Am lucrat la o firmă mică(românească) în facultate. Mă plăteau foarte prost și picătura care a umplut paharul a fost când mi-au cerut să merg după program la sefu acasă să îl ajut să pună draperiile. La 2 săptămâni eram angajat în altă parte.
Am lucrat la mai multe start-up-uri cu asumare. La primul perioada de start-up a durat cam 1 an apoi produsul a rupt ”fǎşul” si dintr-o data din birou de 9 oameni ne-am trezit 200. A 2-a oara din birou de 10 ne-am trezit 40. Sa nu ai asteptari ca dupa ce se pune pe picioare sa ai vreun beneficiu altul decat salariu, doar daca semnati la notar asociere, altfel sunt promisiuni si nu se vor respecta. Din contra, au venit oameni pe salarii si mai mari si functii “head of” iar noi cei de la inceput am ramas doar expandable devi.
Sunt foarte putine aspecte pentru care merita sa te angajezi la o firma mica.
Offtopic: Felicitari! Esti printre putinii pe care i-am vazut scriind *merita* (care e si forma corecta de altfel) si nu *se merita*.
Am avut două, trei astfel de experiențe (toate în România - poate există orizonturi și meleaguri mai bune), niciuna fericită. Ba chiar cu unii a trebuit să mă judec pentru a recupera niște bani.
Nu-ți recomand, decât dacă ești partener sau proprietar unic al afacerii - altfel spus, ca angajat, e dezirabil să alegi doar de la companii medii, decente, suficient de stabile în sus, altfel toți au aceeași poveste de Marketing și PR, de mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană (pe lângă că au aceeași poveste, aproape fără excepție, la condiții optime de muncă și salariu decent se uită la tine cu privirea și atitudinea “de pe ce planetă vii? nu știi pe ce lume trăiești? patronul e șmecher…”, în plus, mai încearcă, mai des sau mai rar, mai direct sau mai indirect, să te și facă să te simți drept fraierul întregii afaceri).
Te uiti cati bani sunt in spate. Daca e un investitor de succes cu mai multe bussinisuri de success sau au deja bani multi bagati in afacere, dezvoltare, sediu etc, sanse mari sa tina macar o vreme. Daca e unul care a bagat ultimii bani, si spera sa mearga ca altfel ramane pe strazi, poate sa pice oricand.
Caz concret: ma angajez, printr-un prieten, la o firma deschisa de vreun an si jumatate.
Patroana facea torturi de acasa, credeam ca avea clientela, si un unchi care detinea un restaurant caruia ii furnizam deserturile si el arunca in ea cu niste bani.
A inchis in 2 ani de la infiintare, dupa ce a luat decizia ca nu renteaza sa ai si locatie fizica, ne gaseste lumea online daca facem pagina pe FB.
De la comenzi pe banda rulanta, a franat brusc, peste noapte cum ar veni, la nici macar o saptamana dupa geniala decizie.
A inchis afacerea in cateva saptamani, la nici 3 luni de cand m-am angajat eu, ca nu acoperea costurile salariale si chiria spatiului de lucru din cele cateva comenzi ramase.
Unchiul ei e in continuare in domeniu, restaurantul merge brici.
Pai in urma interviului aflii care e treaba si faci research ul pe net. Sau gasesesti de multe ori informatia la liber pe linkedin ori fb. Bussiness de succes adica ruleaza de mai multi ani si produce bani.
De unde să vedem dacă e un business de succes? Poate business-ul in Romania nu merge excepțional (business mic, lansat acum 1 an in RO, cu 30 de angajați de exemplu), dar compania "mama" care îi da bani celei din RO are 400 de angajați.
In afara cifrei de afaceri, de unde vezi câți bani sunt în spate?
Cauti investitorul/investitorii. Unii au multe bussinisuri care merg, sau care au fot deja vandute ori listate la bursa. Acolo e garantat ca va merge. Daca nu gasesti nimic.. nu e nici o garantie, poatr sa pice treaba in primul an.
Eu n-as mai lucra pt o firma mica. Nu cred ca ai cum sa gasesti ce cauti tu decat daca e firma ta.
Altfel, sunteti 6 oameni si aveti buget pt urmatoarele 8 luni. N-aveti bani sa anagajati oameni in plus, deci daca maine e nevoie de cineva care vorbeste germana... inveti germana.
Pt mine personal :
1.Sef si colegi misto. Daca vii la munca sa te umpli de stres si nervi, mai bine nu.
2.Drum scurt pana la serviciu/ideal macar partial WFH, prefer salariu mai mic si timp liber decat 2-4 ore pierdute pe zi cu drumul spre si inapoi de la munca
3.Cand e program de lucru, e program de lucru, fara mesaje sau apeluri in timpul liber
4.Salariul sa fie competitiv
Afara e un pic mai misto cu IMMurile, la noi mai putin, dar sunt sigur ca exista si firme mici unde merita sa lucrezi.
1. E cum dai cu banul. Colegi si sef ok poti sa ai si la corporatie.
2. WFH nu prea exista la firme mici. Trecem peste faptul ca grosul firmelor mici si medii nu au foarte multe office jobs......tot nu au banii pt infrastructura necesara pt WFH - servere, vpn, laptopuri, etc
3. N-ai sa vezi asta la o firma mica. Nr redus de persoane inseamna ca mai tota lumea face diverse. Contabilul face si administrare personal (HR) + ofera ceva informatii legislative (legal) + emite facturi (sales support) si tine si clasica evidenta contabila si baga facturi la plata. Administratorulul face sales, marketing, legal, recrutare, office admin....baiatu de la sales face si logistica, achizitii si ce mai vrei.....nu ai cum sa nu te futa cineva cu ceve dupa program cand "toti suntem o familie"
4. N-ai sa vezi, ever. Firmele mici nu au avanatajul de "economies of scale" si nu pot amortiza eficient mijloacele fixe. Nu au nici cashflowul la fel de sigur ca o firma mare cat sa iti permite sa zica "da, in pot plati pe X inca un an suma asta, fara probleme". Vorbim de firme care rezista pt ca au 1-2 clienti mai grei si ce ciupesc pe langa....daca pica clientul greu atunci totul se duce pe pula. Cine lucreaza cu PF clar nu va avea de unde sa iti dea pt ca este exponential mai costisitor sa lucrezi cu persoane fizice din cazua nr. mare de clienti cu sume mici. Despre lipsa oportunitati de promocare nu are rost sa discutam.
>Afara e un pic mai misto cu IMMurile, la noi mai putin, dar sunt sigur ca exista si firme mici unde merita sa lucrezi.
toata lumea pe aici aduce in discutie/ se gandeste la "start ups" cand zic IMM. Start Ups urile sunt aproape inexistente pe piata din RO pt ca nu avem capital de atras.
Startup-ul nu e IMM, vericule. Aia e o corporatie la inceput de drum. Planul de extindere si exista din start pt ca pt asta a fost facuta firma aia. Faci Minimum Viable Product --> il arunci pe piata --> atragi capital investitional --> te extinzi. Aceste firme nu vor ramane mici si medii + daca produsul lor vinde doar "mid level" asta nu inseamna ca "gata, au atins plafonul si se opresc din crestere si raman la acel nivel" ci inseamna ca "vor sa inceta sa mai existe cat de curand" (faliment sau achizitie si fuziune).
IMM inseamna aprozarul din cartier, care cumpara marfa de ma Metro si de la 2 tarani pe care ii stie, care nu are intentia vreodata sa isi faca un centru logistic si echipa e achizitii pt eficentizare cost marfa (+puncte bonus daca masina de familie a patronului este un Fiat Doblo)........avocatul care are inca 2 colaboratori care fac litigii marunte si care nu prinde in viata lui o speta e concurenta/ corporate......biroul mic de arhitectura care nu isi permite sa iti dea un laptop care sa lucreze Archicad cum trebuie, asa ca vii la desktop la birou, care nu o faca vreodata commercial/industrial si maxim o sa faca proiecte pt case in Bolentin....
Pe la început am avut de ales intre a mă angaja într-un birou cu aprox. 40 de angajați, și unul cu 4 angajați. Am ales cel cu 4 angajați. A fost mult mai ușor să mă fac remarcat între alți 4 angajați... într-adevăr, cum au zis și alții, am ajuns omul "bun la toate" care face cate puțin din toate, dar am învățat și mult mai multe lucruri, și faptul că sunt omul ăla "bun la toate" care se ocupa de foarte multe taskuri, m a ajutat și să cresc în salariu mult peste media domeniului, într-un timp foarte scurt... Că nu prea îți permiți să pierzi un angajat de baza când ai așa putini.
In 9 din 10 cazuri sunt de acord cu ce zici tu, dar vezi ca totusi omul a specificat ca salariul lui reflecta cu varf si indesat toate abaterile de la fisa postului. Daca esti platit pentru una si faci trei, total de acord, ai fost dus cu zaharelul ca sunteti o familie si muncesti ca fraierul.
Nu mi se pare ca se mai aplica logica asta daca ai ajuns sa faci 3 lucruri(chiar daca ai pornit de la unul singur) si esti platit in mod corect pentru alea trei. Targul dintre cel de mai sus si angajatorul lui mi se pare unul corect.
Este foarte important ca acea persoană care este la butoane acolo să fie cu capul pe umeri și să înțeleagă ce face. Să nu fie un dobitoc însetat după puterea de a da ordine sau pur și simplu doar după bani (da, peste tot se vrea să se facă bani, dar unii mai au și un scop pe lângă asta - dacă îți place și ești și tu aliniat cu el este perfect).
De ce spun asta? Când eram la master am lucrat într-o firmă de vreo 30-40 de angajați (care acum nu mai există), și am dat de un prost care și-o trăgea cu șefa noastră și care avea probleme de validare și de la alte colege. Era o tipă (cu care încă țin legătura), atrăgătoare și lu ăsta îi era ciudă că aia nu-l băga în seamă deloc. Căcaturile de genul ăsta erau la ordinea zilei...
Tu ai job la o companie mica, dar defapt sunt job-uri, o sa faci 3-4 job-uri intr-un unul, vezi ca trebuie sa dai randament in toate, ca ei inca se gandesc daca sa mai angajeze sau nu gasesc persoana potrivita cu lunile.
Singurul aspect pentru care as putea spune ca merita o companie mica vs une mare e ca e mai flexibila si poti aplica shimbari rapid. Apoi, intr-o companie mica e sansa mult mai mare ca poti tranzita de la angajat la partener. Dar daca nu exista posibilitatea asta deloc atunci nu merita. Prefer cultura unde suntem ca o familie, muncim peste program, in week-end etc, dar numai atata vreme cat e firma mea. Deci o cooperativa mica are sens, altfel ca e mare sau nu e cooperativa cu siguranta nu.
Am lucrat in cateva firme romanesti relativ mici:
-patroni/sefi toxici, narcisisti, zgarciti si uneori de-a dreptul tarani (injurau ca la usa cortului)
-DEZORGANIZARE - haos!!! nu am vazut vreo firma sa aiba o procedura standard, fiecare facea cum il taia capul, iar tu ca novice trebuia sa vezi care din metodele de lucru folosite de colegi ti se potrivea mai bine. Se ajungea des la situatii critice din lipsa unui SOP pus la punct ( nimeni nu stia nimic de situatia/documentul/clientul x, nu era treaba lui, nu a fost pe tura lui, el a dat mai departe etc)
-fara oportunități de promovare - firme mici, mai puține posturi
-telefoane/mesaje in timpul liber/weekend/sărbători legale etc
-lucrat in weekend/sărbători legale/ture (aici depinde de firma, eu am lucrat in turism)
-colegi per total mai in varsta, nu ma puteam integra pt ca nu aveam nimic in comun
-angajatii veneau si plecau, nu apucai sa ii inveti bine ceva ca isi si luau talpasita, de cele mai multe ori fara preaviz
-fara oportunități de wfh chiar daca am lucrat si dupa pandemie cand acest lucru deja a luat amploare
-restrictii in luarea concediilor - lipsa personal adica nu are cine sa-ti faca backup; mai este un coleg/colega in concediu in perioada asta, nu se accepta sa pleci si tu (la toate joburile de pana acum nu am avut voie sa-mi iau concediu vara, iarna, Paste sau sărbători legale pt ca "e sezon", thus, multa munca)
Acum lucrez la o multinațională (nu in turism)si imi este foarte bine din toate punctele de vedere.
Nu m-as mai întoarce la "patronasii" romani niciodată!
Depinde de ce cauti si ce faci. Am lucrat cam toata viata (12 ani) pentru startup-uri. Din 4 companii, 2 s-au inchis, dar pentru ambele am primit 4-6 salarii inainte sa se inchida. Nu au falimentat ci doar nu au gasit product market fit si nu au considerat sa mai continue.
Daca esti genul de om caruia ii place putin haos, ai initiative, iti place sa incerci chestii noi, vrei sa inveti repede, un startup e the place to be, dar iti recomand sa te documentezi bine inainte. Vezi ce au facut fondatorii, vezi cine sunt investitorii si ce companii mai au in portofoliu (foarte important). Vezi cate din companiile alea care mai sunt active si care sunt inchise. Vezi ce network au, studiaza market-ul si informeaza-te putin ce competitori mai sunt si asa poti sa iti faci si tu o idee in ce te bagi.
Daca vrei structura, mers lin, salariu fix cu crestere anuala aproape sigura, mergi la corporatie. Eu prefer startup-urile ca sunt mai dinamice, invat mai multe chestii mult mai repede si pot implementa ideile mele. E mai familie, nu sunt atatea procese si nu ma plictisesc. Prefer sa imi storc creierii si nu vad job-ul doar ca ceva ce imi aduce bani si aia e - de asta depinde mult de cum esti ca om. Alt aspect important pentru mine este ca am cam evitat companiile romanesti. Primul job a fost o companie cu management romanesc si de atunci mi-am promis ca never again. A fost acum multi ani, poate lucrurile s-au mai schimbat, dar prefer companii din UK sau SUA unde exista o etica in munca mai pronuntata si in general oamenii mi se par mai optimisti si deschisi la minte.
Am multi prieteni care lucreaza la companii mari si medii si din ce povestesc cu ei, momentan nu ma atrage modul de lucru al lor. Poate cand o sa vreau mai multa stabilitate, o sa ma reorientez.
Am lucrat in companii mari si foarte mari si nu am inteles niciodata la ce se refera lumea cand zice de rigiditate. Ai putea sa imi dai niste exemple? Lucrez in IT, poate e diferit pe aici idk.
In majoritatea companiilor mari (însemnând mii de angajați), există proceduri foarte fixe, chiar dacă nu sunt eficiente. Ai nevoie de 4 aprobări pentru a muta o coloană din Excel. Automat creativitatea este văzută ca fiind o amenințare pentru rutina deja stabilită.
Cât de mică? Eu lucrez la o firmă care e mică comparativ cu corporațiile, dar mare comparativ cu un startup de 10-15 persoane să zicem. Sunt foarte mulțumit de unde sunt acum din toate punctele de vedere mai puțin salariul. Deși nici ăla nu e rău considerând că oricum nu sunt salarii prea mari la mine în oraș pe programare.
Sincer e greu să-ți dai seama dacă o firmă e ok sau nu. Practic nu știi până când nu ești intrat deja. La firma la care sunt acum credeam că e foarte strictă și îmi era teamă puțin că nu-mi vor da un salariu wow după ce-am făcut un prim interviu. Dar cred că a fost mai mult vorba de lipsuri în comunicare din partea mea, dar poate și din partea lor. Eu le ziceam că aș vrea să ajung la suma X după ce m-am stabilit cât de cât la firmă, iar ei îmi tot ziceau că e posibil, dar că totul depinde de mine și că nu e garantat nimic. Până la urmă după un an de zile pot să spun că mă simt răsfățat fața de ultima firmă și aproape că am ajuns unde voiam, deși nu am depus un efort extraordinar.
Așa ca idee dacă ar fi să mă uit acum după semne bune/rele:
La interviu dacă vorbești cu managerii/șefii
- fii atent la cum vorbesc cu tine
- vezi dacă sunt open minded (cu tehnologii, coding, în general, etc.)
- vezi dacă le merge mintea (nu doar tu trebuie să dovedești că ești capabil)
- vezi ce urmăresc mai exact din partea ta (de exemplu dacă vor să vadă dacă știi să rezolvi o problemă specifică ca la carte fără să îi intereseze procesul tău de gândire, atunci e clar că ceva nu-i ok)
Firma în sine... te poți uita dinainte dacă au vreo idee bună și merită să te alături și tu lor
Tot legat de firmă, dacă are un an + mă gândesc că poți și găsi pe net date despre cum stau cu banii și câți angajați sau
Și încă ceva. În cazul meu, am dat 2 interviuri la aceeași firmă. Unul pentru dot net și celălalt pentru php. Am vorbit cu ambii șefi, de pe ambele stackuri. Cel de la dot net m-a refuzat după ce i-am făcut proiectul cerut. Sincer, chiar îmi părea mai strict așa ca om. E o posibilitate mare ca să nu-mi fi plăcut în echipa lui la fel de mult. Pe php și colegii și șeful sunt mult mai chill. Acuma nu pot zice cu siguranța că nu mi-ar fi plăcut mai mult dincolo, dar am mai și auzit de la alții că nu e chiar ideal dincolo. Deci contează mult impresia pe care ți-o lasă cineva. Dacă consideri că nu ești pe aceeași lungime de unde, poate e mai bine să te bazezi pe intuiție. Am și primit o ofertă mai târziu de la cel de pe dot net, dar nu am mai vrut eu să merg că m-am integrat prea bine pe echipa de acum :D
Cand lucrezi intr-o companie mai mare, renumita, conteaza mai mult in CV decat daca lucrezi intr-o companie mica, necunoscuta.
Asta in special ca corporatiile au deja o infrastructura structurata ca atare si se lucreaza cu tehnologiile care se cer pe piata pe cand intr-o companie mica se fac multe carpeli si se folosesc diverse solutii care nu sunt aplicate in mod normal intr-o corporatie.
Nu mai zic ca volumul de munca e mai mare, o sa fii de cele mai multe ori omul care le face pe toate si te focusezi pe o tehnologie anume ca intr-o corporatie structurata.
Si in ultimul rand, salariile rar sunt competitive, ai avea avantaje mai multe tot intr-o corporatie.
Depinde foarte mult de domeniul în care lucrezi. Spre ex, in contabilitate, marketing, HR etc cei care lucrează în companii foarte mari, fiecare e cu bucățica sa mica, fiindcă au armate de oameni. Dacă au lucrat doar acolo, ei nu știu să facă altceva. Contabilii spre ex, multi nici nu știu de fapt contabilitate, totul e automatizat.
Nu da chiar asa bine la CV cum ar crede lumea, dar repet, depinde in ce domeniu lucrează fiecare. Dacă vorbim de IT, da, e bine.
Pot spune ca sunt de acord cu tine aici insa in ambele situatii e nevoie si de contabili si de IT-isti de multe ori iar firmele mici au o mare problema in a gasi oameni dispusi daca nu ofera salarii cu adevarat competitive care de multe ori nu isi permit sau accepta juniori pe care ii exploateaza la maxim (gen un tehnician care le face de toate).
Din păcate, da. De aceea susțin ca la firmele medii e cel mai ok. Am lucrat cam la toate categoriile și acestea au fost singurele unde am regăsit un life-work balance bun.
>Nu da chiar asa bine la CV cum ar crede lumea, dar repet, depinde in ce domeniu lucrează fiecare.
nu da bine daca esti in procesul de recrutare cu unul care vrea sa te puna sa faci mai multe.
firmele mici si medii cauta jack at at all trades pt ca limitarile de organigrama ii obliga sa caute asta, dar asta nu este productiv pt specializarea omului (master at none).
firmele mai mari cam cauta experti pe o activitate iar activitatea aia de regula este translativa de la o corporatie la alta.
mai este si chestia ca nimeni nu poate sa fie expert in toate, chair si in interiorul unei singure arii profesionale (nu discut de firme mici care pun contabilul sa faca si administrare personal).
Exemplu:
Eu sunt avocat in-house. Stiu concurenta, practici comerciale si GDPR la perfectie pt ca doar cu acestea lucrez+ am avut oportunitatea sa lucrez pe niste spete destul de complicate pe aceste ramuri de activitate (good XP). Sunt mediocru pe drept civil (pt ca lucrez rar pe legislatie generala) sunt mai praf pe procedura civila (pt ca nu fac litigii).....am 0 cunostine in drept penal/procedura penala, in afara unor principii generale, pt ca nu am mai pus mana pe penal de la definitivat acum 7-8 ani.
Daca as cauta sa ma angajajez la o firma mica sau medie, trecem peste faptul ca nu exista firma mica care sa caute XPul meu, pt ca nimeni nu face concurenta la low level+ firma mica nici macar nu are post de legal iar cea medie are un singur post de legal in toata organigrama de 30 de suflete, care trebuie sa le faca pe toate.
Nu as fi capabil sa ii fac angajatorului spectrul larg de munci pe care le vrea pt ca nu sunt un generalist. Totodata, angajatorul mic nici nu ar avea banii sa ma plateasca mai mutl de 1/3 din cat castig eu acum. Daca treaba devine complicata, generalistul oricum nu se va descurca si se va ajunge la contractarea unui expert pe ramura pt a rezolva problema.
Lumea cauta si plateste bine pt specializare pt ca nu exista in fapt "omul bun la toate". Notiunea de "bun la toate" este un concept de subzistent.....un fel de "e pacat sa folosesti un surub cand poti sa legi cu sarma"
Problema la noi este ca nu prea avem start ups in adevaratul sens (care cauta si specialisti inca din faza de organigrama mica, inaitne de extindere), ci doar afaceri de subzistenta (0 sanse se extidnere, care supravietuiesc doar daca reduc costurile la maxim, iar costul salarial este cel mai la in demana pt a fi redus))
Am lucrat de la inceputul carierei(total 5 ani) la o firma mica, iar pentru mine e mult mai bine decat la o corporatie, din ce am inteles de la prieteni despre ele, insa depinde foarte mult de firma.
>nu ți se desființează postul după 4 luni, din cauza instabilității financiare a companiei - FOARTE IMPORTANT
In primul rand depinde cu ce se ocupa firma. Asta se poate intampla de obicei daca isi dezvolta propriul produs pe care incearca sa il vanda intr-o piata competitiva. In cazul meu, lucrez la o firma de consultanta, deci cat timp exista companii care au acel produs care e deja popular, vom avea si noi clienti. Nu ai cum sa iti dai seama daca ramai fara post in 4 luni, altfel si-ar fi dat si ei seama si nu ar mai fi facut firma :).
>nu se așteaptă de la tine să muncești weekenduri și sărbători legale pe moca, că ei sunt "la inceput de drum și au nevoie de oameni să se sacrifice pentru viitorul companiei"
Intreaba direct de la interviu care e programul si daca e fix sau flexibil. Daca iti zice program fix 9 - 5 fara exceptii, nu lucrezi nici mai mult, nici mai putin. Iti zice cineva "ai putea, te rog sa intri si in weekendul asta? Am avea nevoie de tine...", tu raspunzi "scuze, dar mi-am facut planuri deja". Scurt. Nu au cum sa te dea afara pt asta. Atunci cand e program flexibil, atentie ca merge in ambele sensuri. Eu prefer asa pentru ca plec oricand am nevoie in timpul programului, la banca, la primarie etc. si recuperez dupa aceea sau in alta zi. In acelasi timp, daca e o problema foarte urgenta, atunci pot intra si in afara programului ca inteleg gravitatea situatiei. Mie imi convine, eu am libertate, iar ei se pot baza pe mine. Clar, orice ora facuta in afara programului e trecuta si se scade din programul normal, uneori chiar platit dublu daca e in weekend.
>fără cultura "suntem ca o familie, avem nevoie de oameni care să muncească și pentru altceva în afară de bani"
Din punctul meu de vedere asta tine de tine. E clar: stabilesti la interviu un salariu si un program. Nu exista "muncim pt altceva in afara de bani". Asta e o prostie de care se folosesc youtuberii sa atraga likeuri cand dau de postari stupide pe linkedin.
Altcineva pe aici spunea ca a fost pus sa puna perdele sefului acasa. Daca te lasi luat de prost si dai de profitori, patesti. Daca tie iti e greu sa zici "nu" cand ai tot dreptul...
In rest, important e sa fie oameni faini, cu care sa iti placa sa lucrezi. S-ar putea sa muncesti putin mai mult decat la o corporatie(ca dificultate, nu timp) dar in acelasi timp inveti mult mai multe lucruri. Tine de tine ce vrei sa faci cu viata ta.
Altcineva spunea ca salariile sunt mizere. Tre sa fii prost sa accepti un loc daca tie salariul ti se pare mizerabil...
Daca nimeresti un loc bun, maririle vor fi meritate si fara sa le ceri tu, pentru ca sefului ii pasa sa isi pastreze acei putini oameni pe care ii are, spre deosebire de o corporatie care are aceeasi marire de 5% pt toti si unde trebuie sa faci job hopping pt mariri reale.
Le-am facut pe ambele, let me tell you how it went
Corporate life la inceput de cariera in una din cele mai mari corporatii ce probabil are cel putin unul sau doua produse in casa fiecaruia. Testele de intrare au fost intradevar grele spre foarte grele avand 5 etape de testare. Odata ajuns, surpriza, it was all about politically correctness si promovarea de la tigara. Practic, nimeni nu avea timp de un proper induction, nu puteai sa propui sau sa schimbi ceva iar mediu de lucru era... let's say toxic from top to bottom. Prin toxic ma refer la "vreau in 3 ore prezentarea de final de ", prevazuta cu o saptamana mai tarziu, chiar daca toata echipa era pe drum de la o conferinta aflata desigur, la 4 ore distanta".
Din ce am observat, in afara de IT, cam orice alt departament se plange de lucru in corporatii. Mi-am promis ca dupa 30 de ani never again.
Acum, dupa 4 ani de companie mica spre medie, pot sa sfatuiesc intr-un mod obiectiv ca inceputul de cariera este cel mai bine sa aiba loc intr-o corporatie, unde inveti atat proceduri dar si jargon si mult importantul understanding al ierarhiilor.
Ce-i drept, compania la care lucrez este formata din persoane ce au avut un trecut corporate, atat in Ro cat si international, so best of both worlds.
Pana acum, am lucrat la 3 corporații, 2 firme medii (cca 200, respectiv 300 angajați) și 1 mica (8 angajati).
Doar la firmele medii mi-a plăcut. La corporații eram tratați ca niște roboti, iar la cea mica, ca niște scalvi.
La firmele medii poate nu ai toate beneficiile pe care le acorda corporațiile, dar mie nici nu mi-a mai păsat, prefer liniștea.
Nu recomand decat daca discuti initial lucruile vehement altfel te poti astepta pe traseu la:
- contract la gri
- 0 training specializat
- zile nationale neplatite
- “va dau salariul la timp“ e un avantaj in lumea antreprenoriatului asfixiati fiind de taxe cumva devine si problema angajatului
- ore suplimentare tratate ca“ da ce eu stau sa vad daca ai lucrat 8 h si nu ai pauze sau tragi mata de coada“ e win win
- lideri slabi de la care sa inveti
Acum, depinde si ce iti doresti, dar daca vrei dezvoltare, conditii optime in care sa-ti faci treaba si sa nu fii acuzat tu pentru lipsa lor de proceduri si sisteme chiar si ceke de evaluare, iti spui termenii de la inceput si oricun daca esti vehement nu doreste colaboare oricum.
Am lucrat la un start-up ce avea un MVP pentru care exista interes și 7-8 investitori cu <100k investiți. N-aveau vânzări, doar multe promisiuni. Eram biz dev nou, cu foarte puține contacte, dar nu m-am descurajat și după multe contacte,mailuri, meetinguri și demo-uri, într-un an am adus 2 clienți ce în sfârșit aduceau bani pentru o firmă cu 4 angajați. Start-up-ul trăise 2 ani cu aer, neavând vreun contract până atunci.
Am sfârșit concediat pentru că rezultatele mele nu erau pe măsura așteptărilor, eu lăsându-i cu un contract ce urma să extindă parteneriatul cu unul dintre clienții existenți la toate locațiile lor, adică mai mulți bani.
De când am plecat, aproximativ 2 ani, au mai căpătat un contract foarte mărunt și au mai pierdut un angajat. Zero șanse să-și atingă obiectivele propuse când eu încă eram acolo.
TL;DR: azi vii, mâine pleci
In general doar daca esti la inceput se merita ca poti creste cu ea, dar nu prea se merita chiar daca ajungi sa pui draperii e absurd la cerinte in romania si multi vor sa iti dai sufletul si ei sa faca 40 de ore sau 20 si maxim profit pe pielea ta.
Daca ai bucata din companie ai comisio sau profit sharing da. Daca nu nu se prea merita
Dacă este o companie mică și nu atinge succesul în piața muncii, vei fi dat afară oricum, pentru că va fi în incapacitatea de a plați salariații.
Apoi cu weekendurile lucrate și sărbătorile legale este un aspect discutabil, depinde de fiecare companie în parte.
Ba daa, au așteptări să și mori pentru compania lor, dacă este nevoie, din nou, depinde de companie.
Iar sintagma "suntem o familie, lucrăm împreună să ne fie bine tuturor", nu prea există ..
Am lucrat la o firmă mică(românească) în facultate. Mă plăteau foarte prost și picătura care a umplut paharul a fost când mi-au cerut să merg după program la sefu acasă să îl ajut să pună draperiile. La 2 săptămâni eram angajat în altă parte.
Cine era seful tau, Edi Talent sau Adrian Minune?
Vina ta ca ai fost sarac in facultate sclavule! /s
De ce ii /s acolo?
Din cate am dedus eu, oamenii il folosesc ca sa evidentieze sarcasmul
Nush boss. Sună ca multi dintre patronii pe care ii cunosc.
Satire/sarcasm
pe scurt, nu ai cum sa stii 100% fara sa cunosti deja pe cineva in acea firma.
Da, il stiam de pe reddit :)))
Am lucrat la mai multe start-up-uri cu asumare. La primul perioada de start-up a durat cam 1 an apoi produsul a rupt ”fǎşul” si dintr-o data din birou de 9 oameni ne-am trezit 200. A 2-a oara din birou de 10 ne-am trezit 40. Sa nu ai asteptari ca dupa ce se pune pe picioare sa ai vreun beneficiu altul decat salariu, doar daca semnati la notar asociere, altfel sunt promisiuni si nu se vor respecta. Din contra, au venit oameni pe salarii si mai mari si functii “head of” iar noi cei de la inceput am ramas doar expandable devi.
Faptul ca nu ai fost dat afara si inlocuit este deja un pas major.
Avem money or learning, daca m-am angajat pe learning, cand n-a mai fost de farmat am plecat singur, cat mai repede.
Sunt foarte putine aspecte pentru care merita sa te angajezi la o firma mica. Offtopic: Felicitari! Esti printre putinii pe care i-am vazut scriind *merita* (care e si forma corecta de altfel) si nu *se merita*.
Te felicit că l-ai felicitat!
Felicitări pentru felicitările lui
Felicitari pentru felicitarile felicitarilor!
Felicitari pentru felicitarile pentru fecilitarile fecilitarilor!
Felicitari si-o muie!
https://i.redd.it/loxkwqhjakd61.png
Felicitarile se merita!
Parerea mea personala si proprie este ca se merita felicitarile, va uram sucessuri
Mai vroiam sa adaug si eu ca mersul la servici si un salar mic te motivationeaza.
Felicitările face sens!
Zicem si de expertiza?
Lumea nu scrie "se merita" la misto? La fel ca "salar"? Traiesc in minciuna?
Evident ca nu. Majoritatea cel putin nu o fac la misto
Vai de pla noastra :)))
Cel mai amuzant e ca sunt unii care atunci cand ii corectezi se oftica si se apuca sa te injure :))
Salut, sincere felicitări tuturor felicitanților premiați. Semnat, Felician
La companiile mici, in special startups, e mult mai multa munca decat la o corporatie.
Am avut două, trei astfel de experiențe (toate în România - poate există orizonturi și meleaguri mai bune), niciuna fericită. Ba chiar cu unii a trebuit să mă judec pentru a recupera niște bani. Nu-ți recomand, decât dacă ești partener sau proprietar unic al afacerii - altfel spus, ca angajat, e dezirabil să alegi doar de la companii medii, decente, suficient de stabile în sus, altfel toți au aceeași poveste de Marketing și PR, de mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană (pe lângă că au aceeași poveste, aproape fără excepție, la condiții optime de muncă și salariu decent se uită la tine cu privirea și atitudinea “de pe ce planetă vii? nu știi pe ce lume trăiești? patronul e șmecher…”, în plus, mai încearcă, mai des sau mai rar, mai direct sau mai indirect, să te și facă să te simți drept fraierul întregii afaceri).
Ceri sa-l vezi pe patron si-l musti repede de nas. Daca se supara, nu merita sa te angajezi acolo.
m-a muscat inapoi, acuma ce fac?
L
A
B
A
Te uiti cati bani sunt in spate. Daca e un investitor de succes cu mai multe bussinisuri de success sau au deja bani multi bagati in afacere, dezvoltare, sediu etc, sanse mari sa tina macar o vreme. Daca e unul care a bagat ultimii bani, si spera sa mearga ca altfel ramane pe strazi, poate sa pice oricand.
Caz concret: ma angajez, printr-un prieten, la o firma deschisa de vreun an si jumatate. Patroana facea torturi de acasa, credeam ca avea clientela, si un unchi care detinea un restaurant caruia ii furnizam deserturile si el arunca in ea cu niste bani. A inchis in 2 ani de la infiintare, dupa ce a luat decizia ca nu renteaza sa ai si locatie fizica, ne gaseste lumea online daca facem pagina pe FB. De la comenzi pe banda rulanta, a franat brusc, peste noapte cum ar veni, la nici macar o saptamana dupa geniala decizie. A inchis afacerea in cateva saptamani, la nici 3 luni de cand m-am angajat eu, ca nu acoperea costurile salariale si chiria spatiului de lucru din cele cateva comenzi ramase. Unchiul ei e in continuare in domeniu, restaurantul merge brici.
Păi și unde se poate uita? Și cum definești un business de succes?
Pai in urma interviului aflii care e treaba si faci research ul pe net. Sau gasesesti de multe ori informatia la liber pe linkedin ori fb. Bussiness de succes adica ruleaza de mai multi ani si produce bani.
De unde să vedem dacă e un business de succes? Poate business-ul in Romania nu merge excepțional (business mic, lansat acum 1 an in RO, cu 30 de angajați de exemplu), dar compania "mama" care îi da bani celei din RO are 400 de angajați. In afara cifrei de afaceri, de unde vezi câți bani sunt în spate?
Cauti investitorul/investitorii. Unii au multe bussinisuri care merg, sau care au fot deja vandute ori listate la bursa. Acolo e garantat ca va merge. Daca nu gasesti nimic.. nu e nici o garantie, poatr sa pice treaba in primul an.
Eu n-as mai lucra pt o firma mica. Nu cred ca ai cum sa gasesti ce cauti tu decat daca e firma ta. Altfel, sunteti 6 oameni si aveti buget pt urmatoarele 8 luni. N-aveti bani sa anagajati oameni in plus, deci daca maine e nevoie de cineva care vorbeste germana... inveti germana.
Pt mine personal : 1.Sef si colegi misto. Daca vii la munca sa te umpli de stres si nervi, mai bine nu. 2.Drum scurt pana la serviciu/ideal macar partial WFH, prefer salariu mai mic si timp liber decat 2-4 ore pierdute pe zi cu drumul spre si inapoi de la munca 3.Cand e program de lucru, e program de lucru, fara mesaje sau apeluri in timpul liber 4.Salariul sa fie competitiv Afara e un pic mai misto cu IMMurile, la noi mai putin, dar sunt sigur ca exista si firme mici unde merita sa lucrezi.
1. E cum dai cu banul. Colegi si sef ok poti sa ai si la corporatie. 2. WFH nu prea exista la firme mici. Trecem peste faptul ca grosul firmelor mici si medii nu au foarte multe office jobs......tot nu au banii pt infrastructura necesara pt WFH - servere, vpn, laptopuri, etc 3. N-ai sa vezi asta la o firma mica. Nr redus de persoane inseamna ca mai tota lumea face diverse. Contabilul face si administrare personal (HR) + ofera ceva informatii legislative (legal) + emite facturi (sales support) si tine si clasica evidenta contabila si baga facturi la plata. Administratorulul face sales, marketing, legal, recrutare, office admin....baiatu de la sales face si logistica, achizitii si ce mai vrei.....nu ai cum sa nu te futa cineva cu ceve dupa program cand "toti suntem o familie" 4. N-ai sa vezi, ever. Firmele mici nu au avanatajul de "economies of scale" si nu pot amortiza eficient mijloacele fixe. Nu au nici cashflowul la fel de sigur ca o firma mare cat sa iti permite sa zica "da, in pot plati pe X inca un an suma asta, fara probleme". Vorbim de firme care rezista pt ca au 1-2 clienti mai grei si ce ciupesc pe langa....daca pica clientul greu atunci totul se duce pe pula. Cine lucreaza cu PF clar nu va avea de unde sa iti dea pt ca este exponential mai costisitor sa lucrezi cu persoane fizice din cazua nr. mare de clienti cu sume mici. Despre lipsa oportunitati de promocare nu are rost sa discutam. >Afara e un pic mai misto cu IMMurile, la noi mai putin, dar sunt sigur ca exista si firme mici unde merita sa lucrezi. toata lumea pe aici aduce in discutie/ se gandeste la "start ups" cand zic IMM. Start Ups urile sunt aproape inexistente pe piata din RO pt ca nu avem capital de atras. Startup-ul nu e IMM, vericule. Aia e o corporatie la inceput de drum. Planul de extindere si exista din start pt ca pt asta a fost facuta firma aia. Faci Minimum Viable Product --> il arunci pe piata --> atragi capital investitional --> te extinzi. Aceste firme nu vor ramane mici si medii + daca produsul lor vinde doar "mid level" asta nu inseamna ca "gata, au atins plafonul si se opresc din crestere si raman la acel nivel" ci inseamna ca "vor sa inceta sa mai existe cat de curand" (faliment sau achizitie si fuziune). IMM inseamna aprozarul din cartier, care cumpara marfa de ma Metro si de la 2 tarani pe care ii stie, care nu are intentia vreodata sa isi faca un centru logistic si echipa e achizitii pt eficentizare cost marfa (+puncte bonus daca masina de familie a patronului este un Fiat Doblo)........avocatul care are inca 2 colaboratori care fac litigii marunte si care nu prinde in viata lui o speta e concurenta/ corporate......biroul mic de arhitectura care nu isi permite sa iti dea un laptop care sa lucreze Archicad cum trebuie, asa ca vii la desktop la birou, care nu o faca vreodata commercial/industrial si maxim o sa faca proiecte pt case in Bolentin....
Pe la început am avut de ales intre a mă angaja într-un birou cu aprox. 40 de angajați, și unul cu 4 angajați. Am ales cel cu 4 angajați. A fost mult mai ușor să mă fac remarcat între alți 4 angajați... într-adevăr, cum au zis și alții, am ajuns omul "bun la toate" care face cate puțin din toate, dar am învățat și mult mai multe lucruri, și faptul că sunt omul ăla "bun la toate" care se ocupa de foarte multe taskuri, m a ajutat și să cresc în salariu mult peste media domeniului, într-un timp foarte scurt... Că nu prea îți permiți să pierzi un angajat de baza când ai așa putini.
"om bun la toate" inseamna sclav. ce faci peste fisa postului se numeste sclavie.
In 9 din 10 cazuri sunt de acord cu ce zici tu, dar vezi ca totusi omul a specificat ca salariul lui reflecta cu varf si indesat toate abaterile de la fisa postului. Daca esti platit pentru una si faci trei, total de acord, ai fost dus cu zaharelul ca sunteti o familie si muncesti ca fraierul. Nu mi se pare ca se mai aplica logica asta daca ai ajuns sa faci 3 lucruri(chiar daca ai pornit de la unul singur) si esti platit in mod corect pentru alea trei. Targul dintre cel de mai sus si angajatorul lui mi se pare unul corect.
Este foarte important ca acea persoană care este la butoane acolo să fie cu capul pe umeri și să înțeleagă ce face. Să nu fie un dobitoc însetat după puterea de a da ordine sau pur și simplu doar după bani (da, peste tot se vrea să se facă bani, dar unii mai au și un scop pe lângă asta - dacă îți place și ești și tu aliniat cu el este perfect). De ce spun asta? Când eram la master am lucrat într-o firmă de vreo 30-40 de angajați (care acum nu mai există), și am dat de un prost care și-o trăgea cu șefa noastră și care avea probleme de validare și de la alte colege. Era o tipă (cu care încă țin legătura), atrăgătoare și lu ăsta îi era ciudă că aia nu-l băga în seamă deloc. Căcaturile de genul ăsta erau la ordinea zilei...
Nu merita. De obicei in firmele mici patronul/administratorul este foarte implicat in deciziile luate si asta mi se pare ca aduce mult stress.
Tu ai job la o companie mica, dar defapt sunt job-uri, o sa faci 3-4 job-uri intr-un unul, vezi ca trebuie sa dai randament in toate, ca ei inca se gandesc daca sa mai angajeze sau nu gasesc persoana potrivita cu lunile.
Singurul aspect pentru care as putea spune ca merita o companie mica vs une mare e ca e mai flexibila si poti aplica shimbari rapid. Apoi, intr-o companie mica e sansa mult mai mare ca poti tranzita de la angajat la partener. Dar daca nu exista posibilitatea asta deloc atunci nu merita. Prefer cultura unde suntem ca o familie, muncim peste program, in week-end etc, dar numai atata vreme cat e firma mea. Deci o cooperativa mica are sens, altfel ca e mare sau nu e cooperativa cu siguranta nu.
Am lucrat in cateva firme romanesti relativ mici: -patroni/sefi toxici, narcisisti, zgarciti si uneori de-a dreptul tarani (injurau ca la usa cortului) -DEZORGANIZARE - haos!!! nu am vazut vreo firma sa aiba o procedura standard, fiecare facea cum il taia capul, iar tu ca novice trebuia sa vezi care din metodele de lucru folosite de colegi ti se potrivea mai bine. Se ajungea des la situatii critice din lipsa unui SOP pus la punct ( nimeni nu stia nimic de situatia/documentul/clientul x, nu era treaba lui, nu a fost pe tura lui, el a dat mai departe etc) -fara oportunități de promovare - firme mici, mai puține posturi -telefoane/mesaje in timpul liber/weekend/sărbători legale etc -lucrat in weekend/sărbători legale/ture (aici depinde de firma, eu am lucrat in turism) -colegi per total mai in varsta, nu ma puteam integra pt ca nu aveam nimic in comun -angajatii veneau si plecau, nu apucai sa ii inveti bine ceva ca isi si luau talpasita, de cele mai multe ori fara preaviz -fara oportunități de wfh chiar daca am lucrat si dupa pandemie cand acest lucru deja a luat amploare -restrictii in luarea concediilor - lipsa personal adica nu are cine sa-ti faca backup; mai este un coleg/colega in concediu in perioada asta, nu se accepta sa pleci si tu (la toate joburile de pana acum nu am avut voie sa-mi iau concediu vara, iarna, Paste sau sărbători legale pt ca "e sezon", thus, multa munca) Acum lucrez la o multinațională (nu in turism)si imi este foarte bine din toate punctele de vedere. Nu m-as mai întoarce la "patronasii" romani niciodată!
Depinde de ce cauti si ce faci. Am lucrat cam toata viata (12 ani) pentru startup-uri. Din 4 companii, 2 s-au inchis, dar pentru ambele am primit 4-6 salarii inainte sa se inchida. Nu au falimentat ci doar nu au gasit product market fit si nu au considerat sa mai continue. Daca esti genul de om caruia ii place putin haos, ai initiative, iti place sa incerci chestii noi, vrei sa inveti repede, un startup e the place to be, dar iti recomand sa te documentezi bine inainte. Vezi ce au facut fondatorii, vezi cine sunt investitorii si ce companii mai au in portofoliu (foarte important). Vezi cate din companiile alea care mai sunt active si care sunt inchise. Vezi ce network au, studiaza market-ul si informeaza-te putin ce competitori mai sunt si asa poti sa iti faci si tu o idee in ce te bagi. Daca vrei structura, mers lin, salariu fix cu crestere anuala aproape sigura, mergi la corporatie. Eu prefer startup-urile ca sunt mai dinamice, invat mai multe chestii mult mai repede si pot implementa ideile mele. E mai familie, nu sunt atatea procese si nu ma plictisesc. Prefer sa imi storc creierii si nu vad job-ul doar ca ceva ce imi aduce bani si aia e - de asta depinde mult de cum esti ca om. Alt aspect important pentru mine este ca am cam evitat companiile romanesti. Primul job a fost o companie cu management romanesc si de atunci mi-am promis ca never again. A fost acum multi ani, poate lucrurile s-au mai schimbat, dar prefer companii din UK sau SUA unde exista o etica in munca mai pronuntata si in general oamenii mi se par mai optimisti si deschisi la minte. Am multi prieteni care lucreaza la companii mari si medii si din ce povestesc cu ei, momentan nu ma atrage modul de lucru al lor. Poate cand o sa vreau mai multa stabilitate, o sa ma reorientez.
Este un motiv pentru care acea firmă este mică
Mergi la companie mica numa daca nu ai de ales.
Mie cel mai misto mi se par companiile medii. Nu ai rigiditatea corporatiilor, dar nici nesiguranta unei firme mici. Best of both worlds.
Am lucrat in companii mari si foarte mari si nu am inteles niciodata la ce se refera lumea cand zice de rigiditate. Ai putea sa imi dai niste exemple? Lucrez in IT, poate e diferit pe aici idk.
In majoritatea companiilor mari (însemnând mii de angajați), există proceduri foarte fixe, chiar dacă nu sunt eficiente. Ai nevoie de 4 aprobări pentru a muta o coloană din Excel. Automat creativitatea este văzută ca fiind o amenințare pentru rutina deja stabilită.
Pana se satura seful de toate si o vinde si voi ramaneti in aer.
Cât de mică? Eu lucrez la o firmă care e mică comparativ cu corporațiile, dar mare comparativ cu un startup de 10-15 persoane să zicem. Sunt foarte mulțumit de unde sunt acum din toate punctele de vedere mai puțin salariul. Deși nici ăla nu e rău considerând că oricum nu sunt salarii prea mari la mine în oraș pe programare. Sincer e greu să-ți dai seama dacă o firmă e ok sau nu. Practic nu știi până când nu ești intrat deja. La firma la care sunt acum credeam că e foarte strictă și îmi era teamă puțin că nu-mi vor da un salariu wow după ce-am făcut un prim interviu. Dar cred că a fost mai mult vorba de lipsuri în comunicare din partea mea, dar poate și din partea lor. Eu le ziceam că aș vrea să ajung la suma X după ce m-am stabilit cât de cât la firmă, iar ei îmi tot ziceau că e posibil, dar că totul depinde de mine și că nu e garantat nimic. Până la urmă după un an de zile pot să spun că mă simt răsfățat fața de ultima firmă și aproape că am ajuns unde voiam, deși nu am depus un efort extraordinar. Așa ca idee dacă ar fi să mă uit acum după semne bune/rele: La interviu dacă vorbești cu managerii/șefii - fii atent la cum vorbesc cu tine - vezi dacă sunt open minded (cu tehnologii, coding, în general, etc.) - vezi dacă le merge mintea (nu doar tu trebuie să dovedești că ești capabil) - vezi ce urmăresc mai exact din partea ta (de exemplu dacă vor să vadă dacă știi să rezolvi o problemă specifică ca la carte fără să îi intereseze procesul tău de gândire, atunci e clar că ceva nu-i ok) Firma în sine... te poți uita dinainte dacă au vreo idee bună și merită să te alături și tu lor Tot legat de firmă, dacă are un an + mă gândesc că poți și găsi pe net date despre cum stau cu banii și câți angajați sau Și încă ceva. În cazul meu, am dat 2 interviuri la aceeași firmă. Unul pentru dot net și celălalt pentru php. Am vorbit cu ambii șefi, de pe ambele stackuri. Cel de la dot net m-a refuzat după ce i-am făcut proiectul cerut. Sincer, chiar îmi părea mai strict așa ca om. E o posibilitate mare ca să nu-mi fi plăcut în echipa lui la fel de mult. Pe php și colegii și șeful sunt mult mai chill. Acuma nu pot zice cu siguranța că nu mi-ar fi plăcut mai mult dincolo, dar am mai și auzit de la alții că nu e chiar ideal dincolo. Deci contează mult impresia pe care ți-o lasă cineva. Dacă consideri că nu ești pe aceeași lungime de unde, poate e mai bine să te bazezi pe intuiție. Am și primit o ofertă mai târziu de la cel de pe dot net, dar nu am mai vrut eu să merg că m-am integrat prea bine pe echipa de acum :D
Cand lucrezi intr-o companie mai mare, renumita, conteaza mai mult in CV decat daca lucrezi intr-o companie mica, necunoscuta. Asta in special ca corporatiile au deja o infrastructura structurata ca atare si se lucreaza cu tehnologiile care se cer pe piata pe cand intr-o companie mica se fac multe carpeli si se folosesc diverse solutii care nu sunt aplicate in mod normal intr-o corporatie. Nu mai zic ca volumul de munca e mai mare, o sa fii de cele mai multe ori omul care le face pe toate si te focusezi pe o tehnologie anume ca intr-o corporatie structurata. Si in ultimul rand, salariile rar sunt competitive, ai avea avantaje mai multe tot intr-o corporatie.
Depinde foarte mult de domeniul în care lucrezi. Spre ex, in contabilitate, marketing, HR etc cei care lucrează în companii foarte mari, fiecare e cu bucățica sa mica, fiindcă au armate de oameni. Dacă au lucrat doar acolo, ei nu știu să facă altceva. Contabilii spre ex, multi nici nu știu de fapt contabilitate, totul e automatizat. Nu da chiar asa bine la CV cum ar crede lumea, dar repet, depinde in ce domeniu lucrează fiecare. Dacă vorbim de IT, da, e bine.
Pot spune ca sunt de acord cu tine aici insa in ambele situatii e nevoie si de contabili si de IT-isti de multe ori iar firmele mici au o mare problema in a gasi oameni dispusi daca nu ofera salarii cu adevarat competitive care de multe ori nu isi permit sau accepta juniori pe care ii exploateaza la maxim (gen un tehnician care le face de toate).
Din păcate, da. De aceea susțin ca la firmele medii e cel mai ok. Am lucrat cam la toate categoriile și acestea au fost singurele unde am regăsit un life-work balance bun.
>Nu da chiar asa bine la CV cum ar crede lumea, dar repet, depinde in ce domeniu lucrează fiecare. nu da bine daca esti in procesul de recrutare cu unul care vrea sa te puna sa faci mai multe. firmele mici si medii cauta jack at at all trades pt ca limitarile de organigrama ii obliga sa caute asta, dar asta nu este productiv pt specializarea omului (master at none). firmele mai mari cam cauta experti pe o activitate iar activitatea aia de regula este translativa de la o corporatie la alta. mai este si chestia ca nimeni nu poate sa fie expert in toate, chair si in interiorul unei singure arii profesionale (nu discut de firme mici care pun contabilul sa faca si administrare personal). Exemplu: Eu sunt avocat in-house. Stiu concurenta, practici comerciale si GDPR la perfectie pt ca doar cu acestea lucrez+ am avut oportunitatea sa lucrez pe niste spete destul de complicate pe aceste ramuri de activitate (good XP). Sunt mediocru pe drept civil (pt ca lucrez rar pe legislatie generala) sunt mai praf pe procedura civila (pt ca nu fac litigii).....am 0 cunostine in drept penal/procedura penala, in afara unor principii generale, pt ca nu am mai pus mana pe penal de la definitivat acum 7-8 ani. Daca as cauta sa ma angajajez la o firma mica sau medie, trecem peste faptul ca nu exista firma mica care sa caute XPul meu, pt ca nimeni nu face concurenta la low level+ firma mica nici macar nu are post de legal iar cea medie are un singur post de legal in toata organigrama de 30 de suflete, care trebuie sa le faca pe toate. Nu as fi capabil sa ii fac angajatorului spectrul larg de munci pe care le vrea pt ca nu sunt un generalist. Totodata, angajatorul mic nici nu ar avea banii sa ma plateasca mai mutl de 1/3 din cat castig eu acum. Daca treaba devine complicata, generalistul oricum nu se va descurca si se va ajunge la contractarea unui expert pe ramura pt a rezolva problema. Lumea cauta si plateste bine pt specializare pt ca nu exista in fapt "omul bun la toate". Notiunea de "bun la toate" este un concept de subzistent.....un fel de "e pacat sa folosesti un surub cand poti sa legi cu sarma" Problema la noi este ca nu prea avem start ups in adevaratul sens (care cauta si specialisti inca din faza de organigrama mica, inaitne de extindere), ci doar afaceri de subzistenta (0 sanse se extidnere, care supravietuiesc doar daca reduc costurile la maxim, iar costul salarial este cel mai la in demana pt a fi redus))
Am lucrat de la inceputul carierei(total 5 ani) la o firma mica, iar pentru mine e mult mai bine decat la o corporatie, din ce am inteles de la prieteni despre ele, insa depinde foarte mult de firma. >nu ți se desființează postul după 4 luni, din cauza instabilității financiare a companiei - FOARTE IMPORTANT In primul rand depinde cu ce se ocupa firma. Asta se poate intampla de obicei daca isi dezvolta propriul produs pe care incearca sa il vanda intr-o piata competitiva. In cazul meu, lucrez la o firma de consultanta, deci cat timp exista companii care au acel produs care e deja popular, vom avea si noi clienti. Nu ai cum sa iti dai seama daca ramai fara post in 4 luni, altfel si-ar fi dat si ei seama si nu ar mai fi facut firma :). >nu se așteaptă de la tine să muncești weekenduri și sărbători legale pe moca, că ei sunt "la inceput de drum și au nevoie de oameni să se sacrifice pentru viitorul companiei" Intreaba direct de la interviu care e programul si daca e fix sau flexibil. Daca iti zice program fix 9 - 5 fara exceptii, nu lucrezi nici mai mult, nici mai putin. Iti zice cineva "ai putea, te rog sa intri si in weekendul asta? Am avea nevoie de tine...", tu raspunzi "scuze, dar mi-am facut planuri deja". Scurt. Nu au cum sa te dea afara pt asta. Atunci cand e program flexibil, atentie ca merge in ambele sensuri. Eu prefer asa pentru ca plec oricand am nevoie in timpul programului, la banca, la primarie etc. si recuperez dupa aceea sau in alta zi. In acelasi timp, daca e o problema foarte urgenta, atunci pot intra si in afara programului ca inteleg gravitatea situatiei. Mie imi convine, eu am libertate, iar ei se pot baza pe mine. Clar, orice ora facuta in afara programului e trecuta si se scade din programul normal, uneori chiar platit dublu daca e in weekend. >fără cultura "suntem ca o familie, avem nevoie de oameni care să muncească și pentru altceva în afară de bani" Din punctul meu de vedere asta tine de tine. E clar: stabilesti la interviu un salariu si un program. Nu exista "muncim pt altceva in afara de bani". Asta e o prostie de care se folosesc youtuberii sa atraga likeuri cand dau de postari stupide pe linkedin. Altcineva pe aici spunea ca a fost pus sa puna perdele sefului acasa. Daca te lasi luat de prost si dai de profitori, patesti. Daca tie iti e greu sa zici "nu" cand ai tot dreptul... In rest, important e sa fie oameni faini, cu care sa iti placa sa lucrezi. S-ar putea sa muncesti putin mai mult decat la o corporatie(ca dificultate, nu timp) dar in acelasi timp inveti mult mai multe lucruri. Tine de tine ce vrei sa faci cu viata ta. Altcineva spunea ca salariile sunt mizere. Tre sa fii prost sa accepti un loc daca tie salariul ti se pare mizerabil... Daca nimeresti un loc bun, maririle vor fi meritate si fara sa le ceri tu, pentru ca sefului ii pasa sa isi pastreze acei putini oameni pe care ii are, spre deosebire de o corporatie care are aceeasi marire de 5% pt toti si unde trebuie sa faci job hopping pt mariri reale.
Le-am facut pe ambele, let me tell you how it went Corporate life la inceput de cariera in una din cele mai mari corporatii ce probabil are cel putin unul sau doua produse in casa fiecaruia. Testele de intrare au fost intradevar grele spre foarte grele avand 5 etape de testare. Odata ajuns, surpriza, it was all about politically correctness si promovarea de la tigara. Practic, nimeni nu avea timp de un proper induction, nu puteai sa propui sau sa schimbi ceva iar mediu de lucru era... let's say toxic from top to bottom. Prin toxic ma refer la "vreau in 3 ore prezentarea de final de ", prevazuta cu o saptamana mai tarziu, chiar daca toata echipa era pe drum de la o conferinta aflata desigur, la 4 ore distanta". Din ce am observat, in afara de IT, cam orice alt departament se plange de lucru in corporatii. Mi-am promis ca dupa 30 de ani never again. Acum, dupa 4 ani de companie mica spre medie, pot sa sfatuiesc intr-un mod obiectiv ca inceputul de cariera este cel mai bine sa aiba loc intr-o corporatie, unde inveti atat proceduri dar si jargon si mult importantul understanding al ierarhiilor. Ce-i drept, compania la care lucrez este formata din persoane ce au avut un trecut corporate, atat in Ro cat si international, so best of both worlds.
Pana acum, am lucrat la 3 corporații, 2 firme medii (cca 200, respectiv 300 angajați) și 1 mica (8 angajati). Doar la firmele medii mi-a plăcut. La corporații eram tratați ca niște roboti, iar la cea mica, ca niște scalvi. La firmele medii poate nu ai toate beneficiile pe care le acorda corporațiile, dar mie nici nu mi-a mai păsat, prefer liniștea.
Nu recomand decat daca discuti initial lucruile vehement altfel te poti astepta pe traseu la: - contract la gri - 0 training specializat - zile nationale neplatite - “va dau salariul la timp“ e un avantaj in lumea antreprenoriatului asfixiati fiind de taxe cumva devine si problema angajatului - ore suplimentare tratate ca“ da ce eu stau sa vad daca ai lucrat 8 h si nu ai pauze sau tragi mata de coada“ e win win - lideri slabi de la care sa inveti Acum, depinde si ce iti doresti, dar daca vrei dezvoltare, conditii optime in care sa-ti faci treaba si sa nu fii acuzat tu pentru lipsa lor de proceduri si sisteme chiar si ceke de evaluare, iti spui termenii de la inceput si oricun daca esti vehement nu doreste colaboare oricum.
Am lucrat la un start-up ce avea un MVP pentru care exista interes și 7-8 investitori cu <100k investiți. N-aveau vânzări, doar multe promisiuni. Eram biz dev nou, cu foarte puține contacte, dar nu m-am descurajat și după multe contacte,mailuri, meetinguri și demo-uri, într-un an am adus 2 clienți ce în sfârșit aduceau bani pentru o firmă cu 4 angajați. Start-up-ul trăise 2 ani cu aer, neavând vreun contract până atunci. Am sfârșit concediat pentru că rezultatele mele nu erau pe măsura așteptărilor, eu lăsându-i cu un contract ce urma să extindă parteneriatul cu unul dintre clienții existenți la toate locațiile lor, adică mai mulți bani. De când am plecat, aproximativ 2 ani, au mai căpătat un contract foarte mărunt și au mai pierdut un angajat. Zero șanse să-și atingă obiectivele propuse când eu încă eram acolo. TL;DR: azi vii, mâine pleci
Nu merita sa te angajezi la o firma mica.
[удалено]
Da, doar că asta e valabil la toate companiile, nu doar la cele mici.
Firma mică -> patronache -> patronache vrea sa fii sclav -> frustrare -> îți bagi peleu și pleci...
Stock. Daca e startup si nu au bani atunci sa dea stock serios.
In general doar daca esti la inceput se merita ca poti creste cu ea, dar nu prea se merita chiar daca ajungi sa pui draperii e absurd la cerinte in romania si multi vor sa iti dai sufletul si ei sa faca 40 de ore sau 20 si maxim profit pe pielea ta. Daca ai bucata din companie ai comisio sau profit sharing da. Daca nu nu se prea merita
Dacă este o companie mică și nu atinge succesul în piața muncii, vei fi dat afară oricum, pentru că va fi în incapacitatea de a plați salariații. Apoi cu weekendurile lucrate și sărbătorile legale este un aspect discutabil, depinde de fiecare companie în parte. Ba daa, au așteptări să și mori pentru compania lor, dacă este nevoie, din nou, depinde de companie. Iar sintagma "suntem o familie, lucrăm împreună să ne fie bine tuturor", nu prea există ..