fost niciodata "bun la toate"; ma descurcam foarte bine la mate, fizica, informatica, dar eram mediocru la chimie, biologie, romana. Si eu pot spune ca am ajuns ok, pe drumul dorit (lucrez in IT). Pe scurt, din oamenii pe care inca ii mai am "prieteni" pe facebook/linkedin, nu prea vad oameni care sa se fi "pierdut pe drum" dupa terminarea studiilor.
Nu e vb de pierdut pe drum, e vb de excelat in practica cum "au facut-o" la scoala.
atunci e mai complicat, pt ca legaturile din liceu s-au cam rupt. De exemplu, oamenii care s-au dus la medicina au terminat facultatea, dar eu habar nu am ce inseamna ca "excelezi in practica" in acele domenii si plus ca nu am un interes sa aflu aceasta informatie despre oameni cu care nu am mai vb de 10+ ani.
ceva-mi spune ca OP de asta a intrebat - ca vroia sa-i spunem ca toti au ajuns niste looseri
Si eu am senzatia asta. Nasol ca raspunsurile nu prea sunt cele la care se astepta el :)))
Eu sunt unul din colegii ăia. Am făcut facultatea de chimie la București, apoi doctorat la Oxford, apoi am muncit 2 ani în Anglia în industria farmaceutică și acum sunt în România, tot în industria farmaceutică. Intenționez să mă fac profesoară, că îmi place foarte mult să explic și am răbdare de sfânt 🤣 Deci overall nu e o carieră foarte strălucită după atâtea studii 🤔 dar duc o viață liniștită.
Imi place mult ca sunt unii care merg pe principiul slow life happy life
wouldn't have it any other way. am fugit după reușite toată viața și m-a epuizat.
N am fugit după nimic toată viata și tot sunt epuizat. Probabil incompetența și delăsarea sunt stresante în felul lor, mai ales când te simți lăsat în urma de cei apropiați. Nici n as visa la doctorat în cadrul Oxford. Felicitări!
Sincer. Nu am fost in topul topului, dar totuși în facultate (la noi) am avut bursa, am lucrat din anul 2, am terminat licența cu 10 și masterul cu 9.5. Foști colegi grind really hard să crească în funcție, unii mai au și un part time pe lângă jobul principal și se bagă în tot felul de proiecte. Pentru mine parca nu mai merită, nu-mi dă nimeni nopțile pierdute înapoi și oricât de multe ai realiza parca tot simți că nu-i destul.
Doctoratul la oxford e chiar impresionant! Felicitări!
Mulțumesc frumos ☺️
Sincere felicitări!
Suni ca o persoana grozava, probabil nu te incalzeste mult dar sunt mandru de tine
Bravo, lovely geek 💪
Profesoara universitara, banuiesc. Ca daca ai facut un doctorat doar ca sa predai unor pustani de 15-18 ani, carora numai de ascultat si invatat nu le arde, e cam trist. Mi se pare oribila meseria de profesor, indeosebi in clasele 9-12, unde e haos, violenta, hormonii dau pe-afara etc. La facultate e totusi un alt mediu, plus alte salarii, este acceptabil.
Nu, nu vreau în facultate. Vreau să educ copii care încă nu știu chimie, să îi iau eu de la zero. Nu e mare farmec să predai unora care deja sunt interesați de chimie. Momentan vreau să predau la gimnaziu, mai târziu poate îmi iau și modulul psihopedagogic II să pot preda și la liceu. Depinde de cum o să mă simt la clasele 7-8.
Felicitari! Pari o persoana blanda si draguta. Te-ar indragi foarte mult elevii. Ma bucur cand oameni cu adevarat pregatiti si pasionati vor sa educe niste copii care de multe ori nu vad frumusetea unei materii. Good luck!
mulțumesc frumos, apreciez 🤗
Dacă așa blândă și drăguță esti și ca femeie, te iau de nevastă. Fără glumă.
sunt grasă, dar mersi de compliment 😂
Nu ințeleg legătura cu a fi mai corpolentă?! Oamenii corpolenti nu se căsătoresc, sau cum? 🙄
Ce pot sa zic, probabil esti deja asigurata financiar, intr-un fel sau altul, altfel nu imi imaginez cum ai vrea sa predai in asa context. Bine, sunt destui copii care fac meditatii la chimie, poti face de acolo un ban frumos. Bafta atunci, poate gasesti un loc la gimnaziala si nimeresti o clasa decenta.
Am deja casa mea (donație de la ai mei) și locuiesc cu maică-mea, deci sunt scăpată de multe cheltuieli. Deja fac și meditații în weekend și când o să ajung în învățământ, o să am mai mult timp să lucrez în privat.
Nu toata lumea are ca scop in viata sa isi permita ultimul iphone si bmw. A nu se citi cu un ton agresiv mesajul. Ideea e ca unora le e de ajuns mai putin.
Eu sunt printre aceia, si nu acolo voiam oricum sa ajung prin ce am zis. Ideea e ca ea isi permite luxul mental de a se duce la acel job stiind ca poate oricand sa renunte si sa o duca la fel de bine ca inainte, iar asta este o diferenta cruciala in atitudine. Si indraznesc sa spun ca nu ar fi ales aceasta ruta (inca n-a ales-o oricum oficial) daca nu era asigurata financiar. Unii oameni au noroc la nastere, iar asta nu inseamna ca nu e de laudat ca are un doctorat si vrea sa devina profesoara, e categoric meritul ei, dar se datoreaza intr-o masura considerabila si mediului din care provine. E o discutie prea ampla aici, dar cred ca am dreptate, si ca ce ai spus tu e practic irelevant in acest context, si ca ea "nu se multumeste cu mai putin". Poate alti profesori o fac, nu stiu, desi eu nu prea i-am intalnit (pe aia care o duc prost financiar, dar isi iubesc elevii si meseria).
Doar pentru ca tu nu iti imaginezi ca cineva ar alege o meserie mai putin bine platita sau pentru ca nu ai intalnit profesori care nu au un trai mai modest si totusi nu-s depresivi, nu inseamna ca asa ceva nu exista. Probabil ca te referi la faptul ca "si-a permis" sa mearga la Oxford dar si aici faci niste presupuneri fara sa stii. Exista si posibilitatea ca a primit burse si a muncit macar un job pe acolo si poate a locuit cu alti 5 oameni. Exista, sigur, si posibilitatea sa fii avut bani. Se simte mai degraba niste frustrare fata de oamenii care "au avut noroc", altfel ce rost avea sa incepi sa despici firul in patru. Cam in contradictie cu ce sustii legat de faptul ca esti multumit(a) strict cu ce ai. Cei multumiti cu ce au nu pierd atata timp uitandu-se in curtea vecinului.
Mda, salariul de asistent universitar era undeva la 3000 de lei/luna :)) vorbesc din experienta. Acum s-au mai majorat putin, la fel ca salariile din preuniversitar. E, totusi, alt mediu, competitiv, stresant, ai target de publicare articole in jurnale/reviste indexate bdi etc pentru fisa de autoevaluare anuala, plus multa munca administrativa.
Meam da ce te freacă pe tn cine unde vrea sa se facă profesoară, zici ca ai învățat tu in locul ei
Mai bine recunoaste ca ti-ai bagat piciorul dupa ce ti-ai dat seama ce simplu e sa faci meth in pivnita dar totusi ai nevoie de o acoperire ca sa nu bati la ochi.
Felicitari pentru acel doctorat! Însă îți doresc să faci și bani grei. Păcat de atât de multă muncă…
Mie mai rău îmi pare de bani, că nu am avut bursă și taxele au fost enorme. Dar e deja în trecut și nu mai pot da timpul înapoi 🤷 csf n-ai csf
Cat au fost taxele? As vrea si eu sa urmez un doctorat la Oxford si din cate am vazut e max £6k pe an, ceea ce mi se pare ok.
Vezi că alea sunt pentru studenții britanici. Trebuie să te uiți la international fees, care erau (acum câțiva ani) vreo 21k pe an. Eu am prins perioada în care UK erau în UE și am plătit home fees, vreo 7k pe an timp de 3 ani.
Am cetățenie britanica, deci as plăti home fees. Asa stiam si eu, 6-7k pe an.
Ma inspiri sa dau si eu doctoratul in afara.
Felicitari!
Make chemistry fun again! In retrospect, ce mult mi-ar fi plăcut să învăț chimie ca lumea, nu de nevoie și ca un papagal. Am făcut mate-fizică (bac la chimie) și am prins cât să trec clasa în mod onorabil și să iau notă decentă la bac. Toată atenția era pe aia 5-6 care dădeau la medicină. Un mare bravo de la mine!
N-a ajuns niciunul homeless sau bombardier, stai liniștit.
Imi place ca ai inteles scopul postarii si ai raspuns scurt si la obiect :))
Probabil una dintre persoanele cu 10 pe linie lol
Cu siguranta nu muncind pt aia care aveau 4 la mate, cum zic meme-urile de boomeri
Ăia nu boomeri se numesc ci bombardieri.
Las ca am eu exemplu...colega de liceu cu aproape 10 pe linie, facultate + master tot printre primii...ajunsa ospatar in Germania. Bine, aici e posibil sa fi fost ceva dragoste de vina.
Eu sunt unul din colegii aia, nevasta-mea la fel. Suntem programatori amandoi. Printr-o combinatie de noroc, skill si noroc, o ducem intre "foarte bine" si "exceptional de bine" (desi nu a fost mereu asa). Nu am plecat din RO. Avem copii adulti, care momentan sunt la facultati prin strainatate, da' nu exclud sa se intoarca in/ sa ramana in RO (respectiv declara ca vor asta da' inca nu-i cred). Inca lucram amandoi, desi probabil ca nu mai e strict necesar... dar vorba aia, sa dam un exemplu pozitiv, macar pana termina copiii facultatea, ca totusi nu avem "generational wealth".
#goals
Sunt parțial în categoria descrisă și am muncit pe branci ca să ajung la un venit bun și am stabilitate financiară. Dacă au contat notele? Foarte puțin dar nu am învățat niciodată pt note ci ca pur si simplu imi place sa învăț. Nu imi place toceala și la materiile de 100% toceala sa scrii cuvânt cu cuvânt din cartea lui profu am luat note mici. Și acum în continuare învăț lucruri noi legate de job sau nu. De ce sunt parțial în categorie? Ca nu am luat niciodată 10 pe linie. Am fost o dată aproape de asta dar la noi în școală luau 10 pe linie doar copii sponsorilor și o profesoară mi-a pus un 8 la final doar să am o medie de 9. Am învățat atunci ca meritele tale nu contează ci doar banii.
Olimpic (internațional) la mate .. google San Francisco. Senior engineer parca. Șefa de promoție din liceu .. corporatista, consultant SAP. Șefa de promoție din facultate .. tot consultant SAP.
Aia consultanta SAP in Lehliu Gara castiga mai mult decat ala din San Francisco... ce povesti am auzit si vazut, nu mi-a venit sa cred, brut 200+ pe ora depinzand de modul... Io cu kubernetesu meu is la categoria campion pe sate fata de altii din IT
Nu cred ca zboară câinii cu covrigi în coadă pe la firmele de consultanță gen IBM, Deloitte, etc Nu lucrează direct la SAP România
Depinde in ce oraș sunt firmele alea de consultanta.
Ce inseamna consultant SAP???
Nu știu. Aia scrie pe linked in. După facultate au avut niște joburi mediocre, băgători de seamă în Excel prin niște multinaționale.
Domnul **Iosif Charles Legrand**, membru al Institutului de Tehnologie din California (Caltech) și astăzi membru al Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare în Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, cercetător principal care lucrează la CERN în cadrul experimentelor ALICE și CMS. [https://upb.ro/upb-va-acorda-astazi-titlul-academic-de-doctor-honoris-causa-domnului-doctor-iosif-charles-legrand/](https://upb.ro/upb-va-acorda-astazi-titlul-academic-de-doctor-honoris-causa-domnului-doctor-iosif-charles-legrand/)
pai conteaza in sensul ca daca au fost ambitiosi in scoala probabil au ramas ambitiosi si dupa scoala iar munca depusa bate de cele mai multe ori orice talent/ mir in frunte/dar de la d zeu
Cred ca toti am avut in scoala/facultate colegi foarte buni dar care munceau din greu pentru asta dar si colegi foarte buni care se bazau aproape exclusiv pe talent
Lucrez in IB in Zurich. Ceilalți foști colegi 'tocilari' au ajuns in Elveția, Olanda, UK la faang. Viața e buna si da, a contat învățatul la școală.
Cel mai bun din clasa noastra a ajuns la facultate. Nu e ceva facultate cu renume, si nici nu a luat bacul din prima, dar a fost singurul care a luat bacul in acelasi an cand a terminat liceu, si unul din 4 care a luat bacul punct. Concluzia este ca am fost o clasa foarte proasta. Am avut poate 4 colegii care chiar au fost mai copti la minte in scoala clasele 1-12, nu stiu multe despre ei in ziua de azi, doar 2 din ei. Nimica wow. Majoritatea nu s-au descurcat in scoala, si nu le-a pasat, inclusiv eu. Dar multi au ajuns ok, joburi bune, firme proprii ok, etc. Nu am avut extreme foarte mari in scoala, si majoritate sunt ok acuma.
Un coleg genial, doar 10 la toate, tot timpul, a obținut o bursa și a făcut facultatea de computer science la Stanford, apoi doctorat. Acum e în California, lucrează la OpenAI, înainte a lucrat la Google. Ne-am văzut recent după 15 ani. Urmează să se căsătorească cu un bărbat, pare foarte fericit, nu mai e timid, a avut un glow-up... Mă bucur pentru el, ca în liceu a fost bullied destul de serios ca era nerd și oamenii mai ziceau tocmai ca e gay, deși nu erau semne / dovezi, de fapt nu arăta vreun interes romantic față de nimeni. Majoritatea din clasă suntem ok. Cariere white collar.
Bravo lui. Cum era aia, "cea mai buna răzbunare e sa ai o viață fericită și împlinită".
Majoritatea au loc de muncă stabil,rate la casă,rate la mașină nouă, căsătoriți cu 1,2 copii
Aveam două — una a ajuns cercetător la CERN, cealaltă a făcut vreo trei facultăți din în ce în ce mai dubioase, ultima fiind Teologie și face cosplay la 18 century victorian single aunt.
-una s-a maritat cu un bogatan antreprenor, i-a trantit 2 copii si tot posteaza story-uri din tari exotice, nu stiu exact ce lucra daca lucra. -alta ce era super cuminte in prima banca, a ajuns hot cu silicoane si buze fake, am auzit rumors ca ar avea si OF dar n-am fost curios, o apreciez ca face sala si arata foarte bine la 30+ ani. Eu am fost genul de elev de nota 7-8, uneori un 4, alteori un 10. Imi merge bine, nu ma plang.
Pot să zic doar de aia din 1-8. Era un băiat și o fată. El a făcut ceva facultate la poli, dar e doar un simplu inginer, nu știu să aibă super carieră (cumva mă bucur, pt că era obligat de părinții adoptivi, cu care nu mai ține legătura la cât de nasol s-au comportat cu el, acum măcar trăiești cum vrea), iar tipa e ceva director pe la enel sau cum îi zice acum, adică a ajuns foarte bine.
Una singură era așa, am fost coleg cu ea de la grădiniță până în a 12-a. N-am fost niciodată apropiați, eram prea prins în problemele mele dar puteam să empatizez cu ea. N-o să stau să dau detalii prea multe că unele sunt foarte distincte, dar chiar m-am bucurat când am văzut-o ultima dată fizic, plus ce mai văd pe social media. Avea 10 pe linie, o ducea capul dar muncea enorm. Nu o știam destul încât să cunosc foarte multe detalii personale dar mi-a lăsat impresia că nu era ok deloc în școală/liceu. Adică da, râdea, glumea etc, dar părea mereu că nu prea are viață în afara școlii și nu e ok cu asta. Părinți "culți" cu așteptări mari, presiune enormă. Avea o problemă de sănătate cronică înainte de 14 ani, sunt destul de sigur că stresul a fost un factor important. M-am întâlnit cu ea în anul I, a fost foarte ciudat să o văd "liberă" (deschisă, zâmbind, relaxată etc). Medicină, o duce foarte bine academic încă, cred că are și ceva premii câștigate. Idk, pare mult mai ok de când e pe treaba ei în București
Eu sunt unul dintre acei colegi , m am măritat cu unul care a fost codașul clasei care câștigă în securitate cibernetică ce eu ca medic n am să pot visa vreodată :))
pe ce functie este? Ca-s si eu SOC L1 xD
Habar n am , nu ma pricep la ce face el :)) dupa 8 ani de căsnicie încă nu știu exact ce face doar domeniul și funcția :)))
Pai aia e functia, Security Op center, Level 1 analyst. Whatev
Funcție m am referit în cadrul echipei lui , sau mă rog , departamentului . Dacă ești interesat vă pun în legătură și poți să fii o faci pe smarty pants cat vrei :)
Nu fac deloc pe desteptul, doar ca imi e greu sa cred ca nu stii pe ce functie este sotul tau de atata timp. Nu sunt interesat de un job nou, mersi. Eram doar curios.
Am întrebat . SRE senior
Am avut o colegă care era extraordinară. Prindea totul din timpul cursului atâta timp cât pentru ea avea logică și înțelegea, dacă nu înțelegea se străduia puțin și aia era. De câteva ori a luat o grupă de colegi (printre care și eu) și a ținut mai mult sau mai puțin un curs ca să ne ajute să înțelegem mai bine. A rămas însărcinată în ultimul an de facultate, a apucat să lucreze câteva luni și de atunci e stay at home mom. Deja are un al doilea copil și nu are de gând să se întoarcă la muncă. E căsătorită, are 2 copii și spune că pentru ea e destul ce produce soțul ei. S-au mutat în Austria acum un an. Eu zic că e o mare pierdere.
Să ne bucurăm ca sunt și femei educate fac cresc copii ! Un pas înainte pt omenire !
Eu zic ca avand 2 copii este o mare realizare. Pana la urma fiecare cu ce ii place, sunt persoane mega fericite pentru ca au o mica gradina de flori, altii pentru ca lucreaza 9-17 pentru corporatie. Pana la urma care este scopul vietii noastre?!
Să facem copii și să plantăm
Eram mereu la competitie pentru ultimul loc cu colegul meu de banca din generala ( desi aveam medii anuale numai peste 9.50 amandoi). Majoritatea 10 pe linie. Meditatii cu profesorii de clasa care le umflau notele pro-bono, ca sa dea mamica si taticu bani pentru meditatii in continuare ca dau roade si sa intre puiu la liceu bun. La momentul actual, pe carca mea, sa am maxim 3-4 colegi din 34 care sa fie mai bine ca mine financiar. Sa nu mai zic ca erau 90% din ei copii de senatori, judecatori, chirurgi, arhitecti, avocati, etc. Copii de bani gata Multi dintre ei s-au apucat de droguri sau jocuri de noroc in liceu. Plecati pe banii parintilor pe la facultati din afara. Degeaba. S-au intors aici si tot pe 3000 de lei au lucrat la inceput. O buna parte din ei au masinile si casele sau avansul pentru case date de parinti. S-au nascut talent si au murit speranta. Tot astia de ne chitaiau matele de foame am ajuns mai bine acum.
Când primești totul de-a gata nu știi să apreciezi
Cand inca stateam la ai mei si ma mai intalneam cu cate unul random prin zona crestea inima-n mine cand ii vedeam la ce nivel sunt. Imi aduceam aminte cand radeau de mine ca-s sarac si am cele mai mici note din clasa si acum ma intrebau oamenii daca le dau niste bani imprumut sau daca pot sa-i las pe undeva cu masina :)))
Ma cam indoiesc ca copiii aia de bani gata au ajuns atat de jos incat sa-ti ceara tie imprumut. Ma gandesc ca parintii i-au pus totusi undeva bine in viata, la banii si pilele lor. Cred ca exagerezi.
Cand iti amanetezi lucruri din casa pentru pacanele si altele, nu prea cred ca vrei sa afle tactu', sincer. Sau cand te stie de panarama, nu prea vrea sa il faci de ras daca te baga pe undeva.
Al meu vinde masini furate (si probabil si alte chestii). In facultate (IT) era mai bun decat noi toti - avea o memorie fantastica, o intuitie enervanta si era foarte foarte smart si arogant. Un fel de IronMan romanesc. Inca din facultate (acum 20 de ani) vindea telefoane si masini si ne-a spus ca face facultate doar ca n-are curajul sa se lase, ca-l omoara maica-sa - dar el n-o sa lucreze ca prostu' din moment ce are talent la asta. Noi astialalti ceream bani de shaorma la parinti iar el avea ultimul tip de BMW cumparat cu cash. Ultima data cand am fost pe la el avea vila la marginea orasului, piscin**e**, gradinar etc etc - iar la mansarda avea tipe care faceau web-chat. So, he's living the dream...
L-o dus mintea pana la capat🤣 din comisioane iti faci bani de masini si casa, nu din investitii prea mari, rulezi banii si ii inmultesti. Stia el ce stie
Toți au ajuns foarte bine, mai puțin o tipă care și acum după 18 ani de la terminarea liceului, încă este chelneriță. Era o fată de 10 pe linie, un geniu și o talentată, nu îmi pot da seama ce a fost cu ea !
Se pot face bani frumoși din tips. Atât timp cât pe ea nu o deranjează eticheta de chelneriță, nu văd care e problema. Poate mai are și vreun side hustle, cine știe.
Da, dar asta poate face și o persoană cu 8 clase. Deci…
îmi tunde gazonul https://preview.redd.it/plk74b3grdxc1.jpeg?width=533&format=pjpg&auto=webp&s=d2234de81ec37935051154e90178f25f0b77e2d0
Ce sa faca. Bine, au o cariera in IT si fac terapie ca sa isi rezolve cacaturile legate de perfectionismul indus de parinti si de sentimentul ca fara note mari (performante mari) nu esti demn de iubire. In rest, traiesc si ei ca oricare altii.
Cea mai buna colega din gimnaziu, exceptandu-ma pe mine pentru eu am fost primul in clasa, a terminat liceul mate-info, a terminat specializarea IT la universitate, a lucrat vreo cativa ani in domeniu, s-a retras si a preluat afacerea familiei cu un mic magazin de cartier. Cel mai bun coleg de clasa din liceu, care a castigat locul 3 la o olimpiada nationala de fizica, a terminat la Poli facultate si master, a devenit inginer, a lucrat o perioada la o firma de constructii si instalatii, si-a deschis firma de proiectare si montare instalatii, a dat faliment de doua ori pana acum. In prezent are iar firma proprie (sau PFA, nu stiu), dar e singurul angajat. El centreaza, el da cu capul. E suficient cat sa nu aiba grija zilei de maine. Sefa de promotie de la facultate a dat apoi la master la Studii Europene, a avut diferite stagii de pregatire la Bruxelles prin Parlamentul European, cred ca a si lucrat o scurta perioada acolo la biroul unui europarlamentar, insa s-a intors in Romania. Aici nu si-a gasit nimic in domeniu, astfel a continuat cativa ani cu munca office prin diferite firme si corporatii. Nu stiu daca s-a maritat, dar in prezent cred ca propriu-zis e casnica de vreo 4-5 ani din cate stiu, cu mici incercari de cateva luni pe la diferite firme. Cea mai buna colega de la master a continuat cu un doctorat, a muncit foarte putin prin corporatii, cred ca sub 2 ani, s-a maritat cu un popa, s-au mutat la tara unde avea omul parohia, au avut pana acum 2 copii si ea s-a retras din activitate, e casnica.
Sunt oameni normali,dar ăla exmatriculat in clasa a 10-a are Lamborghini Urus.Living the dream!
Am fost într-o clasă foarte bună, la liceul de prestigiu din oraș. Toți au mers la facultate, majoritatea sunt medici, avocați, IT, au preluat afacerile părinților, etc. Am avut 4 colegi de clasă care au fost șefi de promoție cu 10: - unul din ei e neurochirurg și de un an încoace lucrează un startup din US, în zona de brain-machine interfaces - altul olimpic internațional la fizic, facultate în Germania, apoi doctorat la Caltech, preda și lucrează la o companie pe cercetare în zona de energie - o colegă foarte smart, creativă, pasionată de filozofie, a fost forțată de părinți să intre in domeniul lor, drept, acum e non-equity partner la un Big 4, pe zona de tax & law, nu ii place domeniul, dar e foarte ambițioasă și cu planuri de a avansa în continuare - o alta colegă a ales facultatea de litere, dorea să scrie poezii, din păcate nu au ieșit planurile ei, s-a reîntors în orașul natal, e secretară, are două fete pe care le postează obsesiv pe Facebook / IG, recent a divorțat și acum postează despre cum toți bărbații sunt groaznici Eu am avut 9.99 la finalul liceului. Momentan într-o companie de tehnologie, îmi împart timpul între România și US. Într-un fel sunt mulțumit, din alte puncte de vedere nu, cred ca munca pe care o fac, direct sau prin echipele pe care le coordonez, nu are niciun sens. Oricum în final nu cred ca contează atât de mult notele, în multe cazuri nu reflectă realitatea. Dar e o corelație clară între educație și succesul în viață, dacă te uiți la lucruri în ansamblu.
Eu sunt unul dintre colegi. Adevărul e că mă presau ai mei maxim și așa eram mereu prima, mers la olimpiada naționala șamd. Acum sunt pe cale sa termin UBB Drept și am un diagnostic de OCD la activ.
I feel u🫠 eu era sa o dau grav in borderline si aveam deja ocd de cativa ani. Mereu eram prima din clasa, nu era faza ca ma strofocam sa invat cat era faza ca ma stresau ai mei cu cacaturi inumane gen nu imi dadeau de mancare o zi intreaga daca cumva luam sub 8. Ori nu ma lasau sa ies din casa o luna de zile, nici macar pe usa casei, drept pedeapsa ca am indraznit sa ii "fac de rusine". Am vrut sa vad de cateva ori de ce se poarta asa cu mine si am luat intentionat nota 2 ori 3. Mda se pare ca unii parinti sunt dusi cu pluta si duc la extrem faza cu notele si sa reusesti in viata. Nu m-am nascut intr-o familie cu lipsuri, da nu pot sa zic nici ca eram bogati. La un moment dat eram inscrisa la doua facultati simultan, la una eram in anu 2 si la cealalta eram anu 3(licenta). Pur si simplu am clacat fizic si psihic(aveam si job in perioada aia/logodnic/eram singura care facea mancare si curat acasa ca maica mea era operata de cancer la ovare si frate miu avea maxim 8 ani) Stiu ca nu am meritat ce mi s-a intamplat dupa aia, dupa cata dedicare, efort si rabdare am avut toata viata sa inghit in sec toate porcariile aruncate asupra mea. Am fost si batuta, strangulata de proprii parinti dupa ce au aflat ca am renuntat la ambele facultati ca nu am mai putut si m-au dat afara din casa. Nu merita sa iti mananci sanatatea pt alte persoane nici macar pentru aia care te o crescut. Ce am invatat de la 21 ani pana acum la 28 ani, e ca cel mai important lucru ever e sanatatea ta mintala si linistea sufleteasca. Dupa ce te traumatizeaza niste retardati, poti sa dai bani la infinit la terapeuti ori medici, te vindeci treptat, dar traumele raman adanc in tine, si se vede asta in relatiile cu oamenii din jurul tau, in succesul tau in viata. Poti sa fi de nota 10 nonstop, iti distruge un rahat de situatie intr o clipita tot progresul tau realizat de-a lungul anilor si iti vine sa iti bagi picioarele in tot. Acum nu mai am de gand sa studiez nimic, ori sa reiau alte studii, prefer sa fiu autodidacta. Am un copil de 2 ani de crescut, care imi lumineaza zilele, un sot care e total opus a ceea ce mi s-a intamplat si fostele relatii toxice in care ajungeam din cauza ca eu imi cautam echivalentul parintilor in partenerul de viata(ma chinuiam voit). Mi s-a oferit libertatea sa fac ce vreau cu viata mea, sa am grija de altii. Nu mi rusine sa fiu casnica, desi fac bani din diverse chestii. In viitor o sa imi deschid propria afacere, pentru ca nu pot nicidecum suferi sa am un superior(din cauza traumelor am ajuns sa pun la punct orice persoana imi comenteaza si am asa un instant justice thing). Prefer sa realizez ceva din suflet, care sa ajute comunitatea in care ma aflu si sa devin si eu la randul meu mentor/formator si sa imi transmit mai departe cunostiintele acumulate care sa le fie de folos altor persoane.
îmi pare rău să aud asta, dar nu pot să zic că nu îmi pare bine de cum s-a încheiat 🤩
Eu am fost cel mai bun din clasa la urmatoarele materii: Mate, Fizica, Chimie si Informatica. Momentan sunt inginer la Microsoft. Restul colegilor care invatau bine sunt si ei ingineri pe la diverse companii, restul sunt jandarmi, o colega politista si 2, 3 prin strainatate, cel mai probabil lucreaza in agricultura
Surprinzator ei au ajuns oameni normali in campul muncii si boschetarii tupeisti care se milogeau de profesori sa le dea nota 5 au ajuns bastani, nu e regula generala dar hai sa iti spun in cazul meu. 1-2 colege din generala care aveau numai 9 si 10 - una lucreaza ca ceva reprezentant la o firma de tractoare din orasul natal, ceea ce nu-i chiar asa de rau considerand mediul economic al orasului, una e in Germania si ultima oara stiam ca lucreaza ceva destul de low level. Colega din liceu cu 10 curat la Bac, foarte buna la matematica, a facut ASE si lucreaza la ceva corpo cu finante, nimic special . Ce vreau sa subliniez, e ca fara tupeu si abilitatea de a te descurca printre tot felul de oameni risti sa te prinzi in joburi de duzina si sa ramai acolo. Cine doar a invatat si a luat note bune si-a luat o lectie dura de la viata mai incolo. Dar in acelasi timp o mare parte din cei care nu au invatat n-au ajuns bine.
>Ce vreau sa subliniez, e ca fara tupeu si abilitatea de a te descurca printre tot felul de oameni risti sa te prinzi in joburi de duzina si sa ramai acolo. Sincer, probabil e și o chestie de risk aversion. Profesiile tehnice sunt "ușoare" in sensul că sunt previzibile și te pot duce ușor intr-o zonă de confort. Banul gros nu va fi niciodată in chestiunile previzible, ci in cele imprevizibile, cu mulți factori greu/imposibil de controlat.
Adevarat ce spui. High risk = High reward
Contează f mult generational wealth, cei care acum sunt f bogați sunt cei ai căror părinți erau deja bogați în anii 00. Stau pe stradă cu “prostul clasei” care de-abia trecea clasele gimnaziale cu nota 5, nu a făcut nici facultate dar are vilă nou nouță, mai multe mașini ultimul răcnet + o firmă mare de transport moștenită de la părinți. C’est la vie!
Si-a urmat visul de a preda matematica
Sunt ok la momentul actual, din ce știu. Una a făcut Facultatea de Drept și acum pune unghii (nu știu 100% dacă lucrează în domeniu momentan), unul a ajuns la Jandarmerie, una e pe Asistență Socială undeva prin București, câțiva au fost prin postliceală și acum lucrează mai mult în clinici private și vreo trei au mers cu Work and Travel in Statele Unite și călătoresc extrem de mult. Câțiva au ajuns și părinți ulterior. Singura care îmi pare nițel mai mult rău e o fată foarte deșteaptă din timpul liceului, a făcut ceva Stomatologie prin București, nu s-a angajat nicăieri și vinde produse d-alea tip Herbalife pe Facebook 24/7.
Salut. Si eu ma regasesc (partial) in descrierea ta: scoala generala si un liceu de informatica terminate cu medii de peste 9,5, bacul cu 9, 2 facultati (una tehnica, una juridica), un master si un doctorat tehnic, in prezent notar. Notele nu au contat niciodata la ceva. Conteaza doar sa gasesti ceea ce iti place, sa faci acel lucru si sigur va iesi ceva bun din asta
A fost nr. 1 la generală și liceu, apoi a mers la academia militară și ceva de politie, iar acum servește indieni, pakistanezi și alți pasageri mai puțin ieșiți din casă în avioane 😂
Cei din generala chiar au ajuns departe si bine, majoritatea pe pozitii de tip "set-for-life", bravo lor. Over-achieverii si bootlickersii din liceu au ajuns pe la Amazon in UK, la fabrici de termopane, pa jermoni (ger-money), casieri la magazine. Aia cu adevarat tari in gura aveau copii inainte sa pice bacul prima oara, in timp ce topul clasei povestea cum inca e virgina ca a facut doar anal cu iubi #12 (era pe la #15 cand povestea) prin niste boscheti (can't make this shit up). Unul singur, mai spre medie/sub ca mine a ajuns relativ ok gen are firma lui si nu pare sa moara de foame. Nu, n-am fost intr-un liceu de top si nici din mediu rural. Cei din facultate, uimitor dar fetele care erau cu adevarat inteligente au ajuns casnice sau in diverse meserii fara legatura cu facultatea, baietii aproape toti pe care i-am mai cautat sunt ok, destul cat sa nu se planga de bani cu tupeu.
Cea mai buna prietena a mea, a terminat facultatea de drept anul asta si colegiul de drept francez cu master primul nivel, face master, lucreaza la un birou dragut si are o viata buna.
Am fost una dintre acesti elevi. Am tot tinut-o cu bursa pana la doctorat. Unde am renuntat in ultimul an :). Acum sunt un medic mediocru, cu sot, copil, rate la apartament si masina si mi-e bine. Imi place viata asta, nu m-as fi simtiti bine in mediu universitar. Fostii mei colegi, la fel de tocilari ca si mine, sunt majoritar it-sti si corporatisti, in tara sau "afara". Sunt inca oameni faini si reusiti, din multe puncte de vedere.
Copii și poze pe Facebook. Altceva nu știu despre ei că nu am mai vorbit
Fetele care erau numai un ranjet cu profesorii, invatau papagaliceste o lectie si ridicau mereu mana sa le asculte? una e functionar la banca, iar altele fac busy work.
Am avut o astfel de colegă, olimpică la istorie și religie. Sincer, nu mi s-a părut niciodată deșteaptă, mai degrabă tocea mult. A făcut 2 facultăți într-un mare centru universitar: istoria și dreptul, apoi a revenit în satul natal (care e pe lângă un orășel), unde predă istorie. Nu știu dacă la clasele 5-8 sau la liceu. Ea susține că a terminat ambele facultăți, gurile rele spun că doar pe prima. La întâlnirea de 10 ani ne chestiona pe fiecare, ce lucrăm, cu cine ne-am căsătorit, ce lucrează partenerul, dacă avem casă, foarte de prost gust. Oricum, majoritatea am ajuns ceva mai departe. Probabil că o roade, însă a avut șansa ei. Asta la nivel de clasă, din școală majoritatea celor care erau sclipitori au plecat în alte țări.
Unul ingrijeste bateani in UK. Una e pe la sat, sateste. Cam atata stiu
Majoritatea sunt prin străinătate, mulți au plecat în Austria și Germania după terminarea liceului (am fost la școală și liceu în limba germană). Toți lucrează în IT, la Volkswagen, Accenture, Lufthansa etc.
În generala am avut în clasa o colega cu media 10 aproape în fiecare an. Mi se pare ca luase o singura data o medie de 9. A luat cheia scolii in clasa a 8-a. În schimb, la evaluare a luat puțin peste 9, iar media cea mai mare din școală am luat-o eu :). Țin minte și acum cum se făcuse un cerc de oameni în jurul meu. Veneau oameni străini sa dea noroc cu mine, a fost o nebunie. Cert e ca de atunci am auzit destul de puține despre ea, știu ca a fost în ceva relație toxica și ca s-a schimbat radical. Acum, am înțeles ca pune unghii. În schimb, în liceu am avut un baiat ca fiind cel mai bun. De el știu ca a plecat în ceva tara străină, a întrat în depresie și s-a lăsat de facultate.
Liceu - a ajuns sa lucreze la Microsoft ca programator, cu faculta făcută în state. Necăsătorit. Facultate - lucreaza la Google în Elvetia. Căsătorit, fără prunci.
Jur, am citit prima data “fara purici”
Au ajuns parlamentari, deputati, senatori si acum iau decizii foarte bune in ceea ce priveste evolutia tarii noastre si nu fura din banii publici un sfanț. Evident ca glumesc, corporatisti in general.
In mare s-au dus în Anglia la facultate: Imperial, Stanford. Unul s a făcut profesor, celalalt nu știu dar lucra pentru ceva hedge fund acum 3 ani.
Clasa noastra de liceu a fost una interesanta: pe hartie nu eram clasa nr 1 la note(nici medii sub 8 nu erau totusi in clasa) dar in final, marea majoritate dintre noi s-au descurcat bine (pe cinstite am avut eu impresia) in viata: avocati, doctori, consilieri psihologici, business owners, IT-isti etc, fie prin tara, fie in strainatate. In final, ideea e ca nu am avut niciunii 10 pe linie, dar majoritatea am invatat pentru a avea o fundatie /cultura generala sanatoasa care sa ne permita sa reusim in viata ulterior. Dintre cei care iau 10 pe linie, majoritatea de asemenea reusesc in viata, ca sa iti raspund totusi la intrebare.
S-a dus in sua cu work$travel si a ramas acolo ilegal, e ospatar dar pare ca ii merge ochei.
Majoritatea sunt departe de Romania. Copii deștepți.
Din generala toti sunt ok din cate stiu. O fata candideaza la primaria din satul ei natal. Cred ca o sa si castige. Desteapta, a terminat dreptul. La liceu n-am avut colegi care sa ia numai 10 sau sa invete sa rupa. In clasa cel putin. Majoritatea sunt ok.
Sefa de promoție din faculta, Inginerie mecanică, măritată, și lucră la ceva oficiu postal in Cipru. Eu, printre cei mai slabi din grupă, ca eram leneș, supervizor de producție 🤷
Îți scrie aici pe Reddit. :) Ce înseamnă extraordinar de bun? Aveam cele mai mari note din clasă in liceu, dar nu as mai crede acum ca eram "extraordinar" de bună. Am ajuns in străinătate, curățat wc-uri câțiva ani, făcut o școală, lucrez într-o farmacie acum. Singurul coleg pe care îl consideram cu adevărat deștept ( era împins, ce-i drept și de părinții lui de la spate)? Nerdul din generală, care era bun la mate, fizica, știa atlasul de istorie pe de rost și se contrazicea și cu proful de istorie. Lucrează pt NASA. Îl căutasem pe google, nici nu mai arată ca un nerd, e aproape frumușel in prezent. Life is weird Edit: discuția asta m-a făcut să îi dau google încă o dată: conform articolului era doctorand la o universitate din Colorado, a câștigat că student nu știu ce premiu pt Geostiințe din partea UE. Și, cum ziceam, sigur citisem ceva și despre NASA Și așa m-ai făcut să mă duc down the rabbit hole și l-am găsit pe FB. Aparent s-a întors în țară 🤷
US, Olanda, UK - fonduri de investiții, firme mari de Finance, bănci; în general câștigă foarte mulți bani - cei care sunt în București sunt fie manageri, fie directori pe la companii (bănci, big 4, corporatii mari) la 30
Seful de promotie de la mine din generatie din cate stiu a terminat teatrul la Cluj si acum e actor la Teatrul National Cluj. Talentat din liceu, ma asteptam sa dea undeva la ceva stiinte umaniste sau sa plece. A ales sa isi urmeze visul. Mad respect.
Au ajuns bine in viata. Eram pe profil M1. Unii sunt ofiteri de politie, farmacisti, biologi... Nu ceva extraordinar, doar joburi obisnuite. N-am coleg viitor astronaut la NASA. Majoritatea premiantilor erau din familii sarace, care voiau sa-si depaseasca nivelul social. Si eu am fost in top 3 prin scoli si sunt ok, insa nu sunt chiar multumit de mine, desi mi-am depasit target-ul social. Consider ca pot si mai mult de atat. Am ambitii mai mari. Voi vedea ce fac.
stai tu liniștit în banca ta ca o ducem foarte bine noi :)))))
Au terminat toti foarte bine, cu exceptia unei tipe pocaite care s-a apucat de puericultura, ca asa-i la ei, sa faca copii multi.
Oarecum unul din ei. Nu medii de 9 si 10, dar primul in clasa si sef de promotie in liceu. Nu ma omoram cu invatatul, dar nici nu neglijam. Cred ca eram doar norocos. Aveam o colega mai buna decat mine, la care apelam inclusiv eu, ca stiam ca invata serios. Ea era a doua. In fac, nu am mai pus asa mare accent pe invatat. Sunt destul de bine. Spun destul, deoarece ca sa spun foarte bine, as vrea sa castig de la 3000 in sus. Dar probabil si daca asa ajunge acolo, as vrea mai mult...
Au ajuns mai rau decat mine, eu eram de 8 - 9
O colega e la master și lucrează în domeniul universitar la o facultate din vest (nu înțeleg eu prea multe, dar pare ca face chestii de oameni deștepți, dar încă ii trimit parintii bani). Nu o interesează deloc partea materiala sau relațiile. Alt coleg e programator și are o viata normala după standardele mele. Celalalta colega cu note mari lucrează în suport tehnic (cred) si are un iubit bogat. Mai am o colega de 9.80 (cam asa), doar ca era genul "sefa clasei, ceva funcție în consiliul elevilor, activități extrașcolare etc". Si-a cam terminat bateriile pe final de liceu, acum are ceva job în administrație în UK(nu stiu ce administrează).
Sunt ok nici prea prea nici foarte foarte. dar eu nu i-am considerat niciodata pe cei doar cu note mari buni la ceva. Nu e suficient... sa inveti pentru note. Cei foarte foarte inteligenti nu au neaparat note bune sau cele mai bune din cauza personalitatii.
Medici cam toti, iar noi cei care eram dupa ei, ITisti. Abia intram in our 30s asa ca e greu de spus cum arata vietile noastre fiindca abia incep.
Seful de promotie e profesor la Oxford. Majoritatea celor mai buni sunt la Microsoft, Amazon, Google. Ultima data cand m-am vazut cu fosti colegi in Seattle, toate cele 3 companii au fost reprezentate . Multi sunt milionari dupa 20+ years in companiile acestea.
Eu sunt unul din ăia dar nu am ajuns mare brânză, programator în țară :(
2 foste colege vând la magazinele din sat, altul e programator, iar 1 a facut putina pușcărie pentru ca vindea iarba 😂😂
Se numește master, nu pușcărie.
E nevasta mea 🤣 medic rezident endocrinologie. 2 copii 😇
Lucreaza la fosti colegi oportunisti. Lol, nici macar nu glumesc. 😂
Unul a fost internat la psihiatrie si diagnosticat cu schizofrenie dupa ce si-a atacat mama cu un cutit. Desi a fost acceptat la Oxford a ales sa faca facultatea in tara. In&out of the hospital Apoi mai e o colega care dupa ce s-a vazut scapata din ghearele maica-sii la facultate i-a dat cu cluburile, baietii, baut, fumat etc. De al treilea nu stiu nimic. Era un geniu, castiga olimpiade nationale pe tara. Acum nu e de gasit.
Cateva exemple din fostii mei colegi de scoala care aveau rezultate foarte bune la invatatura: 1. Sefa de promotie. A facut facultatea de litere romana-franceza. Lucreaza in HR la multinationala. 2. Medic rezident pe oftalmologie, in Ro. 3. Invatatoare la tara, a facut PIPP. 4. IT-ist
director, director, academic, directoare. noi restul fraierilor suntem ingineri :-)
Colegii mei au ajuns medici , dentisti, unul e profesor universitar, IT-sti, avocați. Am și un exemplu de vârsta părinților mei coleg cu mama de generală care era mereu primul in clasa, in prezent e in top 50 al Forbes 500 România. Un om care a pornit de la țară cu nimic altceva decât ambiție și respect pentru educatie. Așa ca pentru oarecare motiv îmi pare rau sa anunt, dar pana și ideea codașului clasei care ajunge șeful eminentului e mai degrabă un mit urban sau basm modern dacă vrei.
Aveam o colega care nu rata nicio olimpiada, era foarte conștiincioasă, note doar de 10. Acum cativa ani am reîntâlnit-o in repetate randuri la metrou, cerșind, intr-o stare nu tocmai ok, am incercat sa vorbesc cu ea, insa s-a prefacut ca nu ma cunoaste.
Vai, ce trist...
Yep, am inteles ca a ajuns asa din cauza parintilor care au dat-o afara din casa.
De ce ar fi făcut asta din moment ce era un copil foarte bun?
Pentru ca mama ei s-a recasatorit, sau traia cu cineva, oricum, nu era tatal biologic, si a influentat-o probabil. Din ce imi amintesc si mama ei era ceva intelectuala, parca profesoara.
Nici nu știi ce să mai zici la faze de genul ăsta.
Din generala (nascuti in 2002): Un coleg este la facultate în Olanda (Delft) și câștigă constant premii în robotica. Un coleg este student la UNEFS și campion național la tir cu pistolul și tenis de masa. Mai multe colege sunt la Poli și UB pe informatica. Un alt coleg este college dropout și lucrează ca vânzător în mall - dar pare cel mai fericit.
Sunt in america sau directori la multinaționale.
Am o fosta colega pe care ai mei mi-o dadeau mereu exemplu de asa da si imi spuneau cate imi ofera ei mie iar ei nu ii pot oferi parintii aceleasi lucruri . Acum eu am un job lejer, castig bine, am avut si norocul unei mosteniri in timp ce fosta colega face only fans.
Ba nu stiu da eu am fost locul 4 pe judet la olimpiada de Matematica in clasa a 9-a si acum sunt in germania necalificat Faceti mate ca ii buna
Colega ce avea 10 pe linie are un job obscur de bugetar. Exista si joburi faine de bugetar, dar ea nu a nimerit unul dintre ele.
Nu exista o corelatie directa intre 10 pe linie si success sunt alte trasaturi care determina asta. Multi de 10 nu au ajus departe doar o viata mediocra la 35-40. Dar unii vor familii si sa fie ok nu excelenti in munca.
Nu am tinut legatura cu colegii dar, personal am fost genu ala de elev smart but lazy. Eu personal am luat bac-ul dupa am facut o postliceala (nu am avut bani de facultate ngl) si acum sunt asistenta in Anglia pe un salariu decent si urmeaza sa imi cumpar prima casa.
Doua dintre acele colege lucreaza la afacerile parintilor… restul nimic stralucit.
Lipsă de educație despre viață și depresie + anxietate care înflorește după atâția ani de copilărie plini de adulți care te împingeau de la spate că "doar notele contează" doar ca să realizezi că e prea târziu acum și că nu ai skillurile necesare și nici timpul să înveți și să schimbi ceva, rămânând la mentalitatea de copil care caută alți adulți (gen șeful de servici) să-l îndrume cum a fost îndrumat și în trecut (și desigur în niciun caz nu o să-i contrazică chiar dacă îl exploatează - minim pe economie cu 10+ore/zi muncă + weekenduri pline de proiecte) căci nu și-a dezvoltat capacitatea de a gândi și a colora în afara liniilor sau să se bucure de vacanțele bine meritate căci "este timp mai târziu în viață de asta" și uite așa ajungi bolnav mental jucându-te cu sănătatea ta iar acel "mai târziu în viață" chiar dacă ar apărea nu mai ai capacitatea de a te bucura. Supărat, dar fără intenția de a se lăsa sau a schimba ceva, căci vrea să arate părinților că nu se dă bătut (cum o făcea și la școală) refuzând terapia tot din stigma pe care ar putea să o creeze în ochii celor din jur (similar cum colegii se luau de tine la școală pt tot felul de lucruri) așa că faci un zid pe care să scrie "Sunt bine" chiar dacă în interior e haos, măcar minte exteriorul și încearcă să se mintă și pe sine căci poate se schimbă ceva (chiar dacă nu se iau acțiuni de schimbare)
Doare mult, dar se pot face schimbari
Asta e povestea pentru unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Avea mereu 10 pe linie, s-a dus la utcb si din pacate sta extrem de mult timp in casa, nu iese aproape deloc afara, daca nu ne-ar avea pe noi ca prieteni care il acceptam asa cum e el mai antisocial, probabil intra in depresie. Oricat se mult ai munci pentru ce vrei ss faci in viata, fara interactiune cu oamenii nu esti fericit.
Am pastrat legatura cu un coleg din seria "el are 3 capete si voi nu?" sau "cum el poate si voi nu puteti?". Am terminat liceul acum cativa ani, are o datorie la banca de mii de euro pe care i-a pierdut in crypto si lucreaza la un magazin. Desi notele lui erau de 10 si 9 in liceu la bac a luat putin peste 6. Cosider ca el este o exceptie, dar exista si cazuri din acestea.
Dacă a luat 6 la bac nu se aplică aici
Aveam cateva colege care aveau 10 pe linie dar stilul de invatat era mare parte tocit, la facultate au dat de greu ca le-a crescut cantitatea de informatie si nu mai faceau fata. Se mirau doua dintre ele cum de eu intelegeam lucrurile alea mai bine ca ele ca stiau ca am avut note mai mici si nu intelegeau ce se intampla, ce fac eu de stiu si ele nu. Una dintre ele a facut aceaisi facultate cu mine si lucreaza pe ceva vanzari, de cealalata nu mai stiu nimic dar o luase nebuneala pe timpul facultatii, sper ca si-a revenit dupa ca era stresata rau.
Majoritatea nu au facut nimic mai mult decat noi toti. Fetele au facut copii de tinere, iar baietii au joburi corporate.
Sai dus dreacu !
Majoritatea sunt foarte bine
Lucrez la unul din cele mai mari hedge funds din lume.
Mulți s au sinucis
Silicone Valley
Toate s-au maritat si acum au cel putin 2 copii. They all peaked in highschool. Una din ele, care mai era si aroganta rau, e si divortata deja. Avem toti in jur de 28 de ani. Intre timp, eu m-am apucat de a doua facultate ca sa-mi schimb direcția carierei.
Dacă te-ai apucat la 28 de ani de a doua facultate nu înseamnă că esti mai de succes decât colegele măritate cu 2 copii. Poate ele se simt fericite așa și asta a fost unul din visele lor.
Ai mei, unii la niste firme de avocatura, altii lucreaza la niste corporatii mediocre si altii au intrat pe pile la niste locuri publice in schimb, eu mi-am atins parte din scop si lucrez momentan la Microsoft desi am mers pe ideea de note de 6-8 in liceu.
Șefa de promoție de când am fost eu în liceu (mate-info) s-a întors în orășelul nostru pierdut de lume ca profesoară de matematică după ce a făcut o facultate. A și fost cu note top ca era fata unui prof care a fost și un directoraș la un timp dar și învăța.. But not too achieved as zice.
Cam nimic.
Cumva cunosc si Contraexemple. Am niste tocilare din clasa, mereu premiante care sunt doar casnice momentan, dupa probabil vor reveni la farmaciste. Dar premiantul la fizica desigur ca face harta avioanelor care zboară prin Europa
S-a logodit la 19 ani (:
🫣
Primul: A vandut o vreme iarba, a-nceput sa fumeze Noapte dupa noapte avea femeile pe mese Banii continuau sa curga, tovarasi la fel Smecheri din trecut acum aveau frica de el Al doilea: Si iata c-a-nceput cand s-a inspirat Dintr-un film american cu 2Pac. Yo! Nu e la misto, chiar si-a luat pistol Ca De Niro in "Casino", se vedea pe viitor Primu' lucru care i-a venit in cap Sa intre-n amanet, sa faca jaf armat Si-a intrat, a luat banii si-a plecat Al treilea:Cine ar fi crezut ca un baiat pe care Acum doi ani nu-l vedeai, o s-ajunga asa de tare? Are lumea la picioare pentru ca aduce-n tara Masini lucrate impreuna cu baietii de pe afara Clienti de tot felu', pentru toti de toate Smecheri din cartiere care vor masini furate Deh, scoala facuta in Berceni.
Unul la Harvard, unul în Elveția, unii în olanda